IULIEAN HORNEȚ – Inventator cu premii internaționale

– Invenția lui ar putea transforma gropile de gunoi în căldură, combustibil și curent electric, nepoluante –

Se luptă pentru o Românie verde. Pentru în­lăturarea gropilor de gunoi și a nămo­lurilor de ca­nalizare și transformarea lor în ener­gie prie­tenoasă cu mediul. Pentru terenuri fertile fără îngră­șăminte chimice. Pentru un aer curat de res­­pirat și o apă freatică nepoluată. Și pen­tru inde­pendența acestui pământ față de combus­tibili. El vrea să ajute la crearea unor locuri de muncă „verzi”, mai ales acolo unde este cea mai mare ne­voie de ele: în regiunile subdez­vol­tate, la sat. Bărbatul nu este un activist pen­tru mediu. Nu este un poet. Nu este un om cu ca­pul în nori, genul care să caute atenție publică sau ca­re promite mi­nuni irealizabile. Dim­po­trivă: el este un inventator. Instalațiile sale pentru producerea energiei electrice sunt folosite în multe țări ale lumii.

În numai șapte ani, între 2003 și 2010, fostul specialist în balistică al Armatei Ro­mâne, originar din Brăila, a realizat peste 70 de dispozitive tehnice pentru obținerea ener­giei verzi: din deșeuri organice, gunoi me­najer, nămoluri de canalizare, plastic, haine vechi și anvelope auto. Cu ajutorul lor, el ar putea să transforme gropile de gunoi ale României în căldură, combustibil și cu­rent electric, prietenoase față de mediu. Sau să ajute la înlăturarea uriașelor insule de plas­tic din ocean – o catastrofă ecologică glo­ba­lă, pentru care nimeni nu pare să se simtă responsabil. Sună prea frumos pentru a fi adevărat? „Partea tehnologică a acestei pro­vo­cări am rezolvat-o”, spune Iuliean Horneț.

„Dacă am un vis, trebuie să-l urmăresc neabătut”

Inventatorul este de ani de zile invitat la con­fe­rințe și congrese internaționale și onorat cu distincții pentru tehnologiile sale inovative. El își vinde deja de un deceniu inovațiile în țară și peste hotare. Ni­meni nu a contestat nivelurile incredibil de scăzute ale poluanților din sistemele sale de încălzire, care sunt publicate pe pagina de internet a firmei sale „EcoHorneț”. Câte unii au mai venit să facă măsu­rători. Antreprenori de renume mondial au dorit să cumpere de la el patente și să le vân­­dă sub propria marcă. Dar aici a in­ter­venit onoarea lui de inventator. Și pericolul ca soluțiile sale prietenoase față de mediu să dispară în sertarele concurenței sau ale lobby-știlor combustibililor fosili….

Iuliean Horneț nu este preocupat doar de bani. El ar fi putut de mult să se culce pe la­uri, să se retragă și să nu mai facă alt­ceva de­cât să se bucure de viață: acasă, în Ro­mânia, la fiica sa, în Canada, sau în Statele Unite, unde i s-a oferit cartea verde și finan­țarea invențiilor sale, într-un stil mult mai grandios decât ar fi putut el vreo­dată să o facă. O ofertă tentantă, dar nu pentru asta a făcut el cercetări decenii la rând. „Visez la o Românie verde”, a mărtu­ri­sit inventatorul când am stat pentru prima dată față în față, în holul de intrare al „EcoHorneț” din Bucu­rești. Angajații ple­ca­seră de mult acasă. Pe fundal zbâr­nâ­ia încetișor instalația care în­călzea uria­șul hol, cu peleți de bio­ma­să. O căl­dură plăcută se degaja din țevile subțiri, care tra­ver­sau dis­cret podeaua, de-a lungul pereților. Și Iuliean Hor­neț s-a corectat energic: „Eu de fapt nu visez. Eu rea­lizez! Când am un vis, trebuie să-l urmez neabătut”.

„Armata, cea mai bună dintre toate școlile”

A avut meștereala în sânge, încă din copilărie. Pe când era băiat în oră­șelul său natal, Tudor Vladi­mi­rescu, din ju­de­țul Brăila, putea să pe­treacă singur ore în șir, meditând asu­pra cărților sale tehnice sau făcân­du-și de lucru prin șo­pron. Își amintește surâ­zând de o veche mo­to­ci­cletă mili­tară germană din al Doilea Război Mon­dial. Sfidând toate pro­nos­ti­cu­rile, a fă­cut-o să meargă din nou, o realizare pe ca­re a dorit, desigur, s-o aducă la cu­noștința tuturor! Prin urmare, s-a năpustit ca un năzdrăvan, cu țeava de eșapament îndoită în jos, pe strada prăfuită a satului. Grădini, rufe proas­păt puse la uscat și oameni furioși s-au cufundat într-un uriaș nor de praf! Mai târziu, când lucra ca artilerist în armată, s-a remarcat în repetate rânduri prin neo­biș­nuitele soluții tehnice pe care le găsea. „Pentru mine, armata a fost cea mai bună dintre toate șco­li­le”, mărturisește entu­zi­asmat Iuliean Horneț. Apoi a venit Revoluția. Și, oda­tă cu noile posi­bi­lități, a apărut și dorința de a fi in­dependent în ca­rie­ră. În martie 1990, a depus pri­ma cerere de priva­tizare, de­venind astfel primul ca­pi­talist al Româ­niei. Și-a procurat un teren la mar­ginea Bucu­reș­tiului și a în­ceput să facă comerț cu ve­hicule, piese de schimb și utilaje de construcție. „Așa a început și povestea in­vențiilor mele în do­meniul energiei regenerabile”, ni se confesează Horneț.

Se adunaseră munți de anvelope, care trebuiau cumva înlăturați. Fratele lui, Aurel, inginer meta­lur­gist și inventator la fel de entuziast ca el, a con­ceput în acest scop un incinerator special. Iuliean l-a îm­bu­nătățit prin alimentarea automată cu bucăți mărunțite de anvelopă și alte resturi inflamabile, sub formă de peleți presați. Ideea a continuat să fie dez­vol­tată. „În 2008, erau pe piață primele noastre in­jectoare, iar în 2009, două arzătoare expe­ri­mentale”, spune entuziasmat inventa­torul.

După moartea neașteptată a fratelui său, Iu­liean a decis să se dedice în întregime dez­voltării centralelor termice. Cea mai mare problemă era controlul emisiilor poluante. Timp de un an, și-a petrecut fiecare a doua noapte în fața arzătorului, pornind flacăra și meditând la întrebarea cum poate fi ea rezol­vată. „Mi-a ieșit”, spune zâmbind.

Primei invenții aveau să-i urmeze multe altele. Astăzi, nu doar arzătoarele fac parte din repertoriul său dedicat mediului încon­ju­rător. Între timp, Iuliean Horneț poate genera, din orice fel de deșeuri inflamabile, toate ti­purile de fluxuri de căldură, electricitate, biogaz și biodiesel cu grad scăzut de poluare.

Împotriva schimbării climatice

Martie, 2020. În hala de producție de la marginea Bucureștiului stă un dragon metalic gigantic, alcătuit din țevi și cazane. Este prototipul stației de piroliză patentată în ianuarie. Iuliean Horneț bate mândru pe spate monstrul strălucitor: „O firmă israeliană a comandat deja 30 de ins­ta­lații de acest tip. Cinci bucăți vor fi mon­tate în Israel, cinci în Anglia, cinci­sprezece în Macedonia…”. A pre­zentat modul de funcționare al insta­lației în cadrul unei conferințe sus­ținute în 2017, la Aca­demia de Studii Economice (ASE) din Bucu­rești. Ea consumă orice fel de deșeuri lichide sau solide – biomasă, gunoi menajer, nămol de canalizare, plastic și cau­ciuc, nămoluri și pământ cu hidro­carburi, cărbuni, ulei uzat etc., și fur­ni­zează, în funcție de ce se in­troduce înăuntru, combustibil lichid, gazos și solid.

Dacă este prelucrat doar gunoi or­ganic, instalația produce un îngră­șă­mânt valoros din punct de vedere bio­logic: bio-cărbuni. Bio-cărbunii fixea­ză în sol umezeala și dioxidul de car­bon din aer și combat în mod direct schimbarea climatică. De sute sau chiar mii de ani, bio-cărbunii, numiți și „Terra Preta” sau „pâmânt negru indian”, au fost utilizați în agricultură în ba­zinul Amazonului, în Africa și Europa. Ei s-au format prin carbonizarea lemnului în cuptoare aco­perite de pământ. Iuliean Horneț a dezvoltat proce­duri pentru reciclarea completă și fără reziduuri a deșeurilor solide și lichide. Stația sa de piroliză, care pre­lu­crează două tone de gunoi pe oră, produce anual 8.000 de tone de bio-cărbuni – suficient pentru a ajuta în mod natural la regenerarea a circa 800 de hectare de teren.

Misterul arderii ecologice

De la ultima noastră conversație, din decembrie 2015, l-am mai întâlnit pe inventator la câte o conferință sau l-am căutat din când în când la firmă, unde-l găseam prezentând o nouă realizare. De fie­care dată, privirea mea cădea asupra vitrinei care adăpostește secretul invenției sale de pionierat: ceva care arată ca mâncarea de câine, băgată în niște țevi transparente. Iuliean Horneț mi-a dat și mie o fă­râmiță. Era uscată, inodoră, o substanță formată din nămoluri de canalizare – un noroi urât mirositor, otrăvitor, din fecale, ars în cuptoare la temperaturi înalte, de peste 1.250 de grade Celsius, la care se topesc până și metalele. Cu excepția arzătorului multifuncțional inventat de Iuliean Horneț! În timp ce a mărunțit între degete fărâmița până când s-a transformat în praf, mi-a povestit amuzat despre un client japonez, pe care l-a reîntâlnit întâmplător, la patru ani după ce îi vânduse o asemenea instalație. „Ei bine, mai funcționează arzătorul?”, l-a întâm­pinat pe asiatic. Acesta a răspuns dezarmant de sin­cer: „Al dvs., da. Numai că al nostru s-a topit la pri­­mul test”. Fostul artilerist dezvăluie că secretul succesului arderii ecologice este temperatura ex­trem de ridicată: fumul, funinginea sau dioxinele otră­vi­toare nici nu mai apucă să se formeze.

Șansa ratată a României: biomasa

O fărâmiță dintr-un alt borcan aterizează în mâna mea. De această dată, nu este un produs din deșeuri, ci combustibil, niște peleți obținuți din paie și gunoaie de grădină sau menajere. „Tot ce arde este bun pentru instalația mea”, explică inventa­torul. Fie că e vorba de gunoi de grajd, așternuturi uzate de paie, tulpini de porumb sau de floarea-soarelui, coji de fructe și legume din industria conservelor, frunze și crengi din parcurile urbane, scoarță de copac și deșeuri de lemn din exploatările forestiere sau resturi alimentare putrede din su­per­market-uri. „Natura ne furnizează combustibil gra­tuit!”. Oricum, deșeurile rezultate în urma recoltei nu trebuie abandonate pe câmpuri, a adăugat el, fiindcă ele se descompun acolo, produc gaze dăunătoare mediului și infiltrează nitriți otrăvitori în pânza freatică. Și, mai ales, nu trebuie arse, pentru că atunci poluanții ajung direct în aer! Aceste deșeuri organice se numesc „biomasă” și sunt un furnizor de energie demn de luat cât se poate de în serios. Avantajul folosirii biomasei drept combus­tibil este că nu trebuie defrișate niciun fel de păduri. În februarie 2016, la conferința Patronatului Servi­ciilor Private din România pe tema „Biomasa, re­sursă și bogăție a României”, s-a spus că țara noastră nu ar folosi decât 0,43% din biomasa obți­nută de pe urma culturilor energetice. „Este reco­mandată, ce-i drept, cultivarea bio­ma­sei, dar aproa­­pe nimeni din această țară nu o fo­losește”, a spus președintele patronatului. Ceea ce putrezește pe câmpuri rămâne în continuare ne­folosit. La asta se adaugă faptul că 53 % din de­șeurile eliminate anual în depo­zitele românești ar fi biode­gra­dabile, completează Horneț.

Inventatorul face calculele

Cu deșeurile din zootehnie și cele rezultate în urma muncilor agricole s-ar putea încălzi gra­tuit școlile sau clădirile publice din sate – creându-se, totodată, locuri de muncă. Până la urmă, cineva tot trebuie să le adune și să le preseze, pentru a le trans­forma în peleți. Inventatorul face calculele: „Din 180 de kilograme de peleți din deșeuri forestiere sau 220 de kilograme de peleți din agricultură poa­te fi câștigat un me­gawatt de energie – asta este de două până la cinci ori mai avantajos decât cu gaz metan, de patru până la 11 ori mai avan­tajos decât cu gaz pro­pan, de cinci până la 15 ori mai avantajos decât cu energie elec­tri­că sau diesel”.

În cazul întreprin­de­rilor în care biomasa este un produs rezidual, ren­tează cumpărarea unei ins­talații termice ecolo­gice, cu presă proprie de peleți. Un producător de flori din Slatina, care chel­­tuia anual 36.000 de euro pentru încălzirea cu motorină a unor sere de 1000 de metri pătrați, plătește, de când folosește peleții lui Horneț, între 3.600 și 6.000 de euro, exemplifică Horneț. Odată cu obținerea unei prese care transformă resturile din grădină în peleți, costurile au mai scăzut o dată, la 2000 de euro.

Blocurile și cartierele pot fi încălzite și ele la un preț avantajos și cruțând mediul. În luna noiembrie a anului trecut, un cartier din Buzău cu circa 400 de locuințe a fost decuplat de furnizorul de energie RAM, din cauza pierderilor de energie, care se ridicau la 60 de procente. „EcoHorneț” a instalat acolo centrale moderne, pe bază de peleți, pentru în­călzire și apă caldă. „Cei aproximativ 1.200 de rezi­denți afectați sunt probabil cei mai bine apro­vi­zionați din oraș”, apreciază inventatorul. Nu depin­de de inventator ca ideile lui să fie aplicate. Uneori, spune el, obstacolul constă în lipsa banilor, al­teori e vorba de corupție. În alte cazuri, imple­men­tarea eficientă a instalațiilor sale este împie­dicată de o legislație nefavorabilă.

„Am putea fi un model pentru întreaga Europă”

Visul unei Românii verzi, independente din punct de vedere energetic, nu este oare cam prea în­drăzneț? Iuliean Horneț poate să calculeze în avans care dintre instalațiile sale și câte anume ar fi necesare în acest scop. Ce cantitate de deșeuri ar putea înlătura și de cât timp ar avea nevoie pentru asta. De câți bani ar fi nevoie pentru fiecare investiție – și cât s-ar eco­nomisi din alte părți. Sau câte locuri de muncă s-ar crea în acest proces. „Am putea combate încălzirea cli­matică și să fim un model pentru întreaga Eu­ropă”, spune inventa­torul. Însă aspectele legate de mediu sau bunăstarea țării nu-i interesează pe investitorii privați. Ar avea nevoie de susținători pe plan politic, care să pună lucrurile în perspectivă. „În trei ani, România ar putea scăpa de combustibilii fosili”.

Între timp, țara a fost sever pedepsită de UE pen­tru munții ei de gunoaie. Efectele încălzirii cli­matice sunt perceptibile, și totuși, biomasa continuă să pu­tre­zească pe câmpuri. Ne încălzim cu com­bustibili fo­sili sau folosim pe post de combustibil păduri va­loroase. Ne plângem de terenurile agricole sleite de nutrienți – în această privință, reciclarea deșeurilor ar putea să furnizeze îngrășăminte valo­roase, care pe deasupra să contribuie la înlăturarea dioxidului de carbon din atmosferă.

Să visăm împreună un vis, în care România ar pu­tea, în sfârșit, să nu se mai afle la coada sta­tis­ticilor europene, ci să fie un exemplu luminos. Da­că merge în România, oamenii din alte țări s-ar întreba „de ce nu și la noi?”. Activiștii de mediu și societatea civilă ar sări repede cu petiții, inițiative cetățenești și memorii depuse la UE.

Schimbările climatice funcționează ca pandemia

Este necesară o acțiune urgentă, fiindcă schim­bările climatice funcționează în mod asemănător pandemiei de coronavirus: la început, pericolul părea abstract și îndepărtat – la fel de îndepărtat precum China. Apoi, evenimentele n-au mai putut fi stăvilite. O țară după alta și-au închis granițele. Lumea noastră obișnuită s-a schimbat în decurs de numai câteva zile! Și în ceea ce privește schimbările climatice, ob­ser­văm la început doar puțin, avertis­mentele exper­ților sunt încă acoperite de vocile proprietarilor de afaceri, avizi după profit. Până când se ajunge la un punct care face să se încline brusc balanța. Probabil, fără întoarcere!

Inventatorul Iuliean Hor­neț a pus umărul. Nu doar în domeniul tehnic. El a vorbit cu primari, se­cretari de stat și miniștri. A luptat împotriva legilor care în­greunează folosirea in­ven­țiilor lui pe scară mai largă. A refuzat cu îndâr­jire să „ungă” pe unul sau pe altul, și astfel s-a trezit cu ușile trântite în nas. „Dacă lu­crurile continuă să mear­gă așa, voi emigra în SUA”, spu­ne el tot mai des în ul­tima vreme. Și totuși n-o face. Nu încă.

(Traducere din limba germană de Alina Olteanu)