ZODIAC: Vârstele Leului

Nașterea

Soarele, cel ce stăpânește peste zodia Leului, este centrul sistemului nostru solar. Planetele care-l înconjoară nu sunt decât fragmente de soare care s-au răcit și se învârt, asemeni unor curteni res­pec­tuoși, în jurul său. Din acest motiv, femeia însăr­ci­nată cu un viitor Leu radiază precum Soarele și este pătrunsă până-n vârful unghiilor de importanța fap­tului că urmează să dea viață unui copil. Ceva o face să simtă că pruncul pe care-l poartă în pântece va fi o ființă remarcabilă. În multe cazuri, chiar așa se întâmplă. Poate că din pricina aceasta, viitoarea mamă nu face vreun efort să-și ascundă rotunjumile de gravidă. Dimpotrivă, s-ar putea să devină chiar mai preocupată de modă, mai îndrăzneață în ves­timentație decât era înainte.

Camera copilului poate avea un aer fastuos, iar părinții probabil nici nu-și dau seama de ce aleg un tapet cu prinți și prințese sau așternuturi de pat de­corate cu coronițe, dar exact de asemenea simboluri are copilul nevoie în jurul său pentru a se simți la largul lui, odată ajuns din lumea sufletelor pe meleagurile oamenilor.

Nașterea în sine are de multe ori ceva dramatic sau spectaculos. Copilul se poate precipita în ultima parte a travaliului, făcându-și apariția în mare vi­teză. Nu are nevoie de vreo pălmuță ca să țipe, dim­potrivă, vocea-i va fi plină și rezonantă, imposibil de ignorat.

O altă caracteristică adesea prezentă la nou-născutul Leu va fi mobilitatea crescută. E ca și când spiritul de-abia a așteptat să se instaleze în această formidabilă mașinărie care este corpul uman și acum se bucură nespus că poate să se joace cu ea. Ca semn zodiacal, Leul este, de altfel, asociat cu nou-născutul, cu explozia de energie nouă pe care o aduce cu sine un bebeluș. Încă de când ajunge pe lume, duduie de vitalitate și are o poftă de viață remarcabilă. Părul, de multe ori castaniu-roșcat (cel responsabil de arsurile stomacale ale mamei din timpul sarcinii), este adesea neobișnut de des pen­tru un nou-născut și atrage atenția. Greutatea prun­cului este de regulă peste medie, corpul compact și osatura puternică.

Sugarul

De cum vine pe lume, micuțul Leu face în așa fel încât totul să se învârtă în jurul său. Și este cât se poate de convingător în demersurile pe care le face, deocamdată instinctiv. Am vorbit deja despre vocea răsunătoare ca o trâmbiță a nou-născutului, pe care nu încetează să o exerseze, până când vin „supușii” să se ocupe de nevoile sale regale.

În general, e bine ca acești prunci tempera­men­tali să nu fie băgați în seamă de îndată ce orăcăie, dacă nu e nici ora mesei și nici nu trebuie schim­bați. Ei percep emoțiile celor din jur și știu să se folosească instinctiv de slăbiciunile noastre. Ei bine, dacă dorim să mai facem și altceva decât balet în jurul bebelușului, venim, verificăm dacă le lip­sește cu adevărat ceva și, dacă nu, ple­căm. Discret, de preferință fără să-i vorbim, căci asta nu va face decât să intensifice eforturile sale de-a ne monopoliza.

Însă dacă plânsul continuă nea­bătut, e nevoie să facem o excepție de la această regulă. Asta, pentru că atunci când micuțul Leu face atâta scandal, consumul său de energie este atât de mare, încât se conges­tionează tot, iar după aceea rămâne fără vlagă. În astfel de situații, e de folos să i se vorbească pe un ton li­niș­titor, să i se dea un pic de apă din bi­beron. N-ar trebui însă luat în bra­țe, căci va învăța de îndată șmeche­ria și atunci nu vom mai avea scă­pare, se lasă cu luat în brațe de fiecare dată. Mai poa­te funcționa și metoda să-i trezim interesul pentru ju­căriile de deasupra pătuțului, căci îi place teribil de mult să se joace, este unul dintre motivele pentru care face atâta tămbălău când nu are cu ce sau cu cine să o facă.

Micuțul Leu suge viguros, dar după câteva mi­nute poate adormi din același motiv, căci face totul în forță, după care vine epuizarea. Deci, ar trebui trezit cu gentilețe pentru a doua porție, îna­inte să fie pus înapoi în pătuț.

Când îi pregătim baia, e cazul să ne asigurăm că nu e prea caldă. Leilor nu le fac bine băile fierbinți, nici în pruncie, dar nici când sunt mari, apa fierbinte secându-i de energie.

Preșcolarul

Dacă intrăm în curtea unei grădinițe și vedem un grup de copii jucându-se cu foc, cel care le-a dat ghes și îi și conduce acum în goana după minge e probabil un pui de Leu. Când este vorba de recitat o poezie sau de cântat, tot el este primul care iese în față. Spre deosebire de majoritatea copiilor, care se sfiesc să se manifeste public, Leul e stimulat de audiență – cu cât e mai mare, cu atât se simte mai bine. Siguranța sa de sine este sur­prin­zătoare și îi face uneori pe adulții mai slabi de înger să-i facă voia, fără să priceapă, de fapt, cum de îi fac pe plac. Le va veni probabil mai ușor să în­țeleagă, aflând că verbul definitoriu pen­tru Leu este „a voi”. Acest „vreau” se va face auzit fără ezitare încă din copilăria mi­că și va fi rostit fără drept de apel. Este însă peri­cu­los să i se îngăduie să-l folosească (în general, acesta nu este un verb pe care un părinte ar trebui să-l îngăduie, indiferent de zodia copilului), pentru că dacă i se îndeplinesc „vrerile” în perioada celor șapte ani de-acasă, va fi greu, dacă nu imposibil, ca Leuțul să mai accepte vreun refuz, fără a face un circ de pomină. În felul acesta va avea mai mult de pier­dut în viață, decât de câștigat. Din fericire, poa­te fi speculată dorința sa de a se face plăcut și va recurge degrabă la formule de politețe, fiindcă nu poate să nu constate cât de mult îl avantajează bu­nele maniere și câte foloase poate să tragă de pe urma lor.

Prichindelul atrage admirația celorlalți copii, pentru că nu se teme să zică ce gândește. O spune franc, dintr-o bucată. De exemplu nu se va gândi că vor fi consecințe dacă o vede pe educatoare apărând cu părul vopsit în roz, ci va râde din toată inima spunând: „Ce culoare caraghioasă!”.

Pe la 4-5 ani, ar fi o idee bună pentru părinți să se uite la ce face copilul lor din punct de vedere artistic. Este o vârstă la care se poate discerne deja un talent pronunțat pentru desen, o expresivitate de­osebită la recitare ori o voce nu doar rezonantă, ci și muzicală. Odată identificată înclinația, copilul ar trebui dus la testare, deoarece Leul care-și desco­peră latura creativă va deveni un om echilibrat, putând fi sursă de inspirație pentru mulți alții, în timp ce un talent rămas necultivat îl poate face să eșueze într-o mediocritate pe care o detestă din toată inima. Va crește simțind intuitiv că are ceva special, dar, neștiind ce anume, va fi frustrat.

În anii de școală

La început, cel puțin, școala nu-l prea atrage. Leului îi place jocul și îl inspiră libertatea creativă. El nu prea se împacă cu constrângerile care decurg din statutul de elev, ba chiar s-ar putea să conteste învățătorul ori însuși sistemul. Are curajul s-o facă și nu înțelege de ce ceilalți sunt atât de speriați și nu-l susțin. Părinții pot da altă direcție acestei atitudini, dacă îi explică faptul că școala, așa cum este ea, îi oferă posibilitatea de-a se face remarcat. A se face remarcat, da, asta este pe gustul lui. În mo­mentul în care intră în priză ambiția, elevul Leu se pune serios pe treabă și lucrează metodic. Este mâ­nat de dorința de-a se evidenția și are discer­nă­mân­tul de-a alege materiile la care va străluci. Poate fi vorba despre limbă și literatură, dacă simte o che­mare actoricească, poate opta pentru o școală de artă, în cazul în care acolo își intuiește vocația. Mai puțin atras de cunoașterea abstractă, își va ca­naliza voința și pasiunea către obiective practice, re­lativ ușor de atins, căci vrea să se bucure de sa­tis­facţia succesului cât mai des și cât mai repede po­sibil.

O latură surprinzătoare pentru unii profesori care-i cunosc temeritatea și temperamentul este ca­pacitatea elevului Leu de-a prelua responsabilități. Îi place să preia diverse sarcini, mai ales dacă aces­tea îi conferă autoritate asupra celorlalți colegi, dar acesta nu e un factor obligatoriu. Se achită con­știin­cios de atribuții, dorind să câștige respect atât din partea profesorilor, cât și a colegilor, ceea ce de cele mai multe ori îi reușește. Reacționează și la critică, pe care o detestă, dar care-l îndârjește. Dar mult mai bine răspunde la aprecieri și, cel mai bi­ne, la distincții, mai ales dacă acestea se acordă în fața tuturor. Atunci elevul Leu va ști că este pe drumul cel bun și își va concentra toate eforturile în acea direcție.

În adolescență

Trezirea emoțională a junelui Leu este una impetuoasă. Prima iubire este de cele mai multe ori una fulge­rătoare și adesea nu se dovedește un foc de paie, ci o adevărată explozie solară. Uneori, obiectul aşa-zisei explozii solare se sperie de o abordare atât de covârșitoare. Melodii ro­mantice cu dedicație, poezii sentimentale, bu­che­te de trandafiri (de un roșu intens, desigur), toate acestea și multe altele fac parte din arsenalul de cuceritor al tânărului Leu. În timp, va învăța să le mai gradeze, dar acum sentimentele năvalnice îl fac să dorească să ofere tot ce-i mai bun persoanei adorate.

Da, desigur, aceste arme sunt potrivite pentru un Leu, dar ce face o Leoaică adolescentă când este cuprinsă de febra primei iubiri? Febră este un cuvânt potrivit, pentru că există expresia „febra cumpărăturilor”, care sugerează cum nu se poate mai bine nevoia adolescentei de-a ieși în evidență prin stilul vestimentar. Noroc că cele mai multe Leoaice au un simț al modei care le permite să aleagă haine îndrăznețe, fără să sară peste cal. Sunt înclinate către un stil elegant și (dacă-și permit) costisitor. Și apoi, nu-i așa, „el” merită ca ea să facă asemenea investiții, chiar dacă părinții ei nu sunt tocmai fericiți de creșterea cheltuielilor.

Și Leul, și Leoaica se numără, de cele mai multe ori, printre adolescenții cei mai populari. Nu sunt ușor de ignorat, deci eforturile lor nu trec neobser­vate. Fiecare dintre ei are ceva specific de învățat. Lecția pe care o au de învățat în această perioadă a vieții băieții din Leu este cea a temperării. Tendința băiatului este să se arunce în relație cu prea mult patos și, chiar dacă fata îl place, să facă un pas înapoi, pentru că are impresia că i se cere prea mult. Sau intuiește că este vorba mai mult despre ceea ce simte, decât despre ea (și de multe ori, are dreptate).

Leoaica îndrăgostită își propune să-l cucerească pe cel care i-a stârnit interesul și, din păcate, nu acesta e cel mai fericit mod de abordare. Nu se prea pri­cepe la jocul seducției, e directă, sinceră și înfocată, iar lecția utilă pentru ea este că pe băiat trebuie doar să-l inciți să te curteze, altfel îl scoți din rol și nu mai știe ce să facă.

Tânărul adult

Indiferent pe ce palier social se află Leul la naștere, mândria sa înnăscută îl face să dorească să-și depășească statutul. Aceeași mândrie îl deter­mină să se comporte astfel încât concetățenii săi să ajun­gă să îl respecte. Unul dintre mijloacele cele mai la îndemână pentru el, ca să atingă acest dezi­derat, este să câștige bine. Șansa este de partea lui, nu trebuie să vâneze prea mult posturi bine-plătite, banii îi vin de multe ori prin circumstanțe noro­coase, iar explicația pentru faptul că se întâmplă așa o poate constitui aurul, metalul asociat cu zodia sa.

Un avantaj pe care îl are, pe măsură ce își cro­iește drumul în lume, e acela că știe să-și ocupe rolul într-o ierarhie (atâta timp cât slujba e bine plătită și îi permite să se exprime creativ), la fel de bine cum știe și să conducă. Leul se numără printre așa-nu­mitele semne fixe, deci are talent mana­ge­rial. Fie că o ia pe prima cale, aceea de a-și croi o carieră într-un mediu organizat, fie că alege să se lan­seze pe cont propriu, Leul poate reuși cu brio, cu două condiții. În primul rând, trebuie să își în­vețe limitele. În al doilea rând, îi este de folos să-și dea seama cât e de vulnerabil la complimente și alte moduri de-a fi flatat. Atâta timp cât nu se lasă in­fluențat de aceste metode de manipulare, va fi la adăpost față de cei care doresc să profite de pe urma lui.

Ajuns la maturitate, Leul a învățat să-și ges­tioneze mai bine impetuozitatea emoțională și simțul dramatic, ceea ce-i permite să întemeieze o familie de invidiat. Cel puțin din punctul de vedere al comunității în mijlocul căreia trăiește, pentru care familia sa devine adesea un adevărat etalon. Leul ține la valoare, ceea ce se reflectă atât în alegerea partenerului său de viață, cât și în educația copiilor. Aceasta nu va fi lăsată pe seama școlii și a diferitelor ecrane care le populează mai nou viața celor mici. În cazul său, vorbim despre un părinte responsabil, implicat, care va căuta să-și înțeleagă odraslele și să le cultive calitățile.

În floarea vârstei

Precum Soarele ajunge la apogeu la amia­ză, așa ajung și majoritatea Leilor într-un punct de maximă vizibilitate când ating maturitatea. Este un mo­ment în care Leii care și-au des­coperit și și-au dezvoltat în­zes­tră­rile pot trage o linie și pur­cede că­tre un nou domeniu de ex­primare. De exemplu, un actor născut sub acest semn, și care a beneficiat de re­cu­noaștere și premii, se poate decide să deschidă o școală de teatru, care să-i per­mită să îm­părtășească din tainele acestei vocații și tinerilor aspi­ranți. Cu cât a reușit Leul să de­vină mai cu­nos­cut, cu atât se avântă mai moti­vat către o funcție socială. Îl putem regăsi în mediul politic sau cel executiv, adesea își face vocea auzită de la am­von sau de la altă tribună, de unde își expune viziunea și dorința de a contribui la bunul mers al comu­nității. În tinerețe a făcut-o în mic, la maturitate se avântă să o facă în mare. Un exemplu tipic este actorul Arnold Schwarzenegger, care a întruchipat o sumedenie de eroi fictivi pe ecran, până când s-a decis să treacă în mod concret la conducere, reușind să fie ales de două ori în funcția de guvernator al statului California. În mic, această performanță este accesibilă oricărui Leu care și-a demonstrat ca­litățile de familist și cetățean onorabil în prima tinerețe.

O altă calitate, care-i face pe cei născuți sub sem­nul Soarelui să fie îndrăgiți cu ușurință, este generozitatea spontană, dezinteresată, de care dau dovadă în situații în care alții nici nu s-ar sinchisi să intervină.

Rareori se spune despre Lei că sunt patrioți, dar este un adevăr. E la fel de adevărat însă că își ex­primă cu atât mai eficient dragostea de meleagurile natale, cu cât o pot face dintr-o funcție mai înaltă. Dar și Leii care nu ajung în funcții publice simt ne­voia să-și aducă obolul, fiecare în măsura posibi­li­tăților, la bunul mers al obștei. Dacă această parte a personalității lor nu este împlinită, Leii pot găsi un substitut ieftin, sub forma unei mondenități cul­tivate cu tot dinadinsul. Dar și aceștia vor promova, chiar dacă într-o manieră mai superficială, valori personale și morale.

La vârsta senectuții

Aspirația fiecărui Leu este să devină – în mare sau în mai mic – un rege, adică un reper valoric pen­­tru cei care-l înconjoară. Măsura în care reu­șește să-și descopere și să-și dezvolte forța și cre­ativitatea decide dacă bunicul Leu va deveni un personaj sâcâitor, nemulțumit de toate cele și care le știe mai bine pe toate, încercând să-și impună autoritatea, fără să fi dovedit mare lucru în viața lui, sau un rege sigur pe sine, puternic și generos, a cărui experiență, redată cu har actoricesc, îi poate face pe nepoți să se uite la el ca la un personaj de poveste. De altfel, e înconjurat de dovezile reu­șitelor sale, diplome, trofee, medalii… Seniorul Leu nu privește înapoi cu mânie sau plângându-și de milă, el își transmite experiența ca pe un șir de aven­turi. Trebuie să menționăm însă că va evita să le menționeze pe cele în care a dat chix. Nu crede că cei mici ar avea mare lucru de învățat din ele, sau așa încearcă să se convingă.

Dintre Leii care reușesc să ajungă la un statut regal, menționăm două tipuri. Primul este legat din punct de vedere arhetipal de eroul semizeu Hercule, cel care-și pune la încercare forțele pe plan material și care a reușit să se impună ca manager, ca sportiv de performanță, ca om politic ambițios. Acest tip de Leu care a învățat cum trebuie procedat pentru a supune lumea concretă, așa cum au făcut-o cu brio Lei pe nume Napoleon, Henry Ford și Rockefeller.

Zeul solar Apolo conferă energia spe­cifică Leilor care se exprimă ar­tis­tic (nu degeaba este urmat de cor­tegiul celor nouă muze). Acesta este ins­pirat de un ideal pe care se stră­duiește să-l întruchipeze astfel încât să îi inspire pe ceilalți. Nemuritorul pic­tor Pieter Paul Rubens, autorul ce­lor trei muschetari, Alexandre Du­mas, și regina modei, Coco Cha­nel, fac parte din această categorie. Am­bele tipuri pun o amprentă puter­nică asupra descendenților lor, dar nu co­co­loșindu-i și citindu-le po­vești, ci stră­duindu-se să le trans­mită o ex­periență trăită, vi­bran­tă, care să-i facă pe urmași să-și dorească să o repete, înțelegând că asemenea performanțe pot fi atinse. Dar și că o asemenea ștachetă e greu de atins.