SOS: Cazuri de extremă urgență

„Unicul meu copil s-a stins din viață și sunt cotropită de suferință și boli”

Stimată doamnă directoare Sânziana Pop,

Mă numesc Codrici Ioana și am 73 de ani. Situația disperată în care mă aflu mă face să vă scriu a treia oară, cu aceeași rugăminte de a mă ajuta și pe mine, acum, când am rămas singură pe lume și am boli cumplite. Fiica mea dragă, unicul meu copil, s-a stins din viață în floarea vârstei, după ani de chin. Am vândut tot ce aveam, numai să o salvăm, dar totul a fost zadarnic. Suferința pierderii ei m-a marcat profund. Am căzut psihic și mi-au apărut boli care îmi macină corpul: hepatită cu virus C, boli de inimă – tahicardie sinusală, depresie, boli grave ale coloanei (hernie cervicală). Din lipsa banilor, de un an de zile nu am mai putut merge la control la medicul curant, pentru hepatita cu virus C.

Și soțul meu s-a stins din viață acum doi ani, după o grea suferință. Trăiesc dintr-o pensie de 704 lei. Îmi lipsesc medicamentele care mă țin în viață și din care multe nu se compensează. Nu am racordare la canalizare. Am fântână, dar sănătatea precară, durerile mari de coloană (mă deplasez cu un cadru în momentul de față) mă fac să am și zile când rabd de sete, până găsesc un om cu suflet să mă ajute cu o găleată de apă. Din păcate, stau la periferia localității, unde am rămas câțiva oameni bătrâni, și ei cu probleme de sănătate. Ajutați-mă, vă rog, doamna directoare! Ajutați-mă, dragi cititori, cu cât de puțin puteți, ca să îmi alin chinul vieții.

Vă doresc sănă­tate dvs., co­lec­ti­vu­lui redacțional și cititorilor minunați ai revistei. Bunul Dumnezeu să ne ajute pe toți în aceste vremuri grele pe care le trăim!

Cu multă stimă,

CODRICI IOANA – str. Cetatea nr. 56, Zimnicea, jud. Teleorman, cod 145400

„Sunt a nimănui. Trăiesc din pomeni”

Dragă redacție,

Mă numesc Mardare Catinca, sunt din Vaslui, am 54 de ani și suferința mea e mare. Sunt bol­na­vă psihic cu diagnosticul de schizofrenie para­noi­dă, o boală incurabilă, care s-a declanșat după ce am fost violată în copilărie de niște criminali de bărbați. Am o pensie mică de invaliditate, în sumă de 704 lei. Aș fi vrut să învăț, dar tatăl meu a mu­rit, lovit la cap de o oiște, și nu am mai avut con­diții. Totuși, am absolvit liceul de construcții cu o diplo­mă de bacalaureat, luat cu 6. Nu sunt căsă­to­rită, n-am fost căsătorită niciodată și nu am co­pii. Nu am pe nimeni, nici la Vaslui, niciun neam. Sunt a nimănui. Nu mai văd, îmi trebuie și oche­lari, mă dor ochii. Nu am mașină de spălat și nici mobilă în casă. Eu nu am muncit niciodată. Nu pot, fiindcă uit tot. Trăiesc din pomeni. Poate se îndură cineva de mine. Vă mulțumesc,

MARDARE CATINCA – str. Spătar Angheluță, bl. 195, sc. B, ap. 7, Vaslui, cod 730084