Mari maeștri ai artelor frumoase: PAUL GHERASIM – VASILE GORDUZ

– Vis în piatră, lumină și culori la „Galeria Romană” din București –

Căldura strânge Bucureștiul într-un cerc de foc. Odată cu el, o molimă ca­re pare că nu se mai dă dusă plutește și ea peste Capitală, ca un abur otrăvit. Și totuși, vara își trăiește cu dezinvoltură splen­doa­rea, dansând cu castaniete de jar. Iar cine pătrunde în încăperile elegante și largi ale Galeriei Ro­mane va fi în­conjurat de o binefă­cătoare răcoare, care trezește cu­getul toropit de căl­dură, pentru a te bucura regește de o expoziție de mare clasă, un recital inspirat și subtil de pictură și de sculptură, oferit de doi mari maeștri dis­păruți dintre noi: pictorul Paul Ghe­ra­sim și sculptorul Vasile Gor­duz.

Energii înalte

Coborâți, parcă, din liniștea și umbra unei biserici, cei doi artiști au avut, fie­care, o viață puternică și fe­cundă. Paul Gherasim s-a născut în nor­dul țării, în Bu­covina, Vasile Gor­duz a fost basa­rabean, și amândoi au apar­ținut unei gene­rații de creatori străluciți, care au marcat arta ro­mâ­nească de azi. Profesor la catedra de sculptură a Uni­versitații Naționale de Arte din București, Vasile Gorduz s-a făcut remarcat prin monumentele lui publice, pline de tâlc: sta­tuia lui Eminescu din Montreal, statuile împăratului Traian de la Roma, Sevilla și Bucu­rești sau cea a lui Mircea Eliade, din fața Bise­ricii Mântuleasa. La rândul lui, Paul Gherasim, pe lângă picturile sale mis­terioase și pline de rafinament, a avut și vocația de îndrumător și curator hărăzit al pictorilor români, pentru care a realizat expoziții de an­vergură. Pe aceeași linie de lider de opinie ar­tistică, în 1985, Paul Ghe­rasim împreună cu Ho­rea Paștina, Mihai Sâr­bu­lescu, Christian Pa­ras­chiv și Constantin Flon­dor au întemeiat Gru­pul „Prolog”. Erau ani în care restricţiile puse ar­tiș­tilor de către co­muniști nu se mai opreau. În­cât numele Gru­pului Prolog a venit și ca un pro­test creștin. „Nu ne puteți înfrânge”, avertizau pictorii, căci „La în­ceput era Cuvântul și Cu­vân­tul era de la Dumnezeu”. În timp, grupul Prolog s-a dovedit a fi o inițiativă artistică trai­nică, o expresie a sme­reniei în fața naturii. Ima­ginea aceasta poate fi văzută și în sălile Galeriei Romane, în tablourile de un alb serafic ale lui Paul Gherasim. Sunt tablouri pline de semne hris­tice, care se întind peste tot, pe pereți, ema­nând o energie secretă, asemenea poate celei ce răsare de pe foile de cărți vechi bisericești. Cu culorile lor difuze și blânde, ce parcă vor să apro­ximeze Lumina Necreată, tablourile lui Paul Gherasim stau în vecinătatea sculpturilor pline de primitivism ale lui Vasile Gorduz. Cio­plite într-o frumoasă pia­tră albă de Dobro­gea, ope­rele lui Gorduz își stri­gă teluricul prin toți porii. Sunt apariții stranii, ca niș­te ființe înghețate în piatră, pe care dalta sculp­torului le-a eliberat. „Hi­merele” lui Gorduz, „Eva” și cele­lal­te sculpturi din expo­zi­ție sunt roade ale unor e­nergii mai înalte care intră în re­zonanță, ca niște su­ne­te de orgă, cu tablo­urile lui Paul Ghe­ra­sim. Vise în­trupate în pia­tră, lumină și cu­lori.

Sculptorul de la malul mării

Străbat expoziția, cu aburul ei răcoros și tai­nic. Și îmi amintesc că l-am văzut și eu pe Vasile Gorduz cum își cioplea îndelung himerele, la malul mării. Era începutul anilor ’90, și eu îl priveam pe furiș și cu admirație, pe când lucra însingurat, pe plaja de la Vama Veche. Iar pe atunci, frumosul sat pes­căresc era cu totul altceva decât imaginea lui pro­le­tară de azi. Era un loc cu o poezie sălbatică ne­atinsă. Un loc liniștit, în care ar­tiștii și scriitorii se puteau re­fugia în tihnă. Și unde Va­sile Gorduz şi soția sa, pictorița Silvia Radu, au ridicat o biserică. Azi, din toată liniștea de atunci, a mai rămas doar biserica. Și aceste capodopere în piatră ale lui Gorduz, care pot fi admirate în expoziția de la Galeria Romană, tulburător numită „Piatră și lumină”. De altfel, Silvia Radu participă și ea la magistrala expoziție deschisă în București, cu lucrări în porțelan și ceramică.

„E destul de greu să găsești armonii între un pictor și un sculptor”

Domnul Emil Ene este proprietarul „Galeriei Romane”. Și tot el a conceput și a pus în scenă această expoziție, cu aerul ei discret metafizic. Îi adresez câteva întrebări.

– Cum v-a venit ideea să adu­ceți într-o singură expoziție aceste opere a doi mari maeștri, d-le Ene?

– A fost un gând mai vechi al meu, un gând împănat de amintiri, căci eu am fost legat, și de Paul Gherasim, și de Vasile Gorduz, printr-o frumoasă prie­tenie. De aici a pornit această expoziție făcută în memoria lor. Interesant este că, deși Paul Gherasim era oarecum reticent la sculptură, pe Vasile Gorduz îl ad­mira fără limite, considerându-l cel mai bun sculptor român contemporan. De altfel, au fost prieteni dintotdeauna. Un motiv în plus ca să le fac această expoziție în doi.

M-am gân­dit mult cum s-o alcătuiesc, pen­tru că e destul de pretențios să găsești o ar­monie între un sculptor și un pictor. Până la urmă, am găsit o formulă și am adus laolaltă în fața publicului piatra lui Gorduz și acuarelele lui Paul Ghe­ra­sim care iradiază, deopotrivă, lumină. De unde și titlul expoziției, „Piatră și lu­mină”. Când totul a fost gata, am fost și eu surprins cât de unitară a ieșit expoziția. Lucrările celor doi maeștri parcă s-au așezat singure. S-a întâmplat exact cum spunea Paul Gherasim: „Arta este bucuria de a fi îm­pre­ună, în cuvânt și armonie”. Poate de aceea, expoziția de­gajă și un aer discret și curat de ortodoxie. Așa că vă invit din toată inima să veniți s-o vedeți.

(„Galeria Romană” se află pe b-dul Lascăr Catargiu nr. 1, din București)