Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Viruși și viruși

Când au pornit spre casă, cu sutele și sutele de mii, speriați din calea coro­na­virusului, românii din diaspora au pus România în fața unei oglinzi în care nu-i mai plăcea să se privească. Pentru fosta putere, diaspora era sinonimul trădării, era ghimpele în coaste, care provoca România amorțită la schimbare, așa cum o făcuse acum exact doi ani, la marele miting de pe 10 august. Pen­tru opoziția de mai ieri, ajun­să puterea de azi, dias­pora era bună la alegeri, când pu­tea schimba balanța vo­tului din țară, și cam atât. Vreme de mai bine de un deceniu, de când s-au des­chis granițele Uniunii Eu­ro­pene pen­tru muncitorii români, insti­tuțiile statului român n-au mișcat un de­get pentru di­aspora. S-a creat un post de secretar de stat pe unde s-au perindat tot felul de sinecuriști, dar de făcut ceva pen­tru acei oameni nu s-a făcut nimic. Dim­potrivă, în vreme ce milioane de ro­mâni munceau pe rupte departe de casă, România ra­por­ta minime istorice la șomaj, ba se mai și plângea, ipocrit, de lipsa forței de muncă. Despre condițiile în care lucrau mulți dintre „diasporeni” și despre problemele lor de adaptare ori despre dramele pe care le lăsau în urmă, acasă, s-a scris doar prin presă. În orice caz, niciun program serios al Guvernului legat de diaspora nu s-a făcut remarcat în toți acești ani.

Dar criza COVID-19 a schimbat ra­dical datele problemei. Dintre cei întorși în România, mulți nu mai au unde să se întoarcă la lucru, în Europa, turismul și HORECA, unde erau implicați atâția ro­mâni, sunt blocate în Occident, alte afa­ceri au dat faliment, iar teama de ne­cu­noscut, în noul context, îi face pe mulți români să prefere siguranța fa­miliei de acasă. Dar cum nici România nu stă pe roze, parte din cei rămași vor fi o greu­tate pe umerii unui stat care s-a făcut că ei nu există, vreme de mai bine de un deceniu.

Dar adevărata piatră de moară agă­țată de gâtul statului român sunt – ve­dem limpede zilele acestea – nu dias­po­renii de bună credință, ci clanurile ma­fiote, ca­re au rămas fără „obiectul mun­cii” în Oc­cident. Clanurile mafiote au fost primele care au plecat din țară, atrase de bogăția și naivitatea unui Oc­cident care nu a aflat decât acum, mai în­coace, ce înseamnă hoțul român. Ne-am amăgit că am scăpat de astfel de per­sonaje, România chiar a fost, câțiva ani, absolut respirabilă, câtă vreme mafioții din clanuri au fost plecați. Dar iată că nu am scăpat, și iată că de la amenințările transmise pe Internet și de la răfuielile fil­mate cu telefonul, care au făcut deli­ciul televiziunilor noastre de „știri”, s-a ajuns la crime în plină stradă. Spec­ta­co­lul grotesc al înmormântării unui șef de clan mafiot, cu sfidarea ori­căror norme, legi și ordonanțe vânturate pe la TV pen­tru omul de rând, ne de­mons­trează, încă o dată, cât de puțin s-a schimbat situația față de 10 august 2018, când partea civi­li­zată a diasporei noastre era gazată și bătută cu pulanul, de forțele de ordine. Glorioasa Jandarmerie de atunci, scoasă bas­ma curată între timp, face acum sluj în fața mafioților. Ni s-a spus că e greu să lupți cu virusul, că e invizibil, și am acceptat. Dar „virușii” cu burdihan ai clanurilor mafiote nu-s tocmai invizibili…

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian