Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Tristan și Isolda

Foto: Shutterstock

De câte ori mergeam la prietenii mei Zoli și Csonge, locul meu pre­ferat era într-un ba­lan­soar, lângă ac­variul cu peștișori. Priveam fas­ci­nată și teribil de încântată „baletul acvatic” pe care mi-l ofereau acele făpturi micuțe, agile, care strân­se­seră în „veșmintele” lor toată minu­năția de culori de pe Pământ… Și pentru că pri­etenii mei ob­ser­va­seră cât de mult îmi plăceau peștișorii, s-au gândit să-mi facă o surpriză nemaipomenită: mi-au adus de ziua mea în dar un borcănel cu cel mai frumos cuplu de „ba­lerini acvatici” din acvariul lor! M-am bucurat teribil de acest dar, însă în clipele ur­mă­toare m-a cuprins teama: nu aveam acvariu, nu ști­am ni­mic despre îngrijirea peștișorilor și nu credeam că am timp, printre numeroasele mele îndatoriri cotidiene, să mă ocup și de ființele as­tea mititele și fragile. Dar, nu-i așa, „cât trăiește omul în­vață!”. Zilele ur­mătoare mi-am procurat ac­va­riu, hrană specială, plan­te acvatice, filtru de aer, termometru, mi-am cum­părat cărți de acva­ristică și, uite-așa, au început „aventura” și „po­vestea de dragoste” dintre mine și Tris­tan și Isol­­da, pentru că așa-i botezasem pe dră­guții mei peștișori!

S-au acomodat repede în acvariul meu și era minunat să-i descopăr acolo, dimineața, undu­indu-și codițele și aripioarele multicolore și cerându-și, cu îndreptățire, micul dejun… Când veneam obosită sau supărată de la serviciu, „balerinii mei acvatici” inventau cele mai fabu­loase dansuri ca să mă ajute să mă re­la­xez… Și, într-adevăr, mă relaxam mult mai bine pri­vin­du-i, pe fundalul unor ar­mo­nii din Chopin sau Ceaikovski decât, de exemplu, des­chizând tele­vi­zorul… Trep­tat, i-am învățat să vină la mar­ginea ac­variului, dacă le ciocăneam ușor în stic­lă, și chiar în­vățaseră că semnalul „cioc-cioc de trei ori” în­sem­na servirea mesei. Am obser­vat că atunci când eu nu eram în cameră erau mai leneși și nu „dănțuiau” atât de mult, iar când sesizau apro­pie­rea mea, se în­vio­rau brusc. De ase­me­nea, reac­țio­nau la auzul vocii mele, pen­tru că obișnuiam să vor­besc cu ei și să-i alint cu diferite ape­la­tive, inclusiv acela, para­do­xal poate, de „pisicuțele me­le”… Nu după mult timp, Tris­tan și Isolda au fost pe cale să aibă urmași, dar cum nu aveam experiență în ase­­me­nea situații, primii pui i-am pierdut și, Doam­ne, ce tristă am fost… Cu trecerea timpului, însă, acvariul meu s-a umplut, pe lângă cei doi „ba­lerini prim-soliști”, de un adevărat „ansamblu de balet”: ajunsesem să am vreo 80 de peștișori vioi, jucăuși și minunat co­lo­rați, care-mi „co­lorau” și mie zilele…

Din păcate, povestea mea nu are un happy-end, pentru că la un moment dat, m-am îm­bol­nă­vit foarte rău și nu i-am mai pu­tut în­griji. Persoana pe care o rugasem să se ocupe de ei în locul meu cred că a făcut tot ce trebuia ca să-i îngrijească, dar se pare că peștișorilor le-a lipsit un „ingredient”: afecțiunea –, și în câteva săp­tă­mâni au murit cu toții… Sunt con­vin­să că au sim­țit că eu sunt bolnavă, că nimic nu mai poate fi cum a fost și că s-au stins „de inimă rea”. Sunt, de ase­menea, convinsă că toate vie­țui­toa­rele de pe Pă­mânt sunt capabile de afec­țiune, de ca­pa­citate de în­țe­­le­ge­re și că au mult mai multe în­su­șiri decât cre­dem, cu o superio­ritate oarecum fal­să, noi, oamenii. Niște pești­șori mi-au de­mons­trat că as­cund și ei scânteia lor de dumnezeire și, poate, „în­tâl­nirile de gra­dul III” pe care le visează cu avi­di­tate omenirea se în­tâmplă cotidian, aici pe Pământ, cu vie­țui­toa­rele ne­cuvân­tătoare din jurul nostru… Oricum, pen­tru mine un lucru e clar: de câțiva ani, de când sta­rea sănătății mele s-a în­răutățit, prietenii mei cei mai buni, mai fideli și mai sinceri sunt cei cu pene și blăniță și, din păcate, mai puțin, oamenii…

Se apropie aniversarea mea și retrăiesc cu bucu­rie amintirea acvariului plin cu „codițe de curcu­beu”… Vă doresc tuturor să primiți și să oferiți da­ruri minunate, care să vă bucure și să vă coloreze via­ța, așa cum au fost pentru mine „balerinii ac­vatici”…

DIANA S. – Vrancea

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian