– Școala, față-n față cu pandemia –
Sunetul clopoțelului, semnul începerii unui nou an școlar, n-a fost niciodată așa de stins ca în toamna aceasta. Trebuie să pui urechea pe amintiri, ca să îl mai auzi. Cauza: pandemia care bântuie lumea și care a pus în mare dificultate deschiderea școlilor de pe întreg mapamondul. Cum s-au descurcat autoritățile noastre, care sunt lipsurile reclamate de părinți, profesori și elevi și ce soluții au fost găsite în alte țări din Uniunea Europeană, sunt probleme de extremă urgență, pe care ne-am propus să le transformăm într-un „jurnal de front”.
Reguli cum nu s-au mai văzut
Preșcolarii și elevii din țara noastră au început cu mare emoție școala, pe 14 septembrie. Din păcate, fără urmă de protocol. Frumoasele serbări inaugurale de altădată au dispărut, înlocuite de haos. Frica de coronavirus și strategiile de protecție au înlocuit frumusețea primelor ore de clasă, „misterul” deschiderii abecedarului și-al manualelor.
În 5 august, după o lungă perioadă de incertitudine, președintele Klaus Iohannis a făcut primele precizări concrete privind începerea noului an școlar. Soluția aleasă a fost de „liber arbitru”. În funcție de situația epidemiologică din fiecare zonă geografică, școlile vor avea de ales între trei scenarii după care se vor face cursurile. Scenariul verde este cel în care toți elevii vin la școală, scenariul cel roșu prevede ca toți copiii să învețe doar pe internet, iar scenariul galben este unul amestecat, în care o parte dintre copii vin la școală, în vreme ce alții se mulțumesc cu lecțiile de pe tablete.
Către finalul vacanței de vară, autoritățile au venit însă cu noi precizări privind regulile școlare, toate așezate sub semnul protecției sanitare și formulate pe un ton agresiv. Exemplu: copiii, oricât ar fi de mici, la grădiniță sau în clasa zero, nu mai au voie să fie conduși de părinți dincolo de poarta unității de învățământ, nici măcar în prima lor zi petrecută aici (în ciuda lacrimilor amare și a suspinelor). Ei trebuie să poarte în permanență o mască, să fie supuși unei evaluări a stării de sănătate la prima oră de curs, să stea singuri în bancă, îndărătul unor separatoare de plexiglas, la o distanță de cel puțin un metru de oricine altcineva (scenarii extraterestre). Nu mai e permis ca cei mici să se joace unii cu alții în recreație ori să facă schimb de obiecte. Asemenea schimburi ori atingeri nu sunt permise nici între cadrele didactice și elevi. Învățătoarea nu mai are voie să conducă mâna elevului pentru a-i arăta cum să facă litera „A”, ori să-l consoleze atunci când plânge. Iar dacă un copil și-a pierdut creionul, niciun coleg nu-l poate ajuta, oferindu-i altul. (Atac tip roboți la comunicare, afecțiune și sentimente.)
Riposta părinților
Dacă unii părinți s-au conformat fără discuții noilor reguli ori s-au mulțumit să glumească pe seama lor, alții au ripostat. De pildă, pe internet circulă un memoriu pe care părinții nemulțumiți sunt chemați să-l completeze cu datele proprii și să-l transmită tuturor autorităților abilitate, de la școli, primării și inspectorate școlare, până la Ministerul Educației și Președinție. Memoriul reclamă, între altele, încălcarea dreptului la sănătate, la exercitarea autorității părintești și a unor legi, precum cele privind promovarea drepturilor și interesului copilului.
Prima mare nemulțumire este legată de purtarea obligatorie a măștii. Părinții semnatari consideră că această regulă reprezintă „o ingerință nepermisă în viața privată a minorului, precum și un atac nepermis la sănătatea sa”. În plus, masca „ascunde mimica feței, afectează pronunția, alterează procesul educațional”, și are un efect psihologic devastator, „ștergându-le” copiilor și profesorilor identitatea fizică. Părinții reclamanți nu acceptă nici pereții despărțitori de plexiglas, pe care-i asociază unui „cadru de penitenciar”, ori tunelele cu dezinfectanți, considerate primejdioase pentru sănătatea copiilor. Semnatarii nu sunt de acord nici cu exercitarea unor presiuni asupra elevilor, pentru ca aceștia să respecte noile reguli, ei subliniind că autoritățile nu pot „impune unui copil să nu respire, să nu se joace, să nu râdă, să nu se îmbrățișeze” cu colegii și prietenii săi.
În final, părinții nemulțumiți amenință că, dacă nu li se va da ascultare, vor formula plângeri penale, vor cere despăgubiri în instanță și, în plus, vor sesiza „toate organismele internaționale cu incidență în prezenta cauză”.
Mărul discordiei: tabletele și internetul
Când autoritățile au enunțat soluția celor trei scenarii, verde, roșu și galben, s-a pornit de la premiza că până pe 14 septembrie, toți elevii vor dispune de condiții optime pentru a lucra de acasă, că vor primi o tabletă din partea statului. Cu doar o zi înainte de începerea anului școlar, ministrul Educației a anunțat însă că doar 87,7% dintre copii dispun de tablete sau laptopuri. De asemenea, chiar dacă au tablete, nu toți copiii au internet. Mulți trăiesc în zone izolate, unde internetul este greu accesibil, au părinți care nu își permit această cheltuială și care nu știu să lucreze online. Și mai există și temerea că internetul anulează socializarea copiilor, existența lor colectivă, atât de importantă pentru formarea lor viitoare, nu doar intelectuală, ci și psihică. Sentimentele nu se învață pe internet. Nici afecțiunea și nici bucuria.
Numai dascăl să nu fii
Aflați între ciocanul autorităților și nicovala părinților nemulțumiți, profesorii au fost supuși unei presiuni uriașe la începutul anului școlar. Printre primele mari probleme cu care s-au confruntat a fost incertitudinea. Până în ultima clipă, ei nu au știut cum va decurge anul școlar, cum trebuie să se pregătească de cursuri și ce să-i anunțe pe părinți. O învățătoare care va preda anul acesta la clasa zero se întreba, de pildă, cum le va putea ea preda online unor copii de șase ani. Sau care va fi reacția micuților când se vor trezi dați în grija unei străine cu chipul acoperit de mască, care nu poate zâmbi decât din ochi și care refuză să le întindă o mână. Chiar dacă elevul a căzut și s-a lovit, ori plânge în prima zi de școală, după mama… Nemulțumiți sunt dascălii și pentru că, deși e limpede că vor trebui să muncească mai mult decât în alți ani, atribuindu-și totodată rolul nedorit de jandarm, ei vor fi plătiți la fel ca până acum. În plus, mulți se tem teribil de tehnologie. Cu toate cursurile din timpul verii, majoritatea lor nu au deprins predatul de la distanță și unii nu dispun de aparatura necesară. Nici măcar la școală. Iar ultima temere este de moarte. La propriu! Stând zilnic între zeci de elevi, dascălii vor fi printre cei mai expuși în fața coronavirusului. Iar profesorii în vârstă își riscă pur și simplu viața. Potrivit datelor furnizate de ministrul Educației, avem mai bine de 35.000 de profesori trecuți de 60 de ani. Pe lângă aceștia, mai există și alții, nu știm exact câți, care suferă de boli cronice, precum cele de inimă sau diabet, și cărora o infecție cu noul coronavirus le poate fi fatală. O explicație plauzibilă pentru valul de cereri de ieșire la pensie înregistrate recent.
Ședință fără părinți, pe internet
La școala fiului meu, în vârstă de 16 ani, s-a anunțat o ședință comună cu părinți și cu elevi. Niciun părinte nu și-a făcut apariția, dar asta nu m-a împiedicat să trag cu ochiul ca să văd ce au copiii de spus. Chiar eram curioasă. Glumeți, copiii au făcut haz de necaz. Rebelii s-au plâns că le acceptă pe toate, de la mască și până la celelalte reguli ciudate, dar nu și faptul că sunt „sechestrați”, neavând voie să-și dezmorțească picioarele, în pauză, la un fotbal. Poznașii și-au tachinat diriginta, întrecându-se în a-i pune întrebări încuietoare. „Dar cum vom face sportul?”. „Afară, în curtea școlii”. „Dar dacă e ger?”. „Iarna e departe”. „Dar dacă plouă?”. „Dacă plouă, stați în clase”. „Dar cum facem sport în clasă?”. „Puteți juca șah. Și acela e un sport”. „Dar cum să jucăm șah, dacă nu avem voie să atingem aceleași obiecte?”. „Aveți dreptate. Greșeala mea”. Și tot așa, cam 45 de minute, până când biata profesoară, copleșită de situație, a pus grabnic capăt ședinței de pe internet.
Nici ministrul nu mai înțelege nimic
Pandemia a pus la grea încercare autoritățile, care au venit cu multe inițiative și declarații controversate. În vară, ele au stârnit un val de indignare publică, după ce au decis ca părinții să semneze o declarație pe proprie răspundere, potrivit căreia copilul nu a prezentat simptome specifice COVID-19. Reprezentanții „Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți” au cerut modificarea acestei prevederi, arătând că părinţii nu au competenţele medicale necesare pentru a-și putea asuma o astfel de declarație. În final, autoritățile au cedat și au renunțat la această pretenție. Dar bâlbele au continuat. Cu doar câteva zile înainte de debutul școlii, autoritățile au cerut ca părinții să le solicite medicilor de familie avize epidemiologice pentru copiii lor. După ce medicii au ripostat, arătând că aglomerația care se va produce în cabinetele lor nu va face decât să contribuie la răspândirea infecției cu COVID-19, autoritățile au dat înapoi. Profesorii s-au aflat la rândul lor într-o situație neplăcută, anunțând azi una, mâine alta, spre exasperarea tuturor. Cu trei zile înaintea începerii școlii, confuzia ajunsese atât de generalizată, încât însuși ministrul Educației, Monica Anisie, a recunoscut public că nu mai înțelege nimic. Ea s-a plâns că, orice ar face, trezește nemulțumiri și că toată lumea critică, dar nimeni nu vine cu soluţii.
Elevii, părinții și profesorii au făcut front comun
Chiar în prima zi de școală, a fost publicată o scrisoare deschisă redactată de Consiliul Național al Elevilor, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți și cele trei Federații sindicale reprezentative din Învățământ, care i-au cerut premierului să modifice ordinul vizând regulile sanitare pentru școli, pe motiv că reglementările au generat „confuzie și interpretări diferite de la un județ la altul, de la o localitate la alta, de la o unitate de învățământ la alta, de la o universitate la alta și chiar de la o autoritate a statului la alta”. Semnatarii scrisorii au reclamat inexistența unor reglementări clare care să țină cont de realitățile sistemului de învățământ, ei arătând că toți acești factori au determinat în cele din urmă instaurarea panicii în rândul elevilor, părinților și salariaților din învățământ, „care se află constant sub amenințarea că vor răspunde ei, dacă ceva merge prost”.
Și la alții e haos
Ce se întâmplă în Germania?
În mai multe landuri din Germania, noul an școlar a început încă din luna august. Dar nici aici nu au lipsit dezbaterile aprinse, precum cea legată de purtarea măștii, pe care majoritatea elevilor și părinților o resping. Problemele mari au existat și cu învățământul online, nu pentru că Germania nu ar avea suficiente tablete, ci pentru că părinții se tem de lipsa socializării copiilor, o problemă dezbătută pe larg în presă, de psihologi și sociologi.
Soluțiile concrete pentru debutul noului an școlar au fost luate și în Germania „la liber arbitru”, variind de la o regiune la alta a țării. În Schleswig-Holstein, de exemplu, Ministerul Educației a renunțat la introducerea obligativității purtării măștii. În schimb, în Brandenburg, elevii și dascălii au fost obligați să poarte mască, ce-i drept, doar pe coridoare, scări și în cantine, dar nu și în clase ori în locurile de joacă amenajate în curtea școlii. Regulile sanitare au prevăzut menținerea unei distanțe minime de 1,5 metri între profesori. Elevilor nu li s-a aplicat însă aceeași regulă, ci doar recomandarea de a sta în clase în așa fel încât contactul dintre ei să fie pe cât posibil evitat. Nici în Berlin nu a fost impusă la începutul anului școlar distanțarea la 1,5 metri, iar masca este obligatorie doar pe coridoare, în sălile recreaționale și cele de conferințe, dar nu și în clasele propriu-zise sau în curtea școli. Dar chiar și cu aceste măsuri suplimentare de precauție, școlile din Germania n-au fost scutite de problemele pandemiei. Datele exacte la nivelul întregii țări nu sunt cunoscute, întrucât autoritățile nu le-au dat publicității, dar, la nicio lună de la deschiderea primelor școli, în august, sute dintre ele s-au confruntat deja cu cazuri de coronavirus. Numai în Berlin, de pildă, au fost raportate, la două săptămâni de la debutul școlii, cazuri de coronavirus în cel puțin 41 de școli.
Ce se întâmplă în Franța
Școlile s-au redeschis în Franța pe 1 septembrie, când cei 12 milioane de elevi și-au pus din nou ghiozdanul în spinare, în ciuda îngrijorărilor cu privire la creșterea galopantă din ultima perioadă a numărului de infectări cu coronavirus. Potrivit unui sondaj realizat recent de agenția franceză „Ifop”, nu doar autoritățile și-au dorit ca școala să reînceapă, ci și 79% dintre părinți. Unii profesori și angajați din domeniul sanitar au criticat, totuși, planurile guvernului, considerând că Ministerul Educației este insuficient pregătit. Un grup de medici a scris în publicația „Le Parisien” că toți elevii de peste șase ani ar trebui să poarte mască – și nu doar cei de peste 11 ani, așa cum au decis autoritățile. Doctorii au cerut totodată să se ia mai multe măsuri pentru buna ventilare a spațiilor în care se desfășoară procesul educațional și să se depună eforturi mai mari pentru a reduce contactul dintre elevii din clase diferite. Deși inițial au existat unele recomandări privind distanța dintre elevi, până la urmă s-a renunțat la adoptarea unor reguli clare în acest sens. Sportul va continua să se facă, iar închiderea cantinelor în care mânâncă cei mici iese complet din discuție, așa cum a ținut să sublinieze ministrul Educației, cu toată fermitatea. Dar, la doar patru zile de la revenirea elevilor în bănci, același ministru al Educației a anunțat că 22 de școli au trebuit să fie închise după depistarea unor cazuri de coronavirus.
Ce se întâmplă în Italia
Ca și în România, cele mai multe școli s-au redeschis în Italia pe 14 septembrie. Acționând preventiv, autoritățile din această țară au decis ca angajații școlilor să se testeze în prealabil. După testarea a circa jumătate dintre angajați (aproximativ o jumătate de milion de persoane), 13.000 dintre ei au avut rezultate pozitive. Dat fiind că și în Italia există problema supraaglomerării sălilor de clasă, guvernul a promis milioane de noi bănci individuale pentru elevi. După cum a confirmat însă premierul italian, unele școli n-au nicio speranță să le primească mai devreme de finele lunii octombrie.
Multe dintre măsurile luate de autoritățile italiene în vederea noului an școlar seamănă cu cele din România. Școlile au fost dotate cu dezinfectanți, elevii de peste șase ani au fost obligați să poarte în permanență măști (deși s-a discutat și despre posibilitatea ca această regulă să fie relaxată, astfel încât cei mici să poată respira în voie măcar cât stau în bancă). La intrarea în unitățile de învățământ, copiilor le este luată temperatura. În unele școli, cei cu temperatura crescută sunt imediat izolați și aduși în camere speciale „covid”, unde pot fi testați. Camera respectivă are o ieșire separată, astfel încât elevii bolnavi să nu se intersecteze cu colegii lor sănătoși. La fel ca în România, multe dintre măsurile luate de autoritățile italiene au stârnit dezbateri aprinse. Politicienii de opoziție au afirmat că planurile formulate de ministrul Educației în vederea redeschiderii școlilor sunt „haotice”, iar un sondaj realizat de organizația „Salvați Copiii” a relevat că șapte din zece părinți italieni sunt îngrijorați cu privire la reluarea învățământului, mai ales din cauza aspectelor vizând siguranța sanitară, dar și a lipsei de claritate a noilor reguli.