Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Leacuri de ieri, pentru boli de azi – ION BOBESCU (api-fitoterapeut din Șuştra, județul Timiș): „Poarta mea va rămâne totdeauna deschisă, cât voi trăi”

• Despre Ion Bobescu s-a mai scris în pa­ginile revistei noastre. Timișorean la ori­gine, stabilit în satul bunicilor, Șuș­tra, este apicultor și terapeut. Și-a do­bân­dit știința și faima, odată cu moștenirea primită de la o străbunică, vinde­că­toare, care a lăsat în familie secretele „vrejurilor de leac”, vechi de pes­te 200 de ani. Cu aju­torul rețetelor ei străvechi, Ion Bobescu reușește să trateze bolile grele ale mile­niului trei, combinând forța plantelor cu energia magică a produselor melifere, obținute de la albinele pe care le crește chiar în grădina sa •

Ceaslovul din piele de miel

– Domnule Ion Bobescu, deși v-ați mai spus o dată povestea în revista „Formula AS”, v-aș ruga să-i depănăm firul de la început: de unde ați moș­tenit tainele plantelor de leac?

– Eram încă adolescent, când o mătușă mi-a „pre­­dat” ceas­loavele unei surori a mamei mele, ce fu­sese, la vremea ei, vinde­cătoare celebră. Erau niște scoarțe din piei de miel, rețete scrise cu litere chirilice, multe din ele greu de înțeles. Multă vreme nu le-am băgat în seamă, au rămas într-o ladă din podul casei bă­trâ­nești a părinților. Numai că, la 39 de ani, m-am îm­bolnăvit de o formă gravă de diabet şi, cum doc­torii m-au anunțat că voi fi toată viața de­pendent de insu­lină, mi-a dat prin gând să caut o soluție salva­toare în ceasloavele vechi. Răsfoin­du-le, am găsit o rețetă cu plante, mi-am preparat ceaiurile întocmai, am urmat cura vreo trei luni și… m-am vindecat. N-am avut nevoie nici de insulină, nici de alt tratament! Văzând pute­rea acelor leacuri, mi-am zis că e cazul să le studiez cu atenție. Din păcate, multe rețete s-au pierdut – fu­seseră scrise cu creionul chi­mic și s-au decolorat, nu puteai să înțe­legi mare lu­cru. Cu ajutorul unui profesor, am tradus cuvintele scrise în chirilică, care mai erau lizibile pe pieile scorțoase. Opt luni ne-au tre­buit ca să transcriem totul! Numai că „regulamentul” indicat odată cu reţetele era foarte sever şi m-a cam speriat. Străbunica scria acolo așa: „Oprit vă e vouă să alungaţi pe orişicine va bate la poartă, cerân­du-vă ajutorul! Ci veţi deschide oricând, oricui şi oricum se va bate! Asemenea, oprit vă e vouă să vă strigaţi prin târguri puterea şi priceperea lecuirii. Veţi înfăptui astfel încât în nu­mele vostru, cu mare putere, să strige cei lecuiţi de voi!”. N-am înţeles mare lucru la început, când am citit frazele astea, dar mai târ­ziu, lucrurile s-au desluşit tare frumos… Stârnit de eficiența rețe­tei de vindecare a diabetului, am început să caut plantele medicinale descrise în ceasloave. Mul­te plante nu le știam, pen­tru că erau trecute cu denumirile populare vechi. A fost o aventură să le desco­păr pe toate… Cert e că am început să prepar tot mai multe remedii și să le ofer celor care sufereau de o boală sau alta. Și aveau efecte extraordinare. Bolnavii se vindecau și trimi­teau la mine alți bolnavi, de se fă­cuse coadă la poartă…

– Și i-ați primit pe toți, conform „regula­men­tului” moștenit…

– Pe atunci, eram oarecum iritat de cei care soseau la orice oră din zi și din noapte să-mi ceară ajutorul. Eram încă „necopt”, nu înțelegeam dis­perarea lumii în fața bolilor și a durerii… Ba chiar îmi făceam griji că n-o să mai am timp să practic cea mai frumoasă meserie din lume, apicultura, pe care o învățasem de la tatăl meu. Eu trăiam liber, fără program, câştigam suficient cât să-mi permit să stau în mijlocul naturii, nu prea aveam chef de oameni bolnavi și triști în preajmă, dar, conform „testamentului” străbunicii, n-aveam voie să alung pe nimeni… Și dădeam tratamente, ce să fac? Apoi, lumea a început să revină, ca să-mi mulţumească. Mă bucuram de rezultate, ba chiar am început să prind drag de laudă, când am simțit că totul are un rost, că ceea ce fac e de mare folos, așa că am prins curaj să merg mai departe. Iar de atunci, poarta mea e mereu deschisă!

„În contra tusei de la răsărit și a hârâitului din piept”

Tatăl albinelor

– Povestiți-ne câteva dintre primele dvs. cazuri rezolvate spectaculos…

– Unul dintre primii mei pa­cienți, care mi-a de­ve­nit ucenic mai târziu, era din Bihor. Omul ăsta, fumător înrăit, a scris în re­gis­trul pacienților: „20 de ani am trăit cu gândul că trebuie neapă­rat să mă las de fumat. Am avut multe încercări și toate s-au sol­dat cu eşecuri. Dar când am luat leacurile d-lui Bobescu, s-a în­făp­­tuit un miracol! După o cură de numai două săptămâni şi ju­mă­tate, n-am mai putut să fu­mez!”.

Tot așa, o doamnă care nu voia să se lase de fumat, a fost adusă de soţul ei, cam cu de-a sila. Îi tot spunea s-o lase în pace, pentru că-i singura ei plă­cere. Dar am convins-o să încer­ce leacul. M-a sunat soțul să-mi spună că, după câteva linguri de preparat, soția lui n-a mai pus țigara în gură! Leacul împotriva fumatului îl inventasem eu, inspirat de rețeta „în contra tusei de la răsărit și a hârâitului în piept”…

O doamnă din Lugoj, bolnavă de lupus erite­matos sistemic, se trata la un profesor din Viena, dar a vrut să urmeze și cura mea naturistă. I-am dat leacuri pentru câteva luni, apoi n-am mai auzit de ea. Într-o zi, m-am trezit cu profesorul austriac la poartă, curios să afle cum am reuşit vindecarea. I-am zis: „Simplu, eliminând toate cauzele bolii!”. De atunci, mi-a trimis mulți pacienți cu lupus, din Aus­tria și Germania.

„Leacul în contra 99 de boale și morburi”

Albine săalbatice (Foto – Shutterstock)

– Aţi mai completat reţetele străbunicii, le-ați adaptat pentru vindecarea bolilor din ziua de azi?

– Desigur, pentru că acum 200 de ani nu existau bolile de-acum, așa că nici rețete pentru vindecarea lor nu erau. Am găsit însă în ceasloave reţete cu efect general, nu erau menționate și bolile pe care le tratează. Una dintre ele se numește „Leacul în con­tra 99 de boale şi morburi”, și scria că vindecă orice „boleştină” de care se moare pe capete… Cum suntem noi acum, într-o boleştină, în pandemie. Timp de 15 ani, n-am preparat reţeta, deoarece nu ştiam la ce folosește. Dar s-a întâmplat ca odată să-mi vină un bolnav cu cancer de stomac și nu știam ce să-i dau. Era primul meu caz de cancer… Mi-am amintit că văzusem undeva „Leac în contra racului de stomah” și am căutat în registre, să gă­sesc rețeta. Și cum studiam eu rețeta Leacului în contra racului de stomah, am văzut că, la final, mai era o notă: „Se cuvine ca întotdeuna, la ăst morb şi la toate cele cu rac, să se deie și Leacul în contra 99 de boale, întrucât acesta întăreşte trupul, ca înlăuntrul său să lupte cu mai mare putere împo­triva boalei”. Abia atunci mi-am dat seama că e vorba de imuni­tate! Şi am realizat un prim preparat după rețetă. M-am dus la policlinica cu plată din Timișoara şi mi-am făcut analizele de imunitate. Țin minte că valoarea leucocitelor era 5.200. Am luat din borcan câte 3-4 linguri pe zi, iar după o săp­tămână, mi-am refăcut analizele. Aveam leucocitele 11.000, cu 1.500 peste normal, aşa îmi crescuse imu­nitatea! De atunci, recomand Leacul în contra 99 de boale şi morburi tuturor bolnavilor cu afecțiuni grave.

I l-am dat și omului cu cancer de stomac, l-am sfătuit să nu se mai atingă de carne, iar în șase luni s-a vindecat! A venit mai târziu la Șuștra, împreună cu soția și copiii, nu știa cum să-mi mulțumească! Tare mult m-am bucurat pentru el, dar și pentru suc­cesul meu!

– Acest preparat are aceleași efecte în toate bolile grave?

– Ținând cont de faptul că îmbunătățește imuni­tatea, eu dau preparatul și pentru paraziţi, și pentru infecţii, și pentru bolile cronice, și în gripe, și în cancer. Și n-am fost niciodată dezamăgit.

„Eu tratez omul, nu boala”

– Până la pandemia cu Coronavirus, „fruntea” scenei a fost ocupată de cancer. El nu reprezintă o provocare pentru dvs.?

– Nu-s chiar atât de arogant încât să afirm cu siguranță deplină, că vindecarea unui cancer e „joa­că de copil”… Depinde de gradul afecțiunii, de lo­calizare, de prezența sau absența metastazelor, de bolile cronice asociate, de puterea omului să lupte cu boala. Să nu vă închipuiți că există vreun leac universal pentru cancer! Eu tratez omul, nu boala! Țin cont de toate suferințele lui și de cauzele care au dus la apariția acestora. Uneori, nici nu pot să le aflu pe toate, pentru că omul uită aspecte impor­tante legate de propria-i sănătate, care mie mi-ar fi tare utile ca să-i prepar o rețetă eficientă. Am avut cazuri în care mi-a fost mai anevoie să scot la supra­față adevăratele probleme ale omului bolnav decât să-i fac tratamentul! Acum câțiva ani, am văzut o ştire despre un studiu al Institutului Medical Regal Britanic, pe 12.000 de cazuri de cancer, din care a reieșit că toate cancerele au câteva cauze comune: factorii ereditari, toxicitatea cres­cută – pe fondul alimentației nesănătoase și al orga­nelor obosite (ficat și rinichi), care nu reuşesc să elimine toxinele din sânge, stresul accentuat – cu efect catastrofal asupra imunității, aciditatea cres­cută şi prezența în doze mari a radicalilor liberi. Aceste informații mi-au suscitat interesul şi am început să le studiez mai profund. Astfel, am creat noi reţete, încercând să combat și cauzele amintite, și am fost încântat să văd că tratamentele funcţionează!

Îmi amintesc de-un caz: un prieten al medicului meu de familie avea glioblastom gradul IV. Medicii nu-i mai dădeau șanse; a fost externat din spital, să moară acasă. A venit soția lui la mine, am văzut analizele, am stat de vorbă și i-am dat o cură com­plexă, dar nu credeam că va avea vreun efect, în așa hal era omul… După patru zile de cură, mi s-a spus că a început să vorbească, iar după 10 zile a putut să-și conducă maşina. Se întrema de la o zi la alta și era optimist, convins că se va face bine. Din pă­cate, a continuat în paralel chimioterapia, la sfatul medicilor oncologi, ceea ce l-a distrus… Am aflat că a murit nouă luni mai târziu. De atunci, în trata­mentele pentru cancer introduc mereu formule din plante care să-i protejeze pe bolnavi de efectele no­cive ale chimioterapiei și radioterapiei. În plus, le dau un detoxifiant, un stimulent renal și un preparat care creşte rezistenţa la stres.

Bovidla de zmeură

– Ați descoperit, între timp, plantele neștiute din rețetele moștenite?

– Una dintre plantele pe care am reușit să le identific a fost berbinca – o plantă de leac impor­tantă, prezentă în compoziția a peste 25 de rețete pentru boli grave, despre care nu mai ştia nimeni nimic. I-am întrebat pe românii de pe Valea Timo­cului, din Banatul Sârbesc, aflat aproape de noi, cu care am o relaţie de bună prietenie, legată de apicul­tură, dacă știu o plantă cu numele acesta, dar nu știau. În schimb, am aflat un alt termen: „bovidla”. Era scris pe scoarțe: „Nu se află leac mai bun con­tra troanei, ca bovidla de zmeură”. Dar ce era bo­vidla, eu habar n-aveam! Un bătrân sârb îmi zice: „Asta e mar­melada fără zahăr!”. Când m-am dus în pădure cu stupii, erau munţi roşii de zmeură și am cules zeci de kilograme. Am amestecat miere cu zmeura şi am făcut un vin tonic. Nu există pe pă­mânt leac mai bun contra gripei, ca vinul de zmeu­ră! Iei un pahar, ți se înnegresc urechile şi nici vorbă să te mai ridici de pe scaun, însă a doua zi nu mai știi de răceală – nici muci, nici tuse, nici strănut, nici febră, nimic! Și berbinca am găsit-o mai târziu: era vorba de verbină, o plantă medicinală cu efecte terapeu­tice deosebite, folosită în fitoterapie pentru multe afecțiuni!

– Ce alte leacuri de mare ajutor ați mai găsit prin­tre rețetele străbunicii?

– Pentru că tot vorbeam mai devreme despre can­cere, la acel „capitol” am găsit expresia: „La bo­lile cu rac să se deie şi leacul de curăţire a sân­ge­lui”, ceea ce m-a dus imediat cu gândul la detoxi­fiere. Am preparat o rețetă al cărei principal ingre­dient este un extract de usturoi sălbatic, care creşte într-un singur loc din lume. E un usturoi mic, de pădure, ocrotit de lege, pe care cu mari sacrificii reuşesc să-l cultiv. Din el am obținut un ser cu efec­te extraordinare asupra sistemului cardio-vascular. L-am testat și pe mine. Acum câţiva ani, am făcut un infarct. Mi-am dat seama imediat des­pre ce este vorba şi am chemat salvarea. Mă aștep­tam la așa ceva, tot neamul meu e cardiac – părinţii mei au murit de inimă, la fel şi bunicii… M-au dus la spital. Am apucat să iau cu mine o sticluţă mică de ser, din care mi-am pus picături sub limbă, încă de când eram în salvare. Am stat în spital doar câteva zile, apoi am fost externat. La o lună de la ex­ternare, d-l dr. Gavrilescu, medicul cardiolog care mă trata, mi-a făcut o coronografie. Nici urmă de infarct! Au trecut șase ani de atunci, fără tra­ta­mente și fără să am alte pro­bleme. Picăturile acestea sunt un mira­col, au efecte spectaculoase în hipertensiune și alte afecţiuni cir­culatorii, în reduce­rea colestero­lului, la diabeticii care au probleme cu circulaţia membrelor in­ferioare etc. Am realizat formule atât pentru uz intern, cât şi extern.

– Pe masa din curtea casei, în care se afla „cabi­netul dvs. de vară”, am găsit un caiet de impresii scrise de pacienți. Mulțumiri peste mulțu­miri… V-aș întreba ce afecțiuni… nu vindecați?

– Eu nu ofer tratamente pentru afec­țiunile psi­hice, pentru că n-am în­credere în colaborarea pa­cien­tului; nu știu dacă bolnavul sau cei din familia lui îmi urmează întocmai indicațiile. În rest, cred cu tărie că pentru orice suferință se găsește, în natură, un leac! Nu e foarte simplu, dar nici prea complicat!

Măciulie de mac amestecată cu miere de stuf

– Observ că fo­losiţi și produse api­cole în preparatele dvs….

– Efectele terapeutice ale mierii de albine sunt binecunoscute: ea conține principii active din plante, zaharuri, enzime, minerale și vitami­ne naturale foarte utile sănătății. Am multe ex­trac­te şi pulberi de plante medicinale, pe care le înglobez în mierea extrasă din diferite soiuri de plante, pentru a le potența efectele tămăduitoare. Mie­rea este un me­dicament fantastic! Folosită în dife­rite combina­ții, se poate ajunge la formule de pana­ceu. Am des­coperit și în ceasloavele străbunicii rețe­te cu miere: „Nu se află leac mai bun în contra durerii ca mă­ciulia de mac însoţită cu nalbă mare, măcinate fin şi amestecate cu miere de stuf”. Re­ţetele ei se bazau pe extracte din plante în ulei, în rachiu, în vin, în lapte, extracte și pulberi de plante în miere… Le-am realizat pe toate, dar cu tehnologii și cunoștințe mo­derne. Cu maceratele în ulei am ajuns la concen­traţii maxime: dacă pui un strop pe limbă îți piere gustul, atât sunt de puternice! Lucrez în laboratorul propriu, la standarde înalte. Dacă plan­tele sunt măcinate timp îndelungat şi se încăl­zesc, îşi pierd valoarea tera­peutică, așa că le macin rapid, într-o moară specială. Am modificat conge­latoare vechi în incu­batoare, unde bag mierea la 38°C, s-o decristalizez, pentru că nu vreau să-i dis­trug principiile active. Apoi pun toate componentele într-un malaxor, unde extractele şi particulele de pulberi din plante sunt înglobate în emulsia de ulei și miere şi nu mai oxidează. În plus, eu am o miere cum nu mai găsiți nicăieri! Miere de coriandru, de arţar, de păpădie, de stuf, de mure… Mierea de co­riandru este un deliciu și e foarte bună la bolile de stomac. Mierea de păducel e bună pentru afecțiunile car­diace, mierea de tei argintiu e mi­nunată pentru sis­temul nervos… Așa că includ fie­care tip de miere în rețetele pentru aceste boli, poate de aceea și dau rezultate atât de specta­culoase…

– Câte preparate folosiţi în tratament?

– Multe, cred că peste o sută! Au fost perioade îndelungate în care dormeam 3-4 ore pe noapte, pen­tru că nu puteam să produc atâ­tea leacuri câte îmi cerea lumea. Vă spun sincer, pandemia asta a fost o gură de oxigen pentru mine! Lumea a stat acasă, am primit nu­mai urgenţele… și simt dife­rența!

– Le recomandaţi pacienților dvs. și diete alimentare speciale?

– În timpul curei recomand o dietă echilibrată, fără proteine de origine animală. Japonezii mănân­că foarte rar carne și au cea mai mare speranţă de viaţă: 85 de ani. Francezii, care înaintea fiecărei mese mănâncă o salată, trăiesc, și ei, mai mult. Și atunci, îi sfătuiesc pe toți să evite produsele de origine animală, iar ju­mătate din alimente să fie crude, negătite. Ce mân­căm la început se asimilează rapid. Dacă ne înce­pem masa cu o salată, până la felul doi, organis­mul începe deja s-o asimileze. Noi avem un organism oportunist, alege ce e mai bun din ceea ce mâncăm. Proteina animală e foarte perisabilă, de aceea nu-i bună pentru sănă­tate. Organismul uman se recon­struiește periodic; fiecare celulă moare după un timp, iar alta nouă îi ia locul. Dacă ne reclădim orga­nismul cu materiale alterabile, celulele vor muri mai rapid. Și, din păcate, există un număr limi­tat de regenerări pentru fiecare tip de celulă!…

– D-le Bobescu, oare ați reușit să aflați ceva despre viața magnificei dvs. străbunici?

– Viața ei s-a terminat cu o tragedie. Mi-a poves­tit mama că străbunica a fost împuşcată în al Doilea Război Mondial. La vârsta de 109 ani, își căra sin­gură lem­nele din pădure, își săpa grădina, îngrijea de ani­male și-i strălucea curtea de curățenie, cu toate că era puhoi de lume la poartă, să ia leacuri pentru vreun beteșug. Îmi spunea mama că nu dor­mea aproa­pe niciodată; lampa stătea aprinsă toată noaptea. Își măcina plantele în piuă de lemn sau prepara tot felul de fierturi și pomezi. Și poate că o mai ținea Dumnezeu pe pământ, dacă n-ar fi împuș­cat-o soldații ruși, pentru rețetele ei, pe care n-a vrut să le „predea”, alegând să le păstreze cu prețul vie­ții! Acum înțelegeți, probabil, și responsa­bilitatea de pe umerii mei! Cum să nu-i duc mai departe tainele tămăduirii cu plante? Cum să las să piară un tezaur de leacuri, pentru care, săraca, a și murit? Am 68 de ani împliniţi, şi încă n-am cerut pensie, pentru că mi-a fost ruşine! Câtă vreme sunt în putere, vreau să lucrez. Îmi place ce fac și rezul­tatele mun­cii mele îmi aduc satisfacții imense. Iar câtă vreme o să mai pot să lucrez, n-o să spun nimă­nui „nu!”. „Oprit vă e vouă să alungaţi pe orişicine va bate la poartă, cerându-vă ajuto­rul!”… Așa că poarta mea va rămâne totdeauna deschisă, cât voi trăi…

Pentru cei interesați, d-l ION BOBESCU poate fi contactat la tel. 0721.156.187

5 Comments
  1. Buna ziua am citit multe randuri din partea domnului care a vindecat multe persoane ,Ma confrunt cu o problema foarte grava pot zice ca este una din cele mai grave boli de plamani si boli din lume Bronsita Cronica si emfizem pulmonaz distrugerea alveolelor din plamani ,iar plamani sau fibrozat si nu se mai pot dilata ,V rog mult de tot va implor daca ma puteti ajuta antrun fel chiar daca toti medici zic ca nu este leac pt fibroza pilmonara va rog sami dati sms la nr de te daca ma puteti ajuta 0729790581

  2. Stimate Domnule Ion Bobescu,

    Am citit cu atentie articolul. Canalul de Youtube, are video clipuri, filmate in collaborate cu Domnul Uica Mihai.
    Cred ca ar fi foarte util sa ajung la Sustra pentru a cumpara miere si remedii din plante.

    Sa fiti sanatos si sa aveti parte de o viata lunga si plina de bucurii.

    Cu respect si admiratie,
    Mariana Simoiu

  3. Cred ca acest OM e unicat in Ro .acolo unde exista vointa Dzeu inmulteste izbânda! Fii binecuvantat cu viata lunga drag Doctor naturopat dar si cu mântuire care o ai prin credinta Vie in Dl Isus Cristos! Multumim pt asa oameni!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian