Vârstele Balanței

Nașterea

Acest al doilea semn guvernat de micul be­ne­fic Venus (primul fiind cel al Taurului) este un semn de aer, ceea ce înseamnă că poartă energia intelectului. Energia copilului ce va să vie se co­nec­tează cu mult înainte de naștere cu cea a ma­mei (unii sunt de părere că asta se întâmplă chiar în momentul concepției), motiv pentru care vii­toarea mămică este marcată de energia celui pe care-l poartă în pântece. În consecință, ea se poate decide să urmeze un curs sau un webinar (seminar pe internet), nu legat neapărat de sarcină sau de ma­ternitate, ci pentru a-și completa sau extinde cunoștințele. Iar pentru că în atribuțiile lui Venus sunt cuprinse și artele, aceste mămici se simt atra­se pe perioada sarcinii către muzică, pictură, tea­tru, chiar dacă înainte nu erau pasionate în mod deo­sebit de asemenea manifestări culturale. E bine ca mămica în devenire să fie atentă la genul de artă care o preocupă în mod special în acest răs­timp, pentru a putea observa ulterior dacă nu cumva copilul dă semnele unui talent pronunțat, posibil precoce, în această direcție.

O influență venusiană mai puțin plăcută constă în apetitul crescut al mămicii pentru mâncăruri ra­finate și în special pentru dulciuri. În combinație cu plăcerea transmisă tot de Venus de a lenevi, asta poate duce la o îngrășare accentuată. Feno­me­nul poate fi de-a dreptul șocant, în cazul ma­melor care înainte erau active și practicau sport cu convingere. A frustra mămica de plăcerea de-a sa­vura o mâncare delicioasă nu e o soluție. A-i oferi alternative mai puțin îngrășătoare, da. Și cu miș­carea poate fi păcălită, dacă ne folosim de ape­tența ei pentru evenimente culturale și o con­vingem să meargă pe jos, înainte de-a ajunge la spectacol sau vernisaj.

Nașterea unui copil aflat sub protecția micului benefic Venus decurge de cele mai multe ori lin, fără complicații. Poetul latin Manilius venea cu această promisiune pentru nou-născutul zodiei: „Fericit copilul care se naște sub echilibrul perfect al brațului Balanței”.

Sugarul

Acest copil frumos ridică puține probleme. Mă­nâncă bine, doarme bine, plânge puțin și din mo­tive întemeiate. De îndată ce sursa discon­fortului său a fost îndepărtată, Balanța redevine calmă. Privirea sa e clară și lucidă, pare să „vadă” înainte de vârsta la care ochii pot percepe corect realitatea înconjurătoare. Mimica oricărui sugar este deosebit de mobilă, pentru că încă nu a în­vă­țat să și-o controleze. Deci, încercând să desci­frăm expresia dominantă dintre cele multe care i se perindă pe chip, putem să intuim care este do­minanta psihologică a omulețului în devenire. În ca­zul lui bebe Balanță, această expresie este cea a unui zâmbet ușor, prietenos și împăcat. Este o expresie care atrage deopotrivă ad­mi­rație și simpatie. O singură pro­blemă poate fi greu de detectat și de explicat. Pentru că Balanța este sem­nul cuplului și al echilibrului, ea va percepe fără greș clipa în care, în raporturile emoționale ale celor care o înconjoară, ceva nu este în ordine. Din acel moment, va da sem­ne de nervozitate. Acestea vor dis­părea ca prin farmec, în mo­mentul în care, să zicem, părinții cer­tați se împacă. Chipul micuței Ba­lanțe se înseninează, de ase­me­nea, atunci când este scoasă la aer, elementul de care aparține. Nu tre­buie neapărat plimbată cu orele în parc. Sugarul poate fi scos și pe bal­con sau în curte, în țarc sau în cărucior, dar asta trebuie făcut cu regularitate.

O calitate înnăscută a acestui prunc este cea de a răspunde spontan și adecvat la atenția care i se acordă. Când cineva îl gâdilă la tălpi, el va chicoti. Dacă i se vorbește frumos, răspunde printr-un gân­gurit. Dacă cineva îi cântă, va încerca să dea din mâini și din picioare în ritm cu muzica. A avea grijă de o Balanță este, în mult mai mare măsură, o plăcere, decât o corvoadă.

Preșcolarul

Cu toate că Balanța noastră nu este propriu-zis o fire timidă, nu este nici genul care să se deschidă total față de ceilalți copii de la grădiniță sau din parc. Va reacționa prietenos, dar cu o oarecare rezervă față de încercările de apropiere ale ce­lor­lalți și rareori le va iniția ea însăși. O face, totuși, dacă observă un copil deosebit de frumos sau îmbrăcat cu mult bun gust. Orice este frumos și armonios îi atrage atenția și interesul, și încă într-o asemenea măsură, încât să o determine să-și depășească reticența inițială.

După ce s-a cam lămurit care este dinamica grupului, Balanța se integrează trep­tat, găsindu-și cu naturalețe locul. Ceea ce poate să surprindă este că acest copil manierat și li­niș­tit știe să preia la un moment dat controlul. Acțiunile iniția­te de Balanță (semn cardinal, deci de lider) pot fi încân­tă­toare, atunci când încearcă să îi introducă pe ceilalți în tainele unui nou joc creativ. Pe de altă par­te, îi poate veni ideea să îi invite pe colegii de grădiniță într-o cameră alăturată ca să le facă un cadou, care, în mintea micuței Ba­lan­țe, este o tunsoare nouă, despre care ea crede că li se po­trivește mai bine decât cea actuală. Ase­menea ipostaze îi lasă, de regulă, pe ceilalți cu gu­ra căs­ca­tă, căci nimeni nu se aștepta vreodată la așa ce­va. Balanța e perfect capabilă să-și explice mo­ti­vația, dar și să înțeleagă că a făcut ceva ce nu se cade. În aceste situații, majoritatea Balanțelor știu să dea dovadă de caracter, admițând spășit că au greșit.

De multe ori se întâmplă ca Balanța să se evi­dențieze într-una dintre activitățile creative care sunt incluse în programul celor mai multe gră­dinițe: modelarea plastilinei, desen și pictură, reci­tat și cântat. Cei mai mulți copii înregistrează o ex­plozie de creativitate între trei și cinci ani, dar în cazul Balanței, poate fi lesne vorba despre mai mult decât atât. Acest talent, odată depistat și culti­vat, poate apoi înflori. Condiția este ca pă­rinții să fie consecvenți și, la nevoie, chiar severi, căci Balanța învață repede, dar se plictisește la fel de ușor.

În anii de școală

Unul dintre atuurile elevului Balanță este capa­citatea de a gândi abstract. Îi dai câteva exemple de înmulțire și își va da singur seama cam care e algoritmul. Îi este ușor să înțeleagă mecanismele prin care se transmit cunoștințele. Poate prea ușor. Pentru că mintea Balanței descifrează cu rapidi­tate tiparele după care se petrece învățarea, rareori găsește că un subiect sau altul dintre cele predate este fascinant. Dar pe de altă parte, fiind o fire îndatoritoare, nu vrea să-i dezamăgească nici pe părinți și nici pe profesori. Se mulțumește destul de des cu un statut oficial care nu-i reflectă cu adevărat capacitățile mentale.

Altfel stau însă lucrurile în cazul în care Ba­lanța noastră cultivă un talent sau și-a descoperit de mică o vocație. În ceea ce privește acel do­meniu anume, se va dovedi teribil de competitivă. Va suferi, realmente, dacă cineva i-o va lua înainte și se va pune sistematic pe treabă, pentru a corecta această situație. În cazul în care, cu toată această mobilizare, nu va reuși să treacă pe locul întâi, Ba­lanța va da dovadă de fair-play-ul specific zodiei, recunoscând întâietatea competitorului. Dar, inteligentă cum e, își va schimba atitudinea și pers­­pectiva. Nu se va mai strădui (oricum expre­sia „a se se strădui” îi repugnă) să recucerească reduta întâietății, ci își va da seama că e mult mai de folos să învețe de la o persoană mai înzestrată decât ea.

Majoritatea Balanțelor sunt deschise față de in­formațiile primite în cursul procesului de în­vă­țământ. Le studiază cu seriozitate, le iau de bune, dar numai ca punct de pornire. Mintea lor ageră simte nevoia să le verifice. În cazul că informația de la școală nu se potrivește cu cea din târg, Balanța nu se va sfii să aducă unele corective. O va face însă cu tact și fără aere de superioritate.

În adolescență

Ajunsă în acest moment crucial al vieții sale (o viață destul de senină până la pubertate), Balanța își păstrează eleganța exterioară, compor­ta­men­tală și vestimentară, în timp ce în sinea ei se desfășoară o viață personală complexă și ten­sionată. Nebănuitele complicații ale vie­ții sale sufletești rămân de multe ori as­cunse până și celor mai apropiați prieteni. Motivele, că vă vine să credeți sau nu, au de-a face cu considerente estetice. Pentru Balanță, totul trebuie să fie „frumos”. Cor­pul să fie îngrijit, fața luminoasă, machiată cu rafinament și bun gust, în cazul fetelor, îm­brăcămintea adecvată, preferabil elegantă, cu o tentă artistică. Cu o asemenea înfățișare, nicio Ba­lanță care se respectă nu-și permite să aibă ieșiri care să contrazică imaginea pe care o proiectează. Efortul de a menține autocontrolul și, odată cu el, popularitatea, care pentru ea este deosebit de im­portantă, îi atrage încrederea celorlalți. Am spus deja că ea are dificultăți de a se confesa altora, în pri­vința vieții sufletești. Dar poate tocmai asta cre­ează și impresia că se descurcă cu toate cele, deci poate duce în cârcă și problemele altora. Dacă mai adăugăm și faptul că este un bun sfătuitor, putem afirma, fără teama de a greși, că Balanța își face an­trenamentul pentru o viață socială ulterioară com­plexă și inteligent structurată, traversând cu efort, dar cu succes, dificila perioadă adolescen­tină.

Pentru Balanță, a fi elegantă și plăcută ochiului este o necesitate, nu un efort. Nu o face pentru alt­cineva. De aceea, nu-și dă seama că ambalajul im­pecabil în care se prezintă poate să fie inti­midant. Trebuie să recunoaștem că Balanța are, în privința poveștilor amoroase, un strop de timiditate, cel pu­țin la început. Pentru că se numără printre sem­nele cele mai romantice în cercul zodiacal, Ba­lan­ța poate fi cucerită dintr-o privire sau de o calitate a cuiva, fără să ia în considerare întreaga perso­na­litate. Are nevoie, mai ales în această perioadă din viață, de validarea farmecului personal, deci va trece probabil printr-o etapă în care-și va pune puterile la încercare, fără să se angajeze serios în vreo relație. Dar după ce s-a asigurat că metodele sale de seducție funcționează, va renunța fără regret la cuceririle nesemnificative. Pentru că nu putem uita că Balanța este semnul căsătoriei.

Tânărul adult

Cele mai multe persoane tinere ajunse la vârsta maturității pun, cel puțin în vremurile noastre, accentul asupra carierei. Balanța nu se numără printre ele. Pentru ea, dacă relație nu e, nimic nu e. Din acest echilibru delicat și veșnic schimbător, care se desfășoară neîncetat între doi oameni care se iubesc, ea își trage puterea de a-și demonstra și alte aptitudini. Acestea nu vor trece însă decât rareori pe locul întâi, în lista sa de priorități.

Balanțele care se lansează în antreprenoriat (cu toată amabilitatea și tactul care le caracterizează, nu se simt prea grozav când se află la cheremul unui șef), o fac de obicei pentru că, la un moment dat, o cunoștință le întreabă: „Uite, eu vreau să pornesc o școală particulară. Dar am nevoie de cineva alături de care să lucrez. Nu te-ar interesa să facem asta împreună?” Acest „împreună” este cuvântul magic, deoarece parteneriatul de afaceri este altă formă de relație de lungă durată, care-i conferă tinerei Balanțe și o senzație de utilitate, și una de siguranță. Putem deci afirma că o Balanță care are un mariaj echilibrat și dezvoltă în paralel o asociere profesională se simte în elementul ei.

Întreprinzătorii sunt însă o minoritate. Cum se descurcă Balanța care nu are parte de o asemenea propunere? Recurge la alt tip de asociere, pe care putem să o numim asocierea prin reprezentare. Ca­litatea de a vorbi judicios și cu măsură, ex­pu­nând alte interese decât ale propriei persoane, o face atât de potrivită pentru a acționa ca purtător de cuvânt, diplomat, imagine a unei firme etc.

În floarea vârstei

Momentul de vârf în viața Balanței este cel în care-și descoperă partenerul și/sau asociatul. Dacă măcar una dintre aceste relații se dovedește trai­nică și sănătoasă (și Balanța face tot ce-i stă în pu­tință să se întâmple așa), ea simte nevoia să își con­tinue dezvoltarea, împărtășind din echilibrul câș­tigat prin experiența personală și celor din comunitatea din care face parte. Datorită faptului că din afară este percepută ca o persoană cu un comportament egal, consecventă și rezonabilă, frământările sale personale, că sunt mai mari sau mai mici, trec pe locul doi, chiar și pentru ea în­săși. Tocmai tensiunile interioare ținute sub con­trol o ajută să se implice în viața so­cială, căreia are înclinația și talen­tul să-i confere o coerență aparte.

Senzația de apartenență socială e specifică Balanței, face parte din esența ființei ei. În plus, capacitatea sa de-a privi lucrurile cu impar­ția­litate o face să devină, oficial sau neoficial, un factor de re­fe­rință în ochii celor care o cu­nosc, iar prin intermediul aces­tora, pentru cei care vor dori să îi ceară sfatul.

La noi nu există funcția de „judecător de pace”, cum exis­tă și azi în multe părți ale glo­bului, dar personalitatea Balan­ței este cea care descrie cum nu se poate mai bine însușirile necesare pentru îndeplinirea aces­tui rol social atât de necesar. În țările anglo-saxone (și nu numai) judecătorul de pace nu trebuie să ai­bă studii de drept, pentru a-și exercita funcția, ci este numit sau ales de către cetățenii în numele că­rora se ocupă de aplanarea pe cale pașnică a con­flictelor ce apar în comunitate. Printre atribuțiile sale se mai numără pronunțarea de sentințe legale, în chestiuni juridice de mai mică importanță, strân­gerea de depoziții, dar și oficierea unor că­sătorii, de exemplu.

Asemeni „românului imparțial”, Balanța im­par­țială reușește să se acomodeze și să accepte situații din cele mai diverse, reușind în același timp să păstreze o linie cumpătată, de mijloc. Că ocupă o poziție oficială, ca cea de judecător sau de diplomat, contează mai puțin. Într-o măsură mai mică sau mai mare, influența sa tot se va face simțită.

La vârsta senectuții

În decursul timpului, în viața diferitelor Ba­lanțe se întâmplă o cernere, o filtrare destul de sub­tilă, în urma căreia se aleg două tipologii dis­tincte. Prima dintre ele este formată de Balanțele care au reușit să își consolideze încrederea în ju­decata lor corectă și care, ca urmare a acestui fapt, și-au asumat, într-un fel sau altul, un rol de arbitru. Acestea sunt cele care au atins scopul pentru care au venit pe această lume, devenind un etalon pentru ceilalți, un adevărat model de integritate.

De cealaltă parte se numără Balanțele care au dus prea departe arta compromisului. Neînțele­gând că nu pot împăca pe toată lumea și că la un mo­ment dat este nevoie să ia poziție, ajung să nu se angajeze la nimic. Fac toate cele cu jumătate de măsură, pentru a nu supăra, pentru a nu de­ranja, pentru a se avea mereu bine cu toată lumea.

Primul tip de Balanță poate juca un rol esențial în viața copiilor și nepoților. Fie că le spune po­vești cu tâlc, pe care îl tălmăcește apoi pentru ei, cu cla­ritate și inteligență, fie că le împărtășește din ex­periența sa personală, prezentată fără vreo co­lo­ratură subiectivă. În acest caz, se întâmplă ade­sea să-i invite pe cei mici să se pronunțe, la rândul lor, asupra celor întâmplate. Îl va întreba, de exemplu, pe nepot, ce ar fi făcut în locul lui, și îl va asculta cu atenție (una dintre marile calități ale zodiei). În felul acesta, nu își va fi împărtășit pur și simplu ex­periența cu un urmaș, ci îl va fi de­ter­minat pe aces­ta să se pună în pielea lui și să aleagă între di­verse variante. Exercițiu extrem de util ca pre­gă­tire pentru viață, atât în privința aprecierii corecte a situațiilor, cât și a luării deciziilor celor mai bune.

Al doilea tip de bunic Balanță își va manifesta altfel iubirea față de nepoți. Le va cumpăra ca­do­uri frumoase și, dacă îi permit veniturile, costi­si­toare. Nu le va putea rezista când vor cere cio­co­lată înainte de culcare – știind că nu vor putea ador­mi, dar ce drăguți au fost când au mai cerut o bucată. Se va ridica fără comentarii, când copilul, așezat comod pe canapea, va spune, „Buni, adu-mi trenulețul din ca­meră”, deși pe buni o dor șalele și îi e greu să se aplece și să scotocească pe sub pat, unde se as­cunde trenulețul cu pricina. A­cești bunici ar avea de câștigat dacă ar cunoaște și ar aplica spusele lui Hamlet: „Trebuie să fiu crud, doar ca să fiu bun”. Atunci când avem de aplicat o corecție, le putem părea ex­cesiv de severi micu­ților, care nu știu ce e bine pentru ei. Dar responsabilitatea adulților (chiar și a bunicilor) constă toc­mai în a aplica aceste măsuri, da­că vor cu adevărat să fie „buni”, cuvânt din care derivă de altfel noțiunea de „bunic”.