PSIHOLOGIE – Liniștea e în mâinile noastre

– Mulți oameni privesc cu îngrijorare și cu tristețe la lunile care ne stau înainte. Vine Crăciunul, dar numărul noilor cazuri de infectare cu coronavirus crește rapid, iar măsurile de protecție ne țin departe de rudele și prietenii cu care ne plăcea să ne împărțim sărbătorile. La vorbe, la un foc de lemne, la un pahar de vin. Și nu doar pandemia în sine ne împovărează. Corona ne amenință și pâinea de toate zilele. Ea este însoțită de noi datorii, de muncă pe termen scurt, de falimente corporative și personale –

Un puhoi de amenințări și de semnale de stres care ajung, dintr-odată, să ne pa­ra­­li­zeze. Cum reacționăm? Fugim sau lup­tăm? Ne izolăm în singurătate sau îi arun­căm pan­demiei mănușa? Răspunsul nu e ușor, dar tre­buie dat rapid. Avem nevoie de soluții efi­ciente, pen­tru a trece prin toamnă și iarnă, în­tăriți sufle­tește. Vestea bună este că ele există deja. Nu trebuie decât să le cunoaștem și să le aplicăm. Presa internațională abundă în discuții legate de felul în care putem stăvili urmările sufletești ale pan­de­miei. Iar una dintre aceste strategii se numește reziliență, ca­pa­citatea de a ne recâștiga echilibrul men­tal și su­fle­tesc, în condiții de stres emo­țional. Din nefericire, reziliența nici nu pică din cer și nici nu e livrată la domiciliu de vre­un serviciu online. Ea trebuie în­vățată și exersată. Oa­menii re­zilienți pot reacționa în mod flexibil la factorii de stres. Ei sunt în măsură să aplice diverse strate­gii, pentru a se liniști. E ca și când psihicul lor s-ar sluji de o cutie de instrumente la care să poată ape­la… Iată câteva dintre ele, care vă pot fi de mare folos.

Apropiere și distanță

Concret, asta înseamnă că eu trebuie, pe de-o par­te, să mă întreb cum îmi merge în clipa pre­zen­tă, ce simt cu exactitate acum și, pe de altă parte, trebuie să iau dis­tanță față de gândurile apăsătoare.

Ce putem face?

* Microaventuri

Pot să încerc să-mi conștientizez mai bine emoțiile și apoi să le reevaluez. Ce simt? O stare de disconfort? Ce este acest disconfort? Teamă? Față de ce anume? Doar există și lucruri bune în aceste săptămâni. Responsabilitatea pe care o dovedesc oamenii purtând măști și care-ți dă un sentiment de solidaritate. Poate că prietenii și familia se apropie mai mult. Poate că apar și noi perspective în carieră, munca de acasă, de pildă. Ce urmări au asupra vieții mele aceste gânduri pozitive?

Niciun epidemiolog sau ministru al sănătății nu ne poate împiedica gândurile să o apuce pe făgașuri noi. Confruntarea cu noi înșine este ade­seori solicitantă. Mai ales când mintea pare blo­cată de temeri. În cazul acela, psihologii ame­ricani recomandă microaventuri. Cu care să spargem rutina obiceiurilor vechi. De pildă să mâncăm ceva ce n-am mai gustat niciodată. Să facem cumpărături într-un supermarket care ne e străin. Să mergem prin oraș fără țintă, ținând în mână un zar. La fiecare intersecție, dăm cu zarul pen­tru a decide dacă o luăm la stânga sau la dreap­ta. Nesiguranța nu trebuie să ni se pară ame­­nințătoare.

* Meditația

De folos este de asemenea o mai puternică ancorare în aici și acum. De pildă, prin meditație. E dovedit că exercițiile pentru creșterea atenției sau a concentrării, care sunt practicate de secole în multe culturi, ne pot ajuta să ne domolim frica de viitorul incert și să nu mai dăm atâta greutate scenariilor catastrofice. Studiile au demonstrat că practicarea meditației în mod regulat poate determina, într-adevăr, apariția unor modificări în creier. Per ansamblu, se ajunge la o mai bună conștientizare de sine și la o mai bună reglare a atenției. Astfel, acti­vi­tatea centrului fricii se ate­nuează. Pentru în­ceput, pot să nu pun mâna pe telefon îndată ce m-am trezit. Pot ca, după ce m-am trezit, să res­pir de cinci ori adânc. Și, mai târziu, să-mi încep ziua cu cinci minute de me­di­tație. Șed în tăcere, cu ochii închiși, și mă con­cen­trez asupra res­pirației mele. Las toate gân­durile care dau nă­vală să plece mai departe, în pace. Gândurile vin și plea­că. Eu mă întorc me­reu cu atenția la respi­rație. Ae­rul care intră e de argint. Cel care iese e smoa­lă neagră. Încet-încet, gândurile vor trece, pur și simplu, pe lângă noi. Astfel se creează o distanță față de temerile distructive.

* Cu pietricele în buzunar

Pot să mă educ astfel încât să devin mai con­știent de lucrurile bune, frumoase, care există, to­tuși, și în pandemie. Adun câteva pietricele și le așez dimineața în buzunarul stâng al hainei sau pantalonului. Când observ mo­men­te de fe­ri­cire, cu­riozitate, entuziasm, speranță, mut câte o pie­tricică din buzunarul stâng în buzunarul drept. Seara, contemplu timp de câte­va minute pietri­ce­lele care s-au adunat acolo. Ce a fost bine? Și de ce? Și prin acest mic exer­cițiu trecem de la în­grijorarea pasivă la acțiune.

Și asta ne face bine.

Activi sau pasivi?

„De fiecare dată când oamenii au făcut ceva în mod activ pentru ei înșiși, le-a mers mai bine”, spun oamenii de știință. Ar putea fi vorba, pur și sim­plu, de o plimbare sau de o întâlnire cu prie­te­nii. Merită să ne elaborăm o rută individuală, care să ne ajute să trecem lunile următoare prin pan­­demie. În cadrul acestui proces este impor­tant să ne susținem reciproc. Întreținerea con­tac­telor so­ciale și o perspectivă pozitivă asupra crizei sunt strategii utile pentru depășirea fricii și a grijilor.

Fără excese

Reprimarea angoaselor nu conduce, în schimb, la vreo îmbunătățire a stării de bine. „Orgiile Net­flix”, excesul de cumpărături online sau abuzul de alcool, adică toate aceste mici strategii la care mulți dintre noi au apelat instinctiv în tim­pul corona-crizei, sunt cel mai adesea un ajutor numai pe termen scurt. Desigur că și o pură distragere a atenției poate din când în când să facă minuni în a ne despovăra. Pe ter­men lung, ea nu ne schimbă pers­pectiva asu­pra lumii în privința în­doielilor și grijilor noastre. În schimb, ea conduce la repri­marea adevă­ra­telor noastre sentimente. Iar asta ar fi opusul acceptării.

Rugăciunea salvatoare

Să exersăm acceptarea. Exact în spi­­ritul unei ru­gă­ciuni recomandate de teo­logul american Reinhold Niebuhr: „Dă-mi, Doamne, senină­tatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schim­ba lu­cru­rile pe care le pot schimba și înțe­lep­ciunea de a face diferența între ele”.

Somn bun, mâncare sănătoasă și umor

Pentru început, pot să am grijă să am parte de un somn bun. Și de o ali­mentație bună. Pot face ceva care să mă entuziasmeze și să mă sti­mu­leze. Care ar putea fi acest lucru? De pildă, să ascult cu toată atenția mu­zică timp de o oră, sau să caut programe TV cu comedii. Umo­rul e sal­va­tor. Numeroase studii din în­trea­ga lume arată cât de sănătos este să râ­dem cât mai des, din toată inima, în perioade de cri­ză. Pentru că râsul reduce hormonii de stres și-i creș­te pe aceia ai bucuriei. Râsul împreună ne lea­gă, creează apro­pierea şi, în același timp, distanța față de amenințări.

Mișcare

Ne putem plimba zilnic cu bicicleta. Sau pe jos. Ne putem apuca de Yoga sau de Qigong. Ne pu­­nem în mișcare. Efectele benefice ale mișcării asupra stării de spirit sunt dovedite de studii. Dar in­di­ferent ce soluții de reziliență alegem, impor­tant este să avem o atitudine activă față de pan­de­mie, să îi stăpânim noi spaimele pe care le răs­pândește și să nu ne lăsăm stăpâniți de ele.