Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

OSTEOPOROZA

• Milioane de oameni au oasele făcute praf, adesea fără să știe. Osteoporoza este o boală tăcută. Faceți-o să vorbească, înainte de a fi prea târziu •

Riscul nr. 1 al osteoporozei: fracturile (Foto: Shutterstock – 1)

Oasele sănătoase sunt miracole vii ale naturii: ele se pot regenera complet în decurs de opt ani și sunt de două ori mai tari decât granitul. În absența scheletului, corpul nostru ar colapsa. Și totuși, se întâmplă adesea ca noi să nu ținem seama de starea în care se află acesta. Când masa osoasă se reduce în mod sem­nificativ și devine friabilă, vorbim despre osteo­poroză. Conform Organizației Mondiale a Sănă­tății, osteoporoza se află pe lista neagră a celor mai grave boli ale secolului.

1. Osteoporoza nu este inofensivă

Dacă ostoporoza este un fe­no­men de masă, ea este descrisă adesea doar ca „un semn normal al vârstei”, fiind echivalată cu o densitate osoasă redusă. Abia când apare o deteriorare a struc­turii osoase, provocând o predis­po­ziție a osului la fractură, se vor­bește despre osteoporoză. Boa­la este detectată prin măsu­rarea densității osoase și prin de­termi­narea pierderii osoase în urma unor analize de sânge. Dacă oasele sunt deja puternic afectate, chiar și o simplă mișcare greșită poate conduce la o fractură. Studiile arată că, la nivel global, un deces din 100 este provocat de o fractură a șoldului (fractură de col femural) cauzată de osteoporoză. „25% dintre femeile cu fractură de col femural mor în urma complicațiilor apărute, iar alte 50% au nevoie de îngrijire permanentă”, avertizează experții.

2. Osteoporoza îi afectează și pe bărbați

Oase slabe în cazul sexului „tare”? Pentru mulți oameni, cele două nu par să se potrivească între ele. „Este o realitate tristă că, din cauza faptului că nu știu nimic despre riscul cu care se confruntă, bărbații sunt predispuși unui viitor marcat de du­reri, dizabilitate și, eventual, de o moarte timpurie. Problema e înrăutățită încă și mai mult prin faptul că doctorii nu iau în seamă sănătatea osoasă a pacienților în cadrul examinărilor de rutină”, aver­tizează prof. John Kanis, în calitatea sa de pre­ședinte al Fundației Internaționale de Osteoporoză (IOF) din Marea Britanie. Și totuși, mitul potrivit căruia doar femeile fac osteoporoză persistă cu îndărătnicie. „E drept că forma postmenopauzală a femeilor trecute de 50 de ani e cel mai des întâl­nită din punct de vedere statistic, dar bărbații sunt la fel de afectați, chiar dacă cu o întârziere de zece ani: la ei se constată de la vârsta de 60 de ani în­colo o creștere clară a fracturilor osteoporotice”, explică specialistul britanic. Pentru ca scheletul să se poată adapta unor condiții în permanentă schim­bare, fiecare os se află într-un proces continuu de remodelare. Pentru asta sunt responsabile două tipuri diferite de celule: osteo­blastele, care sunt celule formatoare de os, și osteoclastele, care deter­mină degradarea osului. De prin al patrulea dece­niu de viață, randamentul osteoblastelor începe să dea ușor înapoi. Cât de repede se desfășoară de acum înainte pierderea osoasă e un lucru care este influențat nu doar de gene, de cantitatea de mișcare pe care o facem și de restul stilului nostru de viață, ci și de hormonii sexuali, estrogen și testosteron, care inhibă acti­vitatea osteoclastelor. În timp ce nivelul de testo­steron la bărbați scade lent, în cazul femeilor, oda­tă cu debutul menopauzei, se ajunge la pierde­rea bruscă de estrogen, care duce la pierderea osoasă accelerată, vreme de aproximativ zece ani. De la 70 de ani încolo, pericolul îmbol­năvirii de osteoporoză devine la fel de mare şi pentru femei, și pentru bărbați, deopotrivă.

3. Osteoporoza este adesea diagnosticată prea târziu

Conform estimărilor oficiale, în Europa, apro­ximativ 80 de milioane de oameni suferă de osteo­poroză manifestă. Dacă ar fi examinați toți adulții, s-ar mai descoperi alte zeci de milioane, care suferă deocamdată doar de forma invizibilă a bolii. Un studiu la scară largă al OMS a conchis că în țările Europei, osteoporoza continuă să fie diagnosticată și tratată prea rar. Un motiv este acela că ea este o boală „tăcută”. Pierderea densității osoase e un pro­ces care se derulează în mod continuu, de-a lungul unui mare număr de ani, și care rămâne asimpto­matic, până la producerea unei fracturi. Adesea, nici chiar colap­su­rile vertebrale produse în co­loana toracică sau lom­bară nu au fost recunoscute ca atare de către cei afectați. O scădere cu câțiva cen­timetri a înălțimii este ade­sea pusă pe seama sorții sau a vârstei. Medicii ne sfătuiesc să efectuăm, în­cepând cu vârsta de 50 de ani, un examen de bază cu măsurarea densității osoa­se, pentru a putea evalua în mod adecvat riscul pro­ducerii unei frac­turi osoase. De la 70 de ani încolo, un diagnostic de bază este recomandabil și în absența unor factori individuali de risc.

4. Boala se moștenește, dar se poate lupta cu ea

Pentru a putea evalua mai bine riscul personal de îmbolnăvire, specialiștii ne sfătuiesc să aflăm dacă în familia noastră au existat cazuri de osteo­poroză sau de osteopenie, etapa care precede osteo­poroza. 70% din masa osoasă este programată ge­netic. În special îmbolnăvirea părinților ar trebui să ne facă să fim deosebit de atenți.

Dar, indiferent dacă avem sau nu o predispo­ziție genetică, studiile arată că merită să depunem eforturi active la orice vârstă, pentru menținerea sănătății noastre osoase – renunțând, de pildă, la nicotină, având o alimentație echilibrată și făcând mișcare în mod regulat. Un antrenament fizic făcut special în acest scop menține masa musculară și, implicit, masa osoasă, sau poate chiar să le îmbu­nătățească pe ambele. În sezonul cald, se recoman­dă pentru prevenirea ostoporozei plimbări regulate sau drumeții în munți, în vreme ce iarna sunt utile mersul pe zăpadă (opune rezistență) și schiatul. Toate aceste tipuri de sport au un remarcabil efect preventiv, întrucât ele se fac pe lumina zilei, iar ex­punerea la soare are un efect pozitiv asupra sinte­tizării vitaminei D, care permite la rândul ei înma­gazinarea unei cantități suficiente de calciu în oase.

5. Osteoporoza poate fi tratată în mod eficient

Terapia de bază include dezvoltarea muscula­turii, o alimentație bogată în calciu (bune sunt de pildă produsele lactate, legumele verzi precum broccoli, fructele de pădure și apa minerală bogată în calciu) și administrarea unui supliment alimen­tar cu o doză mare de vitamina D. Dacă deja s-a produs o fractură osoasă, se recomandă un trata­ment medicamentos.

Se face distincția între două grupuri de ingre­diente active: cele antiresorbtive, care încetinesc pierderea osoasă, și cele anabolice, care stimulează dezvoltarea mușchilor și a oaselor. Din 2010, este disponibilă și o terapie cu anticorpi. În circa 80% dintre toate cazurile, se prescriu bifosfonaţi anti­resorbtivi, care formează un fel de strat protector în jurul țesutului osos. Întrucât bifosfonaţii sub for­mă de pastile pot provoca probleme gastro-intes­tinale, se recomandă utilizarea lor sub formă de soluție perfuzabilă, care se administrează doar o dată pe an. S-a constatat că, de frica unor efecte se­cundare, unii pacienți nu urmează nicio terapie.

Dacă s-a ajuns deja la o fractură de os, acesta trebuie mai întâi să se vindece. Cele mai multe din­tre fracturile cauzate de osteoporoză sunt cele ale coloanei vertebrale și cele ale șoldului. Frac­turile de col femural trebuie operate rapid, pentru ca pa­cienții care sunt cel mai adesea persoane în vârstă să nu rămână țintuiți la pat. Pentru stabili­zarea fracturii, se obișnuiește introducerea unei proteze de șold.

În cazul fracturilor vertebrale, se cântărește în schimb cu mare atenție dacă se impune sau nu o intervenție chirurgicală. Dacă vertebra respectivă este doar ușor ta­sată, acest fapt vorbește în favoa­rea unui tratament neintruziv. Pacientul pri­mește analgezice și, probabil, și reco­mandarea de a purta un corset – și este mobilizat cât mai repede cu putință cu ajutorul fizioterapiei. Dacă partea din spate a vertebrei s-a tasat cu mai mult de o cincime sau apasă pe canalul spi­nal, este de obicei utilă o procedură chirurgicală. În cadrul ei, corpul verte­bral poros este umplut cu un ciment lichid, care este injectat cu ajutorul unei sonde subțiri. Întrucât cimentul se întărește foarte repede, pacientul se poate ridica imediat după ce trece anestezia – și, în general, nu mai are dureri. Pentru a împiedica pro­gresul osteoporozei, după operație trebuie inițiată o terapie medicamentoasă.

Ce le face bine oaselor noastre

Cel mai bun medicament: dansul

Asta puteți face:

* Să renunțați la fumat. Fumătorii se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a face fracturi ver­tebrale osteoporotice.

* Consumați alcool și cafea cu măsură.

* Mișcarea făcută în mod regulat ne formeză mușchii și ne întărește oasele.

* Asigurați-vă că alimentația dvs. este bogată în calciu. Mult calciu se găsește în produsele lactate precum iaurtul și brânza, în broccoli și în alunele de pădure. Și suplimentele alimentare cu calciu pot sus­ține scheletul.

* Carența de vitamina D defavorizează, la rândul ei, sănătatea osoasă. Medicii ne recomandă să ape­lăm la suplimente, în special în lunile iarnă. De ajutor sunt și peptidele de colagen în formă solubilă.

* Dansați prin casă în fiecare zi. Dansul este cea mai bună soluție contra osteoporozei, chiar și după ce s-a instalat.

Factori de risc pe care ar trebui să-i discutați cu doctorul dvs.

* Antecedentele în familie (mai ales dacă este vorba de părinți).

* Subponderalitatea (indicele de masă corporală sub 20), precum și supraponderalitatea (IMC peste 30).

* Scăderea producției hormonilor sexuali estro­gen, respectiv testosteron.

* Administrarea pe o perioadă îndelungată a anu­mitor medicamente (ca de pildă cortizon, anti­acid, diluanți ai sângelui).

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian