Există iubire după trădare?

– În lume există și viruși care atacă mortal sufletul. Infide­li­tatea este unul din ei. Netratată, ea ne poate lipsi pe viață de darul nos­tru suprem: fericirea din dragoste. Oare ne putem vindeca de tră­dare? Există vaccinuri pentru bolile su­fletești? Trei cititoare ale re­vistei și un psiholog cu experiență în­cearcă să răspundă la în­tre­bări –

Trei cazuri

Marcela, 27 de ani, contabilă

„M-a înșelat cu prietena mea cea mai bună”

„Patru ani am fost împreună cu un bărbat pe care l-am iubit foarte mult. Urma să ne căsătorim, când am aflat că m-a înșelat. Și nu oricum, ci cu cea mai bună prietenă a mea. Am crezut că înne­bunesc! Am descoperit când i-am verificat mesa­jele de e-mail. Să fi fost o aventură de-o noapte poate că aș fi iertat-o, dar cei doi aveau o legătură în toată re­gula. Totul dura deja de trei luni. M-am simțit groaz­nic, umilită, disprețuită, trădată, mai mult de prietena mea, decât de iubitul meu. Ne cunoșteam din copilărie. Țineam la ea ca la o soră. Cum să-mi facă așa ceva? În plus, nu era cu nimic mai presus decât mine. Cum izbutise să pună gheara pe el? Când l-am întrebat de ce a făcut-o, a râs și mi-a spus că eu i-am băgat-o în farfurie. Ironia lui mi-a adâncit și mai mult suferința. Am vrut s-o termin cu amândoi, dar n-am reușit. Ideea că ar fi trăit fericiți, împreună, mă tortura. Am rămas cu el, dar au rămas și umilințele îndurate. Trăiesc doar o jumătate de viață, cealaltă jumătate e întuneric. Nu pot să uit, nici să iert. Ar fi fost mult mai bine dacă plecam.

Corina, 35 de ani, educatoare

„Trebuie să iert, mi-am spus”

Am simțit că ceva nu e-n regulă imediat ce s-a întors acasă din călătoria pe care o făcuse în Italia, ca să-și vadă fratele, plecat acolo la muncă. Avea, cumva, o ezitare în apropiere de mine, nu mă pri­vea în ochi, nu mă lua nici în brațe, deși, din fire, e un om pătimaș. Într-o zi l-am întrebat direct de ce nu mai pune mâna pe mine. A avut nevoie de două ore până mi-a mărturisit că la fratele lui, în Italia… avusese o aventură cu o barmaniță italian­că. Mi-a spus că a fost beat, că nu se va mai în­tâmpla nicio­dată și că mă roagă să îl iert. Dar n-am putut să fac asta cu una, cu două. Îmi era, pur și simplu, rău. Trăiam un haos emoțional, între deza­măgire, furie și tristețe. Îmi imaginam iar și iar ce s-a întâmplat. Nu-mi mai stătea gândul la muncă. Mi-am luat trei zile concediu medical și nu voiam să văd pe ni­meni. M-am gândit mult și am cântărit lu­crurile. Sunt în mijlocul celui de-al treilea de­ceniu de viață, mi-aș dori un copil, prietenul meu și cu mine sun­tem împreună de cinci ani, iar alți bărbați nu mă interesează deloc. „Trebuie să iert!”, mi-am spus, dar asta a fost mai ușor de zis, decât de făcut. Pri­mele luni au fost grele, eram bănui­toare, îl între­bam în permanență cu cine se întâl­nește și nu pu­team nici să mă culc cu el. Cu timpul, situația s-a îmbunătățit. El este în mod vizibil spășit, îi pare rău de ce s-a întâmplat, e mai atent cu mine decât înainte și nu-mi lasă întrebările fără răspuns. Aș spu­ne chiar că e mai îndrăgostit ca odinioară, i-e teamă să nu mă piardă și asta îl face extrem de pre­zent. Iar atitudinea lui a pus cenușă pe focul care durea. M-a ajutat să uit și să trec peste ce s-a-ntâm­plat. În mintea mea îmi zic, uneori, că trădarea lui ne-a înflorit dragostea. Poate părea ciudat, dar este adevărat.

Sabina, 30 de ani, consultant media

„Avea nevoie de stimulente…”

La 17 ani, când l-am cunoscut pe soțul meu, mi-a fost clar: cu el vrei să te măriți și să îți înte­meiezi o familie. Și așa a și fost. Am fost fericiți, până când, dintr-al șaptelea an, ne-a prins din urmă viața de zi cu zi. Nopțile de dragoste s-au împuți­nat, abia dacă-i mai stârneam bărbatului meu inte­resul. E drept că după nașterea fiului nostru, mai pu­sesem câteva kilograme în plus – totuși, lipsa lui de apetit mă mira. Am devenit suspicioasă, mai ales că de-o vreme întârzia mereu la birou. Citindu-i mesajele de pe e-mail, am văzut că se uita întruna pe internet la un site dedicat infidelității, și că se întâlnește cu femei. Am fost scârbită și îngrozită. Nu-mi venea să cred că este adevărat. Ce căuta? Când l-am întrebat, a spus că avea nevoie de sti­mulente. Că el separă sexul de iubire și că celelalte femei n-au nimic de-a face cu relația pe care o are cu mine. Nu există cuvânt pen­tru sila pe care o simțeam. Pe de altă parte, mă întrebam când gre­șisem? Cum de nu sim­țisem că ne înstrăinăm? Nu am vrut să las ca lumea mea perfectă să se năruie. Până la urmă, eram o familie cu un copil. Ne-am propus să mai încer­căm o dată. M-am pus singură sub presiune. Vo­iam să îi plac din nou soțului meu, m-am pus pe slăbit, am început să merg regulat la un centru de fitness. Am înce­put să fac și alergări într-un parc din apropiere, în încercarea de a fugi de griji. Noaptea îmi ve­neau însă în minte imagini oribile, îl vedeam făcând dra­goste cu alte femei, zăceam adesea trează, cu ochii-n ta­van, ceea ce, firește, nu mă aju­ta la frumusețe. În cele din ur­mă, ne-am despărțit. Încre­de­rea nu mai putea fi restabilită. După doi ani, m-am îndrăgostit de un alt bărbat, care avea și el un copil, și părea să avem un viitor îm­preună. M-a înșelat, și el, cu fosta lui parteneră. Se pare că am o înclinație către genul acesta de bărbați. Pot schimba lucrul ăsta? Mă poate ajuta cineva cu un sfat?

Cu trădarea la psiholog

Oamenii înșelați nu suferă doar sufletește, infi­delitatea partenerului îi poate afecta și fizic. Atunci când suferim, corpul produce mai mulți hor­moni ai stresului, iar urmă­rile constau în­tr-o irascibilitate cres­cută și o predis­poziție către agre­si­vitate. „Cel mai adesea, atenția se centrează doar asu­pra efectelor psi­hologice resim­țite de cei înșelați, dar mulți luptă luni, uneori chiar ani de zile, și cu probleme de sănătate”, afir­mă psihologii speciali­zați pe relații de cuplu. Să adormi seara, iar dimi­neața să te trezești mul­țumit? Așa ceva este aproa­pe imposibil, în primele șase luni de la afla­rea veș­tilor proaste. Noaptea, în loc să doarmă, se zvâr­colesc, cad într-un somn su­per­ficial, se trezesc complet epui­zați și merg la ser­vi­ciu de parcă ar fi tele­ghidați. Dacă se confruntă cu o experiență care le amintește de in­fidelitatea par­tenerilor, jumătate dintre cei înșe­lați reacțio­nează prin transpirație, valuri de căldură și tremur ne­controlat. Chiar și după ce a trecut deja o ju­mătate de an de la comi­terea infide­lității, gân­durile la aceasta îi dau com­plet peste cap. Ținând seama de efectul așa de grav al unui act de trădare, se pune întrebarea dacă el trebuie mărtu­risit sau nu? Aproape o jumătate din­tre cei înșelați simt, oricum, că ceva e în neregulă, află singuri că au fost înșe­lați. Colaboratoarea re­vistei noastre, dr. Norica Popa-Fischer, specia­li­zată și în terapie de cuplu, avertizează asupra fap­tului că o confesiune prea timpurie nu este indicată, mai ales atunci când e vorba de o aventură de o noapte. „Celor mai mulți oameni, mărturisirea le in­duce o stare de revoltă. Ei se simt loviți în or­goliu, li se trezesc sentimente de inferioritate sau devin agresivi. În imaginația lor, infidelitatea ia proporții, devenind mai semnifi­cativă decât a fost în realitate”. O mărturisire are sens și este necesară doar atunci când relația de cuplu se află în pericol, când o aven­tură pasageră se transformă în relație și infi­delul ajunge să se îndepărteze de partenerul său. Odată ce infide­li­tatea este descoperită sau mărtu­risită, nimic nu mai este cum a fost. Prima întrebare este: „De ce?”. Potrivit statisticilor reali­zate, la jumătate dintre bărbați este vorba de do­rința de ceva nou, iar la femei, mai ales de dezin­teresul partenerului. A doua întrebare este: „Ce se întâm­plă în con­tinua­re?”. Norica Popa-Fischer crede că relația mai are o șansă „când amândoi caută să înțe­leagă moti­vele pentru care s-a ajuns în acest punct și cum se poate evita pe viitor acest scena­riu”. Când cuplu­rile revin, fără explicații, la vechile tipare ale rela­ției lor, ceea ce a rămas ne­procesat iese la un mo­ment dat la suprafață și con­duce la despărțire. Vorbitul este însă important. Un partene­riat care a avut de suferit nu poate fi reparat decât prin con­versație. Atunci când primul val de furie a trecut, cel înșelat ar trebui să caute să dis­cute.

Infidelitatea se poate trata

Multor cupluri le vine greu să discute cu calm, fără reproșuri. Rana este prea profundă. Emoțiile izbucnesc în mod necontrolat. „În aceste cazuri, terapia de cuplu poate fi de ajutor”, spune dr. No­rica Popa-Fischer. „Terapeutul face un fel de mun­că de traducător, el este mediatorul între părți și oferă ajutor în procesul de clarificare”. Atunci când se află pe teren neutru, cuplurile reacționează cu mai mult calm și stăpânire de sine și se concen­trează asupra problemelor de fond. „Un terapeut trebuie să ia în discuție deopotrivă teme incomode, să con­frunte cuplul cu diferite adevăruri, pentru a înlătura toate problemele posibile”. Adesea ies la suprafață conflicte vechi, care trebuie prelucrate. O bază bună pentru un nou început.

„Relația mai are încă o șansă, atunci când există țeluri și o bază comună”, afirmă psiho­tera­peuta. „Și, desigur, atunci când partenerul înșelat iartă”. Poate că este de ajutor să cântărim ce am construit ca pereche, faptul că zece ani de relație pot fi mai relevanți decât o pasiune pasageră, și că încrederea trădată poate fi cumva recâștigată, într-o manieră care să o facă să devină mai semnifi­cativă decât in­fidelitatea în sine. Dacă e să fie un final fericit, ambii parteneri trebuie să lucreze atât asupra lor, cât și a relației dintre ei.

Ați fost înșelat? Trebuie să fiți conștient că:

1. Dacă nu aveți încredere în partenerul dvs., cu timpul, va ajunge să se simtă încolțit.

2. Dacă puneți întrebări privind cele mai mici detalii ale infidelității, filmul care se derulează în mintea dvs. nu face decât să se îmbogățească cu mai multe cadre.

3. Dacă readuceți permanent în discuție infi­de­litatea, vă lipsiți de șansa de a o lua de la început ca pereche.

Ați înșelat? Trebuie să știți că:

1. Dacă nu vă respectați înțelegerile, teama par­tenerului dvs. va crește și se va ajunge la conflicte.

2. Dacă nu permiteți să vi se pună întrebări, par­te­nerul dvs. va rămâne cuprins de incertitudini și nu va putea niciodată să încheie subiectul.

3. Dacă nu-i permiteți partenerului dvs. să aibă iz­bucniri emoționale, el va fi măcinat pe dinăuntru de frustrare și tristețe.