Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Puiul de cocor

Foto: Shutterstock

Primăvara nu este prea departe, zilnic ne trimite câte un semn al frumuseții ei divine! O rază caldă de soare, un ghiocel înflorit sau o ramură de cireș încărcată cu mu­guri, grăbită să înflorească. Timpul trece atât de repede, că omul aproape nu reușește să țină pasul cu el! De multe ori mă plimb de-a lungul falezei râului Olănești. Este universul sufletului meu, care mă sur­prinde în fiecare anotimp, prin puzderiile de pă­sări ce și-au găsit aici un mic paradis. Oda­tă cu renașterea vegetației, o mulțime de plan­te și flori sălbatice apar pe marginea râu­lui. Na­tura, ca de fiecare dată, e cea care ne vin­decă, ne liniștește, ne dăruiește bucurie su­fle­tească și ne dă lecții surprinzătoare!

Odată cu venirea primăverii, sosesc câr­duri de cocostârci, rândunici și chiar egrete. Sunt și păsări care iernează aici: rațe sălba­tice, pescăruși… însă vedeta râului este un pui de cocor rămas din toamna trecută. Îl priveam în zilele ploioase cum căuta hrană prin vege­tația uscată sau prin apa rece și tulbure. Părea trist și abandonat în singurătatea lui! Am sperat să facă față zilelor și nopților geroase, să nu înghețe de frig. Poate că nu fusese abandonat de părinți, ci lăsat din motive te­meinice, poate că mic și fragil cum era, n-ar fi rezistat la un zbor lung și obositor. Oricum, a fost un examen de viață greu și chinuitor. Dar Dumnezeu, în marea lui iubire, l-a pro­tejat cu un strop de noroc! Nu l-am mai zărit săptămâni bune, și de fiecare dată când tre­ceam pe faleză, îl căutam cu privirea. Lipsa lui mă îngrijora și nu știam dacă mai trăiește. Mi-era teamă că nu a izbutit să re­ziste fri­gului. Dar zilele trecute, l-am revăzut, și mare mi-a fost bucuria. Zbura grațios, împreună cu pescărușii, o pată mare și albă pe deasupra apei. Crescuse, nu mai părea așa firav ca în toamna trecută. M-am gândit că în curând va fi împreună cu părinții și frații lui, întorși acasă din țările calde, că își vor regăsi cu drag cuiburile ascunse pe malul râu­lui, că ne vor transmite și nouă marea bucurie a primăverii și a rostului împlinit al vieții. Mă emoțio­nează izbânda puiului de cocor, aștep­tarea, curajul, nădejdea lui. Sper din su­flet să-i fie pe deplin răsplătite, când pe cerul al­bastru al primăverii se vor întoarce acasă stolurile mari de cocori.

LUMINIȚA ROȘOAGĂ – Râmnicu Vâlcea

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian