SOS – CAZURI DE EXTREMĂ URGENȚĂ

„Îmi cresc fetița singur, de când a împlinit două luni”

Stimată redacție,

Mă numesc Ghiga Mihai, am 44 de ani și lo­cu­iesc în satul Pietroaia, nr. 129 (fost 313), comuna Șopot, județ Dolj, împreună cu fetița mea, Ramona, în vârstă de 11 ani, pe care o cresc singur. Când nu împlinise încă 2 luni, mama ei ne-a părăsit. A fost o încercare grea, dar chiar și așa, avându-i pe părinții mei în viață, am avut ajutor pentru creșterea ei. Însă în 2013 a murit tata, apoi, în 2016, mama l-a urmat. Ramona avea numai 6 ani și a trebuit să o cresc sin­gur. Acestor greutăți li s-a mai adăugat una: a trebuit să renunț la serviciu (lucram în Craiova, la circa 35 km, la Salubritate) din cauză că nu aveam cu cine s-o las. Era obișnuită cu bunicii și văzându-se sin­gu­ră, plângea mereu, iar program la grădiniță era nu­­mai până la ora 12. Am început să muncesc cu ziua prin sat, ca să ne câștigăm existența. Dumnezeu m-a întărit și m-am obișnuit și cu această nouă viață grea. Primesc ajutor social în valoare de 255 lei și alocație de 107 lei. Problema pentru care v-am scris este că acoperișul casei noastre este găurit și stă să cadă. Casa nu a mai fost reparată de multă vreme. Are 2 camere și un hol, iar în una din camere, plouă. No­rocul nostru a fost că iarna nu a fost grea și ză­pada a fost puțină. M-am interesat, și un acoperiș nou (tablă, că­ priori, manoperă etc.) costă apro­xi­mativ 10.000 lei, o sumă enormă pentru noi. Ru­gă­mintea mea ar fi să ne publicați anunțul, și poate vom fi ajutați de oa­meni cu suflet mare, așa cum s-a întâmplat și cu alți solicitanți și, de asemenea, cu ajutorul Fundației „Formula AS”. Sperăm ca până la toamnă să avem un nou acoperiș și să intrăm fără teamă în iarnă. Pro­blemele sunt multe, însă cea mai urgentă este cea legată de acoperiș. Am deschis un cont la CEC Bank, Sucursala Craiova, cont RO24CECEB00008RON1540635. Vă rugăm, aju­ta­ți-ne!

(Atașez fotografia casei, copie carte identitate și acte doveditoare de la Primăria Șopot, de la pă­rintele paroh și de la școala fetei. Nu am calculator și nici acces la internet, însă am fost ajutat să pot trimite acest apel și actele atașate. Dumnezeu să vă binecuvânteze!)

GHIGA MIHAI – satul Pietroaia, nr. 129 (fost 313), comuna Șopot, județ Dolj, cod 207546

„Am căzut în beci și mi-am fracturat tot corpul”

Stimată doamnă directoare Sânziana Pop,

Mă numesc Mihai Nela, sunt din Ialomița și vă scriu și eu, cu nădejde că voi primi ajutor. Su­făr de un handicap din naștere care s-a agravat după ce am căzut în beci și mi-am fracturat tot corpul, în­cât am ajuns de merg cu un cadru. În plus de asta, o am și pe mama, care are 85 de ani și este foarte bol­navă. Copii nu am să mă ajute, sunt pe lume doar eu cu mama. De la Comisia de handicap mi-au făcut pensie de 375 lei și îmi este foarte greu să fac față tu­turor problemelor: rețete, atât pentru mama, cât și pentru mine, cheltuielile de întreținere, plus hrana. Poate citește cineva scrisoarea mea și se îndură să mă ajute câtuși de puțin, măcar să pot cumpăra pâi­nea cea de toate zilele. Vă mulțumesc din suflet, și îndurați-vă și de scri­soarea mea. Îmi pun toată nădejdea în inima dvs. mare.

MIHAI NELA – sat Sărățeni, str. Nordului, nr. 3, jud. Ialomița, cod 927044

(Scrisoarea e însoțită de certificat de handicap grav.)

„Deocamdată, fetița mea nu vorbește și nu aude, dar sper că nu ne va lăsa Dumnezeu”

Stimată redacție a revistei „Formula AS”,

Mă numesc Iacob Ana Rebeca, și am 26 de ani. Sunt o mamă foarte necăjită, a unei fetițe de 2 ani și 2 luni, care nu aude și nu vorbește de când am născut-o. Mă duc cu ea la Cluj, din 6 în 6 luni, ul­ti­ma dată mi-au zis că are lichid în urechi și m-au trimis la Ti­mi­șoara. Medicii de acolo au stabilit că trebuie ope­rată, ca să i se pună implant cohlear. După ce o ope­rez, ca să vorbească, trebuie să facă ședințe de logo­pedie câteva ore pe săptămână, ora costând 50 de lei. Eu stau într-o garsonieră socială cu fetița mea. Nu am acte cu cine am făcut copilul, m-am despărțit de tatăl fetiței de când eram gravidă în 3 luni. Nu plă­tește pensie alimentară, deși am trecut-o pe numele lui, că a recunoscut-o. Comisia de handicap a bă­gat-o în gradul II, dar mai durează până iese ho­tărârea. Deocamdată nu vorbește și nu aude, dar sper că bunul Dumnezeu nu ne va lăsa și vom trece peste toate, să poată să meargă și ea la școală, să fie un co­pil normal. Sunt foarte supărată și amărâtă. Vă mulțumesc că m-ați ascultat. Vă doresc multă sănă­tate și tot ce doriți.

Cu drag,

IACOB ANA-REBECA – str. Revoluției, bl. 6, sc. 1, ap. 5, Uricani, jud. Hunedoara, cod 336100

(Scrisoarea e însoțită de certificatul de handicap accentuat al fetiței.)

„Nădăjduim să ne vedem visul bisericii împlinit”

Dragi cititori ai revistei Formula AS,

Sunt o femeie trecută de 80 de ani din localitatea Scînteiești, județul Galați – un sat îmbătrânit și tot mai depopulat de trecerea vremii. Am hotărât să vă scriu pentru că știu că sunteți oameni care puneți preț pe tradiția și rădăcinile neamului nostru; mai știu că cea mai aprigă păstrătoare și apărătoare a acestora este Biserica, în ale cărei lăcașuri au apărut primele școli, primele spitale, primele orfelinate sau azile de bătrâni. Întotdeauna, biserica din sat a stat de strajă în apărarea credinței și a credincioșilor, ca o mamă grijulie. Mi se rupe inima când văd că în satul nostru, biserica veche, măcinată de trecerea anilor și de intemperii, brăzdată de crăpături adânci, din temelii până în înaltul cupolei, nu ne mai poate găzdui, devenind chiar un pericol pentru toți cei ce îi călcăm pragul (autoritățile ISU ne-au atenționat că e în iminentă stare de prăbușire și au vrut s-o închidă definitiv din acest motiv). Drept urmare, ne-am străduit să înjghebăm o bisericuță nouă, în care să ne putem boteza copiii, să primim Sfintele Taine sau să ne luăm rămas bun de la cei trecuți la Dom­nul. Până în prezent, am reușit să o ridicăm, să o învelim și s-o tencuim, fiind aproape terminată. Dar banii s-au terminat înainte să îi punem ușile, să o zugrăvim înăuntru și să cumpărăm câteva icoane la care să ne închinăm. Din păcate, satul nostru este îm­bătrânit, cu toții am ajuns la sfârșitul puterilor și tare mult am avea nevoie de ajutorul dum­nea­voas­tră, ca să ne vedem visul bisericii împlinit.

Cu speranța că rugămintea noastră de ajutor va ajunge până la sufletele dumneavoastră, vă mulțu­mesc pentru răbdarea pe care ați avut-o să parcur­geți aceste rânduri.

Orice donație, cât de mică, poate fi depusă în contul: Parohia Scînteiești, RO42CRCOX 090129000329450 – Banca Cooperatistă Danubius Brăila, Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop.

Cu nădejde la Dumnezeu,

IOANA BUȘTEAGĂ

Paște binecuvântat tuturor!