Marginea bate centrul

Dacă după 1989, la scară mare, România a fost condusă între acceptabil spre catastrofal, cele mai importante semnale de calitate a guvernării au venit, în ultimii ani, dinspre zona locală, din­spre primarii unor orașe și sate. Sigur, una e să conduci o țară ca a noastră, cu peste 16 milioane de locuitori și cu probleme pe mă­sură, și alta e să coordonezi – vezi cazul lui Emil Boc, care a condus și România, și Clujul – un oraș de maximum 500.000 de oameni. Cu toată expertiza și cu toată bună­vo­ința, guvernarea unei țări, mai cu seamă prin intermediul unei coaliții de partide, cum e cazul nostru azi, e mult mai expusă politi­zării, iar asta înseamnă (premierul Florin Cîțu o simte acum pe propria-i piele) că nu ai libertatea de a face tot ce îți propui și cum îți propui. Când nu apar crize și șantaje cu ieșirea de la guvernare, apar, în cazul mai fericit, tergiversări de decizii, obiecții și nuanțe. Fă, dacă poți, ce-ți propui…

Iar dacă privim către primele luni ale noii coaliții de guvernare, vedem că niciunul dintre principalii actori politici, PNL și USR-PLUS, nu vor reuși să le ofere propriilor alegători tot ceea ce au promis în alegeri. Vedem cât de îm­pot­molit a început reforma în Justiție, vedem câ­te proble­me ridică regimul pensiilor speciale, ca să nu mai vorbim de Sănătate, portofoliu care era să arunce în aer guvernarea. Pe scurt, din motive cât se poa­te de obiective, care țin, pe de o parte, de „moș­tenirea” catastrofală lăsată de PSD, de criza sani­tară, care nu știm cât va dura, dar și de chimia sla­bă a coaliției guvernamen­tale, e greu ca de la cen­tru, din București, să ve­dem o schimbare radicală a României, în cei 2-3 ani care vin. Schimbarea aș­teptată pare să vină în sens invers: dinspre pro­vincie către Centru. Și PNL, și USR-PLUS, joacă o carte mare în te­ritoriu, unde au pe mână orașe importante, care au performat constant în ultimii ani, dar și orașe care au ambiția de a veni puternic din spate după perioade administrative mai slabe. Vor reuși Bra­șovul, Alba, Iașiul sau Timișoara, sub pri­mari USR, să se apropie de imaginea Clu­jului sau Oradiei, conduse de PNL? Dacă da, va fi o bilă albă pentru USR. În caz de izbândă, va re­uși Nicușor Dan, pe care PNL mizează puter­nic, să schimbe fața Bucureștiului? Va fi o mare bilă albă pentru PNL. La fel, primarii de sectoare sunt într-o reală competiție, pentru că orice schim­­bare vizibilă va conta în alegeri.

Nu doar pentru partide, ci și pentru primari, per­for­manța e o miză deosebită. Dacă ei dove­desc că pot aduce schimbarea, vor deveni, auto­mat, „tractoarele” propriilor partide spre un scor electoral bun, și vor avea șansa de a conta mai mult la vârful formațiilor politice de care aparțin sau chiar de a le conduce. Realist vorbind, aceas­ta este marea șansă de a progresa a Ro­mâ­niei în ur­mătorii ani. O „baroniadă” pozitivă, care să îm­pingă spre Guvern nu șarlatani co­rupți, ca pe vre­mea PSD-ului, ci buni profesio­niști, cu experiență în administrație, cu rezultate deja dovedite, care să poată duce România la ni­velul următor. Ce-ați zice de un Emil Boc? Dar de un Ilie Bolojan?