Un concert fabulos, petrecut la o instalație nocturnă naturală, formată din lună și stele. Spectatori: familia mea.
Nu am visat niciodată că vom putea avea un asemenea privilegiu, acum, la vârsta pensionării: să ascultăm, uimiți, cântecul greierilor din grădina noastră. Odată instalată vara, geamurile casei se deschid doar la lăsarea întunericului și așa rămân până dimineața, când le închidem pentru a păstra înăuntru aerul răcoros de peste noapte. Și astfel adormim, atunci când greierii încep să cânte, și ne trezim când se luminează de zi, iar orchestra își pierde din tonalitate. Unul câte unul, greierii își opresc cântecul.
Concertul este mai lin la început, dar când trece de miezul nopții, „orchestra” este deja completă, iar sunetul ei ajunge până la stelele de pe cer. Cred că ar fi de-a dreptul magnific să poți să vezi cum, rând pe rând, greierii își ocupă locul în orchestră și încep să cânte. Dirijor nu au, dar se descurcă și singuri: sunt foarte disciplinați, punctuali și, exact când se lasă întunericul, încep să cânte.
Mai spre dimineață, când aproape se luminează de ziuă, începe un alt concert: cel al cocoșilor de pe gard. La început sporadic, apoi din ce în ce mai mulți, anunță împreună sosirea zilei.
Cine nu locuiește la țară este vitregit de astfel de bucurii, care te fac să simți că ești înconjurat de făpturi cu adevărat talentate și care, la fel ca și oamenii, iubesc frumosul și armonia. „Tiparul” lui Dumnezeu se află în toate. Doar să VREI să-l descoperi și să te bucuri de el.
ANA – sat Cinciș, jud. Hunedoara
Romanian