* Kiwi 2021. Antologie de proză scurtă. Editor – Marius Chivu. Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 382 p.
Marile edituri de peste tot ezită să publice debutanți cu proză scurtă, convinși că acest gen e puțin vandabil. Tipăresc în volum doar povestiri ale unor romancieri consacrați, ale căror nume sunt deja cunoscute. Probabil se iau după sondaje de piață. Totuși mi-e greu să înțeleg de ce unui amator de lectură de azi, chiar și dintre cei cu o viață obositoare, care citesc doar câteva pagini soporifice seara târziu, nu i-ar plăcea texte de sine stătătoare, să nu trebuie să țină minte cine sunt personajele și prin ce au trecut ele de la un răgaz de citit la altul. În general se consideră că povestirile sunt exerciții, experimente în diferite registre epice, cu modele inspirate sau expirate, pentru proiecte mai ample ce ar putea fi numite romane. Marius Chivu, critic literar, poet și prozator cu vocație profesorală, e de peste un deceniu susținător al prozei scurte: ține cursuri de scriere creativă, a editat timp de 5 ani revista „Iocan” în care au debutat cu schițe și povestiri mulți tineri talentați dintre cursanții lui. A avut apoi mulțumirea să-i vadă pe unii publicați cu volume proprii, apreciați și făcându-și astfel un nume în aglomerația lumii literare de la noi. (Se publică în neștire și pe cont propriu, și la edituri obscure, fără personal calificat. Orice veleitar grafoman își poate vedea numele pe o carte și se poate autointitula scriitor. Unii dintre ei au cariere de succes în profesia lor, dar țin să-și adauge impostura artizanatului literar din vanitate sau frustrare.) Dintre cei care i-au urmat în ultimul timp cursurile și au participat la taberele de creație organizate de el, unde s-a lucrat cu folos pe texte, Marius Chivu a selectat și a dat șansa vizibilității, la o editură de prestigiu care privilegiază de trei decenii literatura română contemporană, mai multor nou-veniți. Pe lângă ei, a solicitat, cu texte inedite, și scriitori experimentați, foarte apreciați în timp, precum inimitabilul Răzvan Petrescu, multitalentatul Bogdan Alexandru Stănescu și povestitorul plin de haz Marin Mălaicu – Hondrari, ale căror cărți vi le-am recomandat la rubrica aceasta. Poate n-ar trebui să o spun, dar cele mai bine scrise proze din antologie ale lor sunt. Cât despre numele noi, doar câteva mi s-au părut că se detașează și prin talent, și prin asimilare creativă a lecțiilor. În primul rând Ruxandra Burcescu (n. 1989), fiindcă știe să gradeze o intrigă, să dea individualitate personajelor și vibrație emoțională frazei într-o proză despre copii ca „victime colaterale în războiul adulților”. Prevăd în ea o romancieră originală, cu suflu epic (abia în prezentările succinte de la sfârșitul cărții am aflat că are în curs de apariție un roman la Humanitas). Apoi Ilinca Mănescu (n. 1990), medic rezident și studentă la scenaristică, își face și ea mâna pentru un roman, cu o povestire despre un tată văduv și adolescenții lui rebeli, căreia îi adaugă neostentativ și o tentă religioasă. De fapt, toate textele din antologie merită citite, chiar și cele ce adoptă tonul dat de diapazonul modei, cu minimalisme plicticoase, romgleză abundentă (tinerii chiar gândesc în acest jargon), sex dezinhibat, derivă sentimentală și ideologică. E instructiv pentru cunoașterea lumii în care trăiesc ei. Și am mai observat ceva surprinzător în textele începătorilor, spre deosebire de „invitații” mai copți din sumar: n-au umor. Poate că vor să arate că pentru ei scrisul e o treabă serioasă. Cum umorul, una dintre cele mai importante caracteristici umane, e bine împământat în literatura română, poate ar trebui și el introdus la cursuri. Răzvan Petrescu ar putea da lecții.
Romanian