Retragerea trupelor NATO din Afganistan, executată cu maximă precipitare și cu efecte dintre cele mai dramatice, a stârnit, cum era și firesc, un amplu val de comentarii, care critice, care realiste, care mai cinice, peste tot, într-o lume care parcă a uitat, preț de câteva zile, de propriu-i război cu virusul mutant. Dincolo de părerile divergente, punctul cu care toți specialiștii sunt de acord este că eșecul misiunii militare occidentale conduse de Statele Unite în Afganistan va reprezenta un punct de răscruce în relațiile internaționale. Nu doar comparația cu războiul falimentar din Vietnam, dar și situația internă, tot mai complicată, din SUA, vor ține departe, măcar o vreme, cea mai mare (încă) forță militară a lumii, de noi implicații militare costisitoare și riscante. Mai mult, pe termen scurt și mediu, recentul episod din Afganistan va duce la o redefinire a rolului pe care SUA, multă vreme văzute ca jandarm universal, sunt dispuse să și-l mai asume, în garantarea și cultivarea dincolo de granițele sale geografice, a modelului său de democrație.
“Este greșit să ordonăm forțelor armate ale Statelor Unite ale Americii să lupte, atunci când forțele afgane nu au fost în stare să lupte pentru poporul lor”, a explicat președintele Joe Biden, în prima sa ieșire publică, după ce trupele talibane au cucerit capitala Afganistanului, Kabul. E o frază-cheie pentru înțelegerea felului în care gândesc SUA noua ordine mondială. Și, în vreme ce mari puteri tot mai ofensive, precum Rusia sau China, nu pot decât să-și frece mâinile de satisfacție, direcția tranșantă expusă de președintele american e în măsură să dea fiori pe șira spinării mai cu seamă în Europa, unde Estonia, Letonia, Lituania, Polonia sau România își pun toate speranțele, de ani de zile, în sprijinul american, pentru contracararea ofensivei “naturale” a Moscovei. “Pe când o retragere intempestivă a SUA din Estul Europei?”, s-au întrebat mulți, zilele acestea.
Sigur, comparația dintre Afganistan și Europa (de Est) e exagerată. Dar avertismentul președintelui Biden trebuie luat cât se poate de în serios. Înaintea lui, Donald Trump somase aliații din NATO să investească în propriile capacități de apărare, să nu lase totul în seama Americii. Acum, Joe Biden clarifică situația: aliații SUA vor fi primii care își vor apăra țara, în cazul unei agresiuni. Cine își imaginează că soldați din Ohio sau Iowa vor intra în prima linie ca să apere Estul Europei se înșeală amarnic. Da, SUA vor oferi sprijin aviatic, vor oferi cea mai bună consultanță și cel mai bun armament disponibil, dar primii care trebuie să își apere țara – și democrația, sunt chiar cetățenii țării respective. Măcar din acest punct de vedere, experiența afgană a Armatei Române – 20 de ani pe un front de luptă real, cât se poate de dur – e un câștig. Dar mulți dintre veteranii din Afganistan sunt de-acum pensionari. România trebuie să se asigure că are forța și motivația de a se apăra energic, în prima linie, în caz de pericol. Exemplul unei puteri militare precum Ucraina, care n-a fost în stare să se mobilizeze în fața unor trupe speciale trimise din Rusia, e cât se poate de apropiat, și ca spațiu, și ca timp – ca să nu ne dea de gândit. Nu e doar problema României, este, în mare, problema întregii Europe. “Momentul Afganistan” e încă un avertisment pentru o Europă – și o Românie – care se consumă pe teme minore, fără să atace adevăratele priorități ale momentului.
