Patrie și patrioți

Pentru atingerea, fie şi minimală, a unor obiec­­tive din fostul program de reforme al coaliţiei de gu­vernare constituite la începutul ac­tualului exer­ciţiu executiv, ar fi necesar ca Dacian Cioloş, can­didatul desemnat la funcţia de prim-mi­nistru, să re­facă urgent alianţa dintre PNL, USR și UDMR. Dar mai este lucrul acesta posibil? O ase­menea acţiune pre­supune nego­cie­rea unui nou pro­tocol de guver­nare comun şi fi­xarea unor termene clare pentru proiectele, cât de cât, realizabile. Timpul pierdut în bătălia in­ter­nă pentru şefie din PNL a lăsat urme adânci în ceea ce ar fi trebuit să fie „cel mai radical pro­gram de reformare a siste­mului institu­ţional al statului român”.

Nominalizarea lui Dacian Cioloş, liderul celui de-al doilea partid al coaliţiei de centru-dreapta, în locul unui reprezentant al PNL, prin­cipalul partid ca pondere în alianţa de guvernare, a complicat şi mai mult situaţia de criză cu care se confruntă țara în prezent. Acceptând ideea că şeful statului, Klaus Iohannis, l-a desemnat cu bună credinţă pe Cioloș pentru postul de prim-ministru, având în vedere că PNL nu a propus un can­didat propriu la condu­cerea guvernului, mi­siu­nea reprezentantului USR ar trebui să reu­şeas­că, fiind unica soluţie de ieşire din criza politică şi de continuare a programului de reformă. Dacă PNL-ul refuză, însă, asumarea solu­ției Cioloș, re­formele vor stagna. Persistenţa fos­tului pre­mier, Flo­rin Cîțu, în refuzul obstinat al colabo­rării cu USR şi, prin aceasta, respingerea refa­cerii unei majorităţi parlamentare de centru-dreap­ta, va avea consecinţe ne­plăcute, atât pen­tru si­tuaţia ţării – şi aşa grav afec­tată de criza sa­ni­tară şi de criza energetică – cât şi pentru supra­vieţuirea PNL ca partid unitar. Gruparea liberală din jurul fostului lider al partidului, Ludovic Or­ban, va că­păta, astfel, toate justificările pentru dis­­tanţarea şi, eventual, ruperea de „echipa câşti­gătoare” a lui Florin Cîţu. Un PNL rupt în două poa­te în­sem­na ac­centuarea dramatică, fără drum de în­toar­cere, a cri­zei politice. Chiar dacă ac­ţiu­nea ce va duce la prăbuşirea electorală definitivă a PNL nu va avea loc imediat, refuzul colaborării cu USR-ul, în spe­ranţa unei noi nominalizări la şe­fia execu­tivului în persoana fostului premier Flo­rin Cîţu va pune ca­păt oricărei colaborări par­lamentare viitoare cu USR-ul, lăsând PNL-ul la mâna PSD.

Manifestările politicienilor pe timp de criză arată în ce măsură aceştia sunt realmente intere­saţi de soarta comunităţii pe care pretind că o re­pre­zintă. Majoritatea lor îşi motivează vocal ac­ţiu­nile prin vo­inţa de a asigura „binele patriei”. În cazul Ro­­mâ­niei, s-a vădit însă că „patria” nu mai are aco­perire, cei mai mulţi dintre „aleși” ac­țio­nând dintr-o pers­pectiva tribală, susţinând in­te­resele unor grupuri organizate în interes perso­nal.

Sub presiunea crizei pandemice şi a scumpi­rilor în cascadă, generate de criza energetică, ţara are nevoie de o guvernare stabilă şi competentă. În alte ţări, partidele renunţă, temporar, la „bă­tă­liile” susţi­nute pe baza diferenţelor pentru a cons­titui guverne de uniune naţională. La noi, PSD-ul declară deschis că refuză să-i dea con­cursul unui premier ca Dacian Cioloş, pe motivul prezumat de „conducere incom­pe­tentă”. Adevă­rul e însă altul. PSD-ul visează să pu­­nă mâna pe fondurile europene, venite prin PNRR, obținute de fosta alianță aflată la gu­vernare, și propune alegeri anticipate, bazându-se pe cifrele dovedite în sondaje. AUR, la rândul ei, dorește „antici­pate”, pentru a-şi confirma creşterea ponderii electorale. În consecință, cele două grupări sunt interesate de continuarea crizei politice care fa­­vo­rizează alegerile anticipate. Refuzat de ele și res­pins de PNL, Dacian Cioloş va trebui să îşi de­pu­nă man­datul de constituire a unei majorităţi par­la­men­tare de urgenţă. O urgenţă care nu-i „ar­de” pe marii politicieni patrioți, ci „arde” țara.