SELECȚIA „FORMULA AS”

* „Secolul 21”, Mariana Celac con­tem­po­ra­nul nostru, număr realizat de Alina Ledeanu (tel. 0723/63.82.43), 372 p.

Pentru cei interesați de cultură din generațiile azi vârstnice, pentru cei dornici să afle și altceva decât lăsau să pătrundă din „afară” granițele ideo­logice păzite de cenzură, revista „Secolul 20” a fost mulți ani un reper. Apărută lunar, în format carte, din ianuarie 1961, sub egida Uniunii Scrii­to­rilor și dedicată literaturii universale, cu un co­legiu inițial de redacție aflat în grațiile regimului, din 1963, de când condu­cerea ei a fost preluată de Dan Hău­lică (1932-2014), revista s-a deschis spre toate dome­niile culturii și a avut mare căutare în țară timp de trei decenii. Ba chiar a avut parte și de prețuire interna­țio­nală: în 1987 a pri­mit la Paris „Pre­miul pentru cea mai bună revistă de li­teratură și artă din lume”! Prin pu­blicația lui Hăulică, secondat de Geta Brătescu și Ștefan Aug. Doinaș, care adu­naseră în re­dacție și printre cola­boratori persona­lități de autentică valoare, a putut pătrunde în spațiul nostru stătut și toxic aerul proaspăt al curentelor moderne. Am putut afla, din paginile ei, prin tra­duceri și reproduceri, des­pre mari scriitori și plas­ticieni din Occident, des­pre realizări superioare din muzică, teatru, film pe care proletcultismul le blamase până de curând ca „decadente”. Începând cu primul număr din 2001, revista s-a numit „Se­colul 21” – publicație perio­dică de sinteză, dia­logul culturilor, științele omu­lui, literatură univer­sală. A fost condusă până la moartea lui de Șt. Aug. Doinaș și de atunci de Ali­na Ledeanu. Care, cu o admirabilă loialitate și te­nacitate, se luptă cu mari dificultăți să o facă să apa­ră trimestrial, une­ori cu numere duble sau triple, laborios alcătuite și ilus­trate, adevărate volume tematice de raftul întâi. Cel mai nou „Se­col 21” realizat de Alina Ledeanu îi e dedicat in­tegral Marianei Celac, de la a cărei moarte s-au împlinit în toamna asta trei ani. Subiectul nu a fost epuizat, aceia care au avut ceva de spus despre omul cu opțiuni mo­rale fer­me, militantul curajos, arhitectul, scriito­rul, me­lomanul au fost mulți și un al doilea volum con­sa­crat Marianei Celac e în pregătire. Numi­to­rul comun al portretelor pe care i le fac cei ce au cu­noscut-o este liberta­tea de gân­dire, modestia, genero­zitatea, luciditatea, sim­țul umorului, mo­derația iar „lis­ta sa de inte­rese și acțiuni e in­credibilă”. Le amintesc mulți dintre colegii ei arhi­tecți, jur­na­liștii și diplo­mații stră­ini cu care a colaborat îna­inte și după 1990, prietenii din lumea culturală. Dar cele mai revelatoare sec­țiuni din sumar sunt cele în care se aude chiar vocea Maria­nei, interviurile, în care evita cu dis­creție confesiunile sen­ti­mentale. Pre­fera să vor­beas­că despre înaintași, despre atrac­ția pentru obiec­tul construit care a făcut-o să-și îndrepte pa­siunea inițială pentru ma­tematici că­tre arhi­tectură. Întrebată, vorbește și despre di­zidență, ca „o sete grozavă de a întrerupe exis­tența dublă, vorbitul în limbaj dublu”. De aceea a avut curajul să-și ex­pună, ca și Doina Cornea și Radu Fili­pescu, dezacor­dul cu sistemul, ceea ce i-a adus exilul departe de București. Dar experien­țele de la Vaslui și Bistrița i s-au părut interesante, fiindcă toată viața a fost preocupată de amelio­ra­rea tra­iului unor categorii defavo­ri­zate. Însușirile excep­ționale, statura mo­rală și intelectuală a Ma­rianei Celac rămân pentru a fi cunoscute peste timp în acest prin volum, ilustrat cu fotografii de Aurora și Iosif Király.