Cât de important era rolul mult-blamaților muncitori români din străinătate am văzut-o, cât se poate de limpede, când cu scandalul „Sparanghelul”. Începuse pandemia, țările din Uniunea Europeană s-au „închis” una după alta, iar românii nu se mai puteau întoarce la locurile lor de muncă din Occident. Marii producători de sparanghel din Germania au intrat în vrie. Sparanghelul e nu doar scump, ci e și al naibii de greu de cules, iar românii erau campioni. Drept urmare, fermierii au făcut presiuni și statul german a intervenit la cel mai înalt nivel ca să permită zborul câtorva avioane cu muncitori români. Dar nu toți angajatorii occidentali știu să prețuiască munca românilor. Tot în Germania s-a ajuns la închiderea unui mare abator, după descoperirea condițiilor de viață de-a dreptul cumplite care le erau „oferite” amărâților muncitori.
Zilele trecute, a venit rândul unei alte țări, Spania, să recunoască deschis cât de importantă este pentru economia ei mâna de lucru românească. „El Periodico de Espana” se plânge că numărul românilor cu acte s-a redus cu mai bine de o treime, în ultimul deceniu. De unde erau aproape 1 milion de români, acum n-ar mai fi decât vreo 600.000! O parte din diaspora noastră din Spania s-a mutat în alte părți, în căutare de condiții de viață mai bune, mulți alegând Anglia (care de-acum, după ieșirea din UE, nu mai e nici ea o soluție), alții, Germania sau Austria. Există însă și o veste bună: mulți din cei care pleacă nu mai aleg Occidentul, ci se întorc acasă, în România. Au pus ceva bănuți deoparte, cât să-și deschidă o mică afacere, după modele învățate în Occident, iar condițiile actuale oferite de România sunt mai bune decât atunci când au emigrat, în primii ani de după aderarea la UE. În România se câștigă acum mult mai bine ca atunci, iar costul vieții e încă sub cel din Vest. Pentru câțiva euro în plus, nu prea mai merită să-ți părăsești țara, prietenii și familia. Ar fi o oportunitate extraordinară să aducem în țară cât mai mulți dintre românii plecați în Vest. Pentru asta e nevoie însă de politici clare, transparente și bine mediatizate în comunitățile din diaspora. Câte ceva se face deja, dar e nevoie de mai mult. Piața o cere, dovadă că guvernul a mărit anul acesta de patru ori, adică până la 100.000, numărul locurilor de muncă pe care pot fi angajați în România muncitori din afara UE. Dar de ce să aducem muncitori din India și Vietnam, când ne-am putea repatria chiar forța de muncă, după care suspină atât de mult Occidentul? Se tot vorbește – ce-i drept, cu limbă de lemn – despre necesitatea unui proiect de țară, susținut de toate forțele politice. Acesta chiar ar putea fi un proiect uriaș: să ne readucem acasă diaspora. Recensământul populației ce se va face anul acesta va arăta cu exactitate cu câți locuitori se mai laudă România. Până să ne lovească concluziile recensământului, putem începe să acționăm. Vom aduce înapoi nu doar cifre care dau bine în statistici, ci energie vitală, mentalitate occidentală și, mai ales, căldura celor dragi, care ne-a lipsit atât de mult în toți acești ani.
Romanian