GABRIEL PĂUN (Președintele Agent Green și Consilierul Onorific al Premierului României): „Protecția se va face pe rând, parc de parc”

O veste mare: parcurile naționale din România vor fi protejate!

„Un anunț fără precedent!”

– Anul 2022 a început cu o veste extraor­di­nară: ministrul Mediului, domnul Tanczos Bar­na, a anunțat că toate parcurile naționale din Ro­mânia vor intra sub protecție strictă, conform standardelor internaționale IUCN (International Union for Conservation of Nature). Să ne bucu­răm?

– Anunțul făcut de ministrul Mediului este ceva fară precedent! Este ceva ce discutam cu profesorul meu, Marcian Bleahu, în urmă cu 15 ani, și ni se părea un vis îndepărtat. Să ne bucurăm, pentru că este un prim pas foarte important, dar să rămânem și vigilenți, pentru că protecția totală a parcurilor din România se va face etapizat. Sunt niște etape de urmat, dar important este că am pornit pe acest drum. Cel mai prost stăm în Munții Măcinului, cu 34 % protecție strictă, și cel mai bine stăm în Par­cul Național al Văii Jiului, cu protecție de 81%. Pro­tecția se va face pe rând, parc cu parc, pe baza unor studii. Aici mi se pare că mai trag de timp autoritățile, pentru că nu e nevoie de niciun studiu ca să protejezi un parc, dacă vrei cu adevărat. În Austria s-a făcut foarte simplu și imediat, printr-un plan de management. Tergiversarea aplicării aces­tei măsuri foarte bune mi se pare cel mai mare pe­ricol acum. Între vorbe și fapte se pun spații peri­culoase. Așa că nu e momentul să ne relaxăm, ci dimpotrivă, să punem presiune pe decidenții po­litici, până această măsură devine lege. Primul parc ce va intra sub această formă de protecție o să fie Domogled, de pe teritoriul județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj, care este și cel mai mare și cel mai devastat, având o protecție strictă de doar 48%, și asta în mare parte în golurile alpine, unde mare lucru nu e de protejat.

– Și Slovacia a anunțat o măsură asemă­nătoare. Și acolo mediul este amenințat?

– În Slovacia, situația era la fel de proastă ca în România, dar Zuzana Čaputová, președintele ac­tual al Slovaciei, este o ecologistă convinsă și a dat un decret prezidențial pentru a obliga reforma parcurilor naționale. Ceea ce este bine, că în felul ăsta Carpații sunt mai bine protejați, un lup sau un urs nu face diferența granițelor, ci doar natura protejată în care trăiesc contează. Așteptăm ca, și la noi, declarația ministrului Barna să devină lege.

„Din funcția de consilier onorific, pot să propun reforme, întrebarea este dacă există și voință politică de a rezolva ceva”

– În mandatul fostului premier liberal Florin Cîțu ai fost numit „Consilier Onorific al prim-ministrului”, poziție în care te afli și astăzi, chiar dacă guvernul s-a schimbat. Ce înseamnă acest lucru? Cum este să ai acces direct pe culoarele puterii?

– Da, așa este, am privilegiul de a ocupa această poziție de Consilier Onorific, și bucuria mea a fost să cred că din această funcție pot face mai multe pen­tru România. Nu este o funcție politică și nu este nici remunerată, ceea ce este foarte bine, pen­tru că în acest fel îmi păstrez independența opi­niilor și pot să spun lucrurilor pe nume, în mod di­rect. Este important să ai un astfel de acces pe cu­loarele puterii, pentru că atunci când ai ceva de spus sau vrei să te faci auzit, nu mai trebuie să stai cu un banner în fața Guvernului – ai ușa deschisă până la cel mai înalt nivel. Până acum nu am fost ni­ciodată întrebat ceva direct, dar am avut posibili­tatea ca eu să propun anumite idei și reforme, cu documente pregătite minuțios. Am propus mărirea fondului forestier (România are astăzi doar 29% suprafață împădurită), am propus protejarea strictă a parcurilor naționale, și iată că ea se întâmplă, am discutat despre exportul de animale vii și, legat de asta, trebuia să fie dată o hotărâre, dar între timp, guvernul Cîțu a căzut. Din funcția de consilier onorific, pot să propun reforme și schimbări, însă întrebarea este dacă există și voință politică de a rezolva ceva.

„Deșertificarea României este o problemă gravă și acută”

– Ai ajuns în proximitatea vârfurilor politice. Ți se pare că există o schimbare de atitudine față de problemele de mediu?

– Cred că este o schimbare de atitudine față de mediu și natură, dar nu din conștiință, ci din ne­ce­sitate. Înainte părea că mediul este un moft, acum este o urgență, iar Uniunea Europeană are o agendă puternică pe această temă, ce nu poate fi ignorată de România. Pe de altă parte, la noi marea dramă este politizarea excesivă, până la ultimul nivel, și lipsa experților în instituțiile publice. Trebuie schimbate numirile pe linie de partid, cu concursuri adevărate, pe bune, pentru oameni pricepuți! Acum un an, eram la Ministerul Investițiilor și Fondurilor Eu­ropene și am lucrat la PNRR, mai mult de ju­mătate din banii de acolo fiind de fapt pentru com­baterea efectelor schimbărilor climatice. Încă de atunci am atras atenția că ceea ce se va face ar tre­bui să vizeze cauzele, și nu efectele. Se vorbea în con­tinuare despre betonarea râurilor, despre pro­iecte uriașe de irigații și măsuri anti-grindină, în loc să fie analizată cauza problemelor. Deșertifica­rea României este o problemă gravă și acută, în Oltenia avem aproape 100 de mii de hectare de deșert și întreg sudul și vestul României au această problemă. Or, irigarea nu este o soluție, pentru că și apa devine o problemă. Singura soluție este îm­pă­durirea masivă. Cu pepiniere automatizate, luate cu bani din PNRR, se putea împăduri rapid și foarte mult. S-au preferat împăduririle clasice, care înseamnă doar 0,2 % împădurire în câțiva ani și la aceiași bani. Au avut ideea fixă de a lega în jur de 100 de mii de gospodării la rețeaua de gaz. Dincolo de criza actuală, care ne arată ce înseamnă să fii de­pendent de gaz, gazele nu sunt energie verde, po­luează foarte mult la extracție. Cu aceeași bani, ace­le familii puteau fi dotate cu pompe de căldură, panouri solare, încălzire în pardoseală și acu­mu­la­tori pentru energia solară transformată în electri­citate. Nu s-a dorit. În loc să trecem la ener­gie ver­de, stăm tot pe energie din hidro­carburi. Tre­buie să privim spre viitor, nu spre trecut. Și nu spun asta din speculații teoretice. Eu însumi am casă cu pom­pă de căldură și 14 panouri electrice. În câțiva ani, mi-am amortizat investiția, și în loc să plătesc o factură de 4000 de lei lunar, acum primesc bani pentru electricitatea furnizată de mine în rețea.

„Mi se pare foarte ciudat să ai niște sume imense din PNRR și să nu vrei să le investești în tehnologie”

– De ce crezi că nu se doresc aceste schim­bări?

– Ei vor să taie păduri, că de acolo vin bani cash pentru partid. Ministrul Barna a spus că nu vrea să se mai facă inventarul forestier național, adică să nu se mai știe cât lemn ilegal se taie în România! Și apoi, la gaze… sunt interesele băieților din ener­gie. Oricum, mi se pare foarte ciudat să ai niște sume imense din PNRR și să nu vrei să le inves­tești în tehnologie… Nici măcar a viitorului, ci deja a prezentului, pentru că pompele de căldură sunt de astăzi eficiente și folosite în țările civilizate.

„Nu se mai pot exporta animale vii în țări terțe care nu respectă legislația UE”

– La Bruxelles s-a discutat în urmă cu câteva zile și raportul asupra bunăstării animalelor, raport bazat pe doi ani de anchetă. De acolo avem vești bune? Care au fost concluziile?

– E și aici o veste bună, că s-a făcut un pas înainte: concluzia anchetei este că nu te poți purta oricum cu animalele de dragul profitului. Nu se mai pot exporta animale vii în țări terțe care nu res­pectă legislația UE, și din punctul meu de vedere, că am fost și am văzut toate aceste țări, până în Asia și Golful Persic, nicio țară de acolo nu res­pectă legislația UE. Egiptul, unde am filmat anima­le din România, chinuite, vai de mama lor, nici măcar nu are o legislație pentru protecția anima­lelor. Nu respectau nici măcar cerințele religioase, fie ele kosher sau halal, pentru că religia nu per­mite să sacrifici în chinuri un animal. Așa că o văcuță sau o oaie crescute cu drag de țăranii noștri ajung acolo să îndure un iad. Dacă ei nu sunt în stare să se poarte civilizat, noi ar trebui să nu le mai trimitem animale vii, e concluzia mea, după 10 ani de mers în aceste țări. În urma raportului, se va revizui și regulamentul de transport – la căldură de peste 30 de grade, nu transporți animale vii, și se va limita durata transportului la maximum 4-8 ore. Sunt victorii de etapă și este un semnal că lucrurile nu mai pot continua ca până acum.

– În concluzie, putem spune că avem un în­ceput de an optimist, pentru iubitorii de animale și natură?

– Da, e un început de an bun. Și o să îți măr­turisesc și un sentiment care mă încearcă în ultimul timp: simt că în România avem azi o societate cu un grad de conștiință mult mai elevat și un grad de empatie mult mai mare, în legătură cu natura și ani­malele. La copii și la tineri este o dorință imensă de a fi mai buni cu natura! Am impresia că este o schimbare profundă de conștiință și sensibilitate, care este adusă de tâ­nă­ra generație. Asta îmi dă foarte multă speranță. Atunci când privesc la tineri, cred că țara noastră minunată ar putea avea un viitor frumos.