Când ne fuge pământul de sub picioare: AMEȚELILE

– Oamenii care suferă de vertijuri se simt amenințați în permanență, deși tulburările de echilibru nu sunt greu de tratat. Cu o condiție: să le știi cauza! Ghici ghicitoarea mea –

Există oameni pentru care o ieșire din casă reprezintă un act eroic și au nevoie să-și adune tot curajul ca să-l poată săvârși. Nici sub acoperișul protector al propriei locuințe nu se simt în siguranță, de aceea, evită în general să se miște, pentru a nu declanșa un atac de vertij. Iar suferința lor se prelungește astfel cu anii, deși medicina are la dispoziție suficiente posibilități de a le veni în ajutor. Cu un diagnostic corect și o terapie adec­vată, chiar și pacienții care se chinuie de multă vreme cu asemenea pierderi de echilibru reușesc să-și împuțineze considerabil atacurile. Căci, trebuie s-o spunem din nou și ori de câte ori va fi necesar: amețelile sunt tratabile, inclusiv în ca­zul persoanelor vârst­nice, la care se observă tendința de a pune majoritatea neputințelor pe sea­ma anilor, renunțând la investi­garea cauzelor.

Vertijul nu este propriu-zis o afec­țiune, ci un simptom care poate avea cauze dintre cele mai diverse și pe care cei afectați îl experimentează în forme diferite. Unii au senzația că podeaua li se clatină sub tălpi, ca și cum s-ar afla în largul mării, pe puntea unui vas zguduit de furtună. Altora li se pare că obiectele din încăpere se învârt în jurul lor sau că ei înșiși se rotesc fără voie și nu se pot opri – în timp ce, în realitate, nu se clintesc din loc.

Tulburările de acest tip nu sunt nici pe departe o raritate, așa cum s-ar crede. Potrivit statisticilor medicale, ele se întâlnesc la 5-10% din totalul popu­­lației, iar la persoanele trecute de 40 de ani, procentul urcă până la 40%. Mecanismul de echili­bru al corpului nostru este plasat în urechea internă. El se compune, printre altele, din trei canale semi­circulare, pline cu lichid, la capătul cărora se gă­sesc cilii senzoriali. La fiecare depla­sare a capu­lui într-o direcție sau alta, lichidul se mișcă și face să vibreze acele celule receptoare ciliate, care trans­mit stimulul sub forma unui semnal nervos către creier, de unde el va pleca mai departe, spre ochi, articu­lații sau mușchi. Simțul echili­brului este complex și poate fi perturbat foarte ușor: în mo­mentul când percepția mișcării diferă de mișcarea efectivă, apare senzația de amețeală.

Forme de manifestare

O variantă frecventă și practic inofensivă a vertijului se manifestă la răsucirea corpului pe o parte, în poziția culcat, amețeala dispărând instan­taneu, atunci când persoana respectivă ține capul drept. Cauza o constituie migrarea în canalele semicirculare a unor mici cristale de carbonat de calciu, numite otoliți, care, în mod normal, stau în vestibulul membranos al urechii interne, rolul lor fiind acela de a participa la perceperea mișcării liniare. În anumite condiții însă (de pildă, în urma unui traumatism survenit în zona capului sau a unor modificări degenerative ale anatomiei ure­chii), corpusculii calcaroși pot aluneca pe canale, acționând asupra cililor senzoriali pe care îi deter­mină astfel să transmită semnale false. Problema se rezolvă prin readucerea otoliților la locul lor, cu ajutorul unui set de exerciții speciale, cunoscut sub denumirea de „manevra Epley” (procedura a fost elaborată de medicul american John Epley, acum aproximativ patru decenii).

O altă formă des întâlnită este vertijul psihogen, care poate apărea în anumite situații la pacienții cu fobii (de exemplu, la cei ce suferă de agorafobie, în momentele când se află în spații publice și mai ales dacă ele sunt aglomerate) sau la oamenii ex­puși pentru o perioadă îndelungată la oboseală ex­ce­sivă și stres. În astfel de cazuri, ajută eficient psi­hoterapia.

O sursă de amețeli, de asemenea destul de frec­ventă, este și boala Mé­nière. Alături de hipoacuzie intermitentă și tinitus (zgo­mote permanente în urechi), printre simptomele ei se nu­mără și ata­curile bruște de ver­tij, adesea asociate cu grețuri și vărsături, care pot dura 24 de ore. În funcție de gradul de evoluție a afecțiunii, tulbură­rile de echi­libru se pot menține și în intervalele dintre crize. Cauzele bolii nu sunt pe deplin clarificate. Deoa­rece se produ­ce o acumulare de lichid în ure­chea internă, presiunea anor­mală ge­ne­rată de ea „pa­ralizează” simțul echilibrului.

Episoadele acute de vertij sunt deseori provocate de reacti­va­rea unei mai vechi infecții vi­rale, agentul patogen fiind de re­gulă (chiar dacă nu în exclusi­vitate) virusul herpes simplex, care a afec­tat cândva ganglionul și ner­vii vestibulari din urechea inter­nă. Programul de activitate zilni­că a pacienților este de obi­cei compromis, cel puțin pentru o scurtă perioadă, din pricina faptu­lui că ei au o stare generală precară, caracterizată printr-o serie de simptome neplăcute ca: greața, văr­săturile, miș­că­rile involuntare ale ochilor și căzătu­rile provo­cate de tendința de a se dezechilibra.

Nu arareori, la originea amețelilor se regăsește un tip special de mi­gre­nă, așa-numita migrenă ves­ti­bulară. Pe lângă du­rerile ti­pi­ce, care persistă nu în între­gul cap, ci doar în jumă­tate, fiind accentuate de miș­carea ochilor și a capului și însoțite de o sen­sibilitate deose­bită la lumină și zgomote, pa­cienții prezintă și episoade de vertij, la care se adau­­gă de cele mai multe ori și bine-cunoscuta senzație de greață. Însă migrena nu este singura afecțiune ce poate declanșa atacuri de vertij. Și neuropatia, cu care se confruntă adesea diabeticii (ea fiind una dintre com­plicațiile posibile ale bolii lor), perturbă legă­tu­ra funcțională dintre picioare și creier, deoarece lezează structurile nervoase de la nivelul mem­brelor inferioare.

Aliații noștri: medicul și fizioterapeutul

În situația când episoadele de vertij revin sis­tematic, va fi neapărat necesar să solicitați inves­ti­gații medicale. Trebuie să știți însă de la bun înce­put că tocmai din pricina multitudinii de cauze pro­babile, stabilirea diagnosticului va fi un proces dificil. Pentru a da o mână de ajutor medicului, pregătiți-vă din vreme un jurnal al vertijurilor. Notați într-un caiet momentele exacte când au survenit atacurile, durata lor, descrieți în detaliu senzațiile pe care le-ați avut și precizați dacă, în plus, a fost prezentă și greața. Toate aceste infor­mații constituie repere importante ce vor veni în întâmpinarea eforturilor depuse de medic. Abia după întocmirea unei anamneze complete, se poate trece la explorări imagistice și la utilizarea apara­turii de ultimă generație.

În principiu, tulburările de echilibru se pot com­bate cu succes tratând boala de fond – așa cum se întâmplă la diabetici. În alte cazuri, este indicat să se apeleze la proceduri specifice de fizioterapie, cum ar fi antrenamentul de stabilizare a privirii: pacientul privește într-un punct fix, de exemplu la unul din degetele sale mari, ridicat la înălțimea ochilor. Apoi mișcă lent capul dintr-o parte în alta, dar ochii rămân mereu ațintiți asupra degetului.

Un tratament necorespunză­tor va avea conse­cințe în timp. Căci, dacă persistă cu aceeași frec­­vență, tulburările de echili­bru se pot croniciza, ceea ce va face ca suferinzii să dezvolte sen­timente de nesiguranță și tea­mă. Unii aleg să se izoleze, pen­tru a se proteja împotriva ver­tijurilor, însă aceasta este o eroare. Specialiștii ne avertizează că organul echilibrului din urechea in­ter­nă se com­portă ase­menea unui mușchi: slăbește, dacă nu i se permite să funcționeze. De asemenea, mișcarea este utilă și ca profilaxie a căzăturilor. Cele mai eficiente sunt exercițiile care consoli­dează simul­tan simțul echilibrului și musculatura. De pildă, urcați-vă pe un suport instabil (o placă de balans, o pernă groasă sau una specială, gonfla­bilă), iar dacă aveți suficient curaj, ridicați un pi­cior, păs­trând această poziție măcar câteva secun­de. De mare folos pot fi și plimbările, programele de yoga, dar și grădină­ritul.

Tipuri de tratament

Fizioterapie

* Antrenamentul de echilibru – Pe lângă com­baterea bolii de fond, este important să vă recâști­gați încrederea în capacitatea dvs. de coor­donare și echilibru, ca și convingerea că puteți preveni căzăturile. Va fi necesar ca, pentru o perioadă de mai multe luni, exercițiile recomandate de terapeut să devină o rutină zilnică.

* Manevra Epley – În cazul când tulburările sunt provocate de migrarea otoliților, pietricelele calcaroase pot fi repoziționate corect printr-o miș­care rapidă de aducere a trunchiului la orizontală, executată din poziția șezând. Procedura este con­dusă de un medic sau psihoterapeut.

Medicamente

* Cortizonul – Se prescrie atunci când organul echilibrului din urechea internă își pierde, parțial sau total, abilitatea de a funcționa.

* Betahistina – Administrată în boala Ménière, realizează o vasodilatație ce reduce presiunea sangvină la nivelul urechii interne.

* Betablocantele – Ajută în crizele de migrenă, ba chiar acționează preventiv.

Psihoterapie

În condițiile în care anxietatea se manifestă cu intensitate, indiferent dacă ea reprezintă o cauză sau apare ca o consecință a vertijurilor, ar trebui ca pa­cientul să beneficieze (suplimentar) de psihoterapie.