– Oamenii care suferă de vertijuri se simt amenințați în permanență, deși tulburările de echilibru nu sunt greu de tratat. Cu o condiție: să le știi cauza! Ghici ghicitoarea mea –

Există oameni pentru care o ieșire din casă reprezintă un act eroic și au nevoie să-și adune tot curajul ca să-l poată săvârși. Nici sub acoperișul protector al propriei locuințe nu se simt în siguranță, de aceea, evită în general să se miște, pentru a nu declanșa un atac de vertij. Iar suferința lor se prelungește astfel cu anii, deși medicina are la dispoziție suficiente posibilități de a le veni în ajutor. Cu un diagnostic corect și o terapie adecvată, chiar și pacienții care se chinuie de multă vreme cu asemenea pierderi de echilibru reușesc să-și împuțineze considerabil atacurile. Căci, trebuie s-o spunem din nou și ori de câte ori va fi necesar: amețelile sunt tratabile, inclusiv în cazul persoanelor vârstnice, la care se observă tendința de a pune majoritatea neputințelor pe seama anilor, renunțând la investigarea cauzelor.
Vertijul nu este propriu-zis o afecțiune, ci un simptom care poate avea cauze dintre cele mai diverse și pe care cei afectați îl experimentează în forme diferite. Unii au senzația că podeaua li se clatină sub tălpi, ca și cum s-ar afla în largul mării, pe puntea unui vas zguduit de furtună. Altora li se pare că obiectele din încăpere se învârt în jurul lor sau că ei înșiși se rotesc fără voie și nu se pot opri – în timp ce, în realitate, nu se clintesc din loc.
Tulburările de acest tip nu sunt nici pe departe o raritate, așa cum s-ar crede. Potrivit statisticilor medicale, ele se întâlnesc la 5-10% din totalul populației, iar la persoanele trecute de 40 de ani, procentul urcă până la 40%. Mecanismul de echilibru al corpului nostru este plasat în urechea internă. El se compune, printre altele, din trei canale semicirculare, pline cu lichid, la capătul cărora se găsesc cilii senzoriali. La fiecare deplasare a capului într-o direcție sau alta, lichidul se mișcă și face să vibreze acele celule receptoare ciliate, care transmit stimulul sub forma unui semnal nervos către creier, de unde el va pleca mai departe, spre ochi, articulații sau mușchi. Simțul echilibrului este complex și poate fi perturbat foarte ușor: în momentul când percepția mișcării diferă de mișcarea efectivă, apare senzația de amețeală.
Forme de manifestare

O variantă frecventă și practic inofensivă a vertijului se manifestă la răsucirea corpului pe o parte, în poziția culcat, amețeala dispărând instantaneu, atunci când persoana respectivă ține capul drept. Cauza o constituie migrarea în canalele semicirculare a unor mici cristale de carbonat de calciu, numite otoliți, care, în mod normal, stau în vestibulul membranos al urechii interne, rolul lor fiind acela de a participa la perceperea mișcării liniare. În anumite condiții însă (de pildă, în urma unui traumatism survenit în zona capului sau a unor modificări degenerative ale anatomiei urechii), corpusculii calcaroși pot aluneca pe canale, acționând asupra cililor senzoriali pe care îi determină astfel să transmită semnale false. Problema se rezolvă prin readucerea otoliților la locul lor, cu ajutorul unui set de exerciții speciale, cunoscut sub denumirea de „manevra Epley” (procedura a fost elaborată de medicul american John Epley, acum aproximativ patru decenii).
O altă formă des întâlnită este vertijul psihogen, care poate apărea în anumite situații la pacienții cu fobii (de exemplu, la cei ce suferă de agorafobie, în momentele când se află în spații publice și mai ales dacă ele sunt aglomerate) sau la oamenii expuși pentru o perioadă îndelungată la oboseală excesivă și stres. În astfel de cazuri, ajută eficient psihoterapia.
O sursă de amețeli, de asemenea destul de frecventă, este și boala Ménière. Alături de hipoacuzie intermitentă și tinitus (zgomote permanente în urechi), printre simptomele ei se numără și atacurile bruște de vertij, adesea asociate cu grețuri și vărsături, care pot dura 24 de ore. În funcție de gradul de evoluție a afecțiunii, tulburările de echilibru se pot menține și în intervalele dintre crize. Cauzele bolii nu sunt pe deplin clarificate. Deoarece se produce o acumulare de lichid în urechea internă, presiunea anormală generată de ea „paralizează” simțul echilibrului.
Episoadele acute de vertij sunt deseori provocate de reactivarea unei mai vechi infecții virale, agentul patogen fiind de regulă (chiar dacă nu în exclusivitate) virusul herpes simplex, care a afectat cândva ganglionul și nervii vestibulari din urechea internă. Programul de activitate zilnică a pacienților este de obicei compromis, cel puțin pentru o scurtă perioadă, din pricina faptului că ei au o stare generală precară, caracterizată printr-o serie de simptome neplăcute ca: greața, vărsăturile, mișcările involuntare ale ochilor și căzăturile provocate de tendința de a se dezechilibra.
Nu arareori, la originea amețelilor se regăsește un tip special de migrenă, așa-numita migrenă vestibulară. Pe lângă durerile tipice, care persistă nu în întregul cap, ci doar în jumătate, fiind accentuate de mișcarea ochilor și a capului și însoțite de o sensibilitate deosebită la lumină și zgomote, pacienții prezintă și episoade de vertij, la care se adaugă de cele mai multe ori și bine-cunoscuta senzație de greață. Însă migrena nu este singura afecțiune ce poate declanșa atacuri de vertij. Și neuropatia, cu care se confruntă adesea diabeticii (ea fiind una dintre complicațiile posibile ale bolii lor), perturbă legătura funcțională dintre picioare și creier, deoarece lezează structurile nervoase de la nivelul membrelor inferioare.
Aliații noștri: medicul și fizioterapeutul
În situația când episoadele de vertij revin sistematic, va fi neapărat necesar să solicitați investigații medicale. Trebuie să știți însă de la bun început că tocmai din pricina multitudinii de cauze probabile, stabilirea diagnosticului va fi un proces dificil. Pentru a da o mână de ajutor medicului, pregătiți-vă din vreme un jurnal al vertijurilor. Notați într-un caiet momentele exacte când au survenit atacurile, durata lor, descrieți în detaliu senzațiile pe care le-ați avut și precizați dacă, în plus, a fost prezentă și greața. Toate aceste informații constituie repere importante ce vor veni în întâmpinarea eforturilor depuse de medic. Abia după întocmirea unei anamneze complete, se poate trece la explorări imagistice și la utilizarea aparaturii de ultimă generație.
În principiu, tulburările de echilibru se pot combate cu succes tratând boala de fond – așa cum se întâmplă la diabetici. În alte cazuri, este indicat să se apeleze la proceduri specifice de fizioterapie, cum ar fi antrenamentul de stabilizare a privirii: pacientul privește într-un punct fix, de exemplu la unul din degetele sale mari, ridicat la înălțimea ochilor. Apoi mișcă lent capul dintr-o parte în alta, dar ochii rămân mereu ațintiți asupra degetului.
Un tratament necorespunzător va avea consecințe în timp. Căci, dacă persistă cu aceeași frecvență, tulburările de echilibru se pot croniciza, ceea ce va face ca suferinzii să dezvolte sentimente de nesiguranță și teamă. Unii aleg să se izoleze, pentru a se proteja împotriva vertijurilor, însă aceasta este o eroare. Specialiștii ne avertizează că organul echilibrului din urechea internă se comportă asemenea unui mușchi: slăbește, dacă nu i se permite să funcționeze. De asemenea, mișcarea este utilă și ca profilaxie a căzăturilor. Cele mai eficiente sunt exercițiile care consolidează simultan simțul echilibrului și musculatura. De pildă, urcați-vă pe un suport instabil (o placă de balans, o pernă groasă sau una specială, gonflabilă), iar dacă aveți suficient curaj, ridicați un picior, păstrând această poziție măcar câteva secunde. De mare folos pot fi și plimbările, programele de yoga, dar și grădinăritul.
Tipuri de tratament
Fizioterapie

* Antrenamentul de echilibru – Pe lângă combaterea bolii de fond, este important să vă recâștigați încrederea în capacitatea dvs. de coordonare și echilibru, ca și convingerea că puteți preveni căzăturile. Va fi necesar ca, pentru o perioadă de mai multe luni, exercițiile recomandate de terapeut să devină o rutină zilnică.
* Manevra Epley – În cazul când tulburările sunt provocate de migrarea otoliților, pietricelele calcaroase pot fi repoziționate corect printr-o mișcare rapidă de aducere a trunchiului la orizontală, executată din poziția șezând. Procedura este condusă de un medic sau psihoterapeut.
Medicamente
* Cortizonul – Se prescrie atunci când organul echilibrului din urechea internă își pierde, parțial sau total, abilitatea de a funcționa.
* Betahistina – Administrată în boala Ménière, realizează o vasodilatație ce reduce presiunea sangvină la nivelul urechii interne.
* Betablocantele – Ajută în crizele de migrenă, ba chiar acționează preventiv.
Psihoterapie
În condițiile în care anxietatea se manifestă cu intensitate, indiferent dacă ea reprezintă o cauză sau apare ca o consecință a vertijurilor, ar trebui ca pacientul să beneficieze (suplimentar) de psihoterapie.