* Kapka Kassabova, „Frontiera. O călătorie către capătul Europei”, traducere și note de Ona Frantz, Editura Pandora M, colecția „Anansi” (tel. 021/300.60.90), 496 p.
Despre scriitorii bulgari de azi nu știu mare lucru fiindcă editurile noastre n-au fost interesate de ei. Dacă autoarea excepțională pe care v-o recomand azi a devenit cunoscută e pentru că în 1991, la 18 ani, a părăsit Bulgaria împreună cu familia și s-au stabilit în Noua Zeelandă unde și-a făcut studiile universitare și a început să publice în engleză poezie și proză. Din 2005 trăiește în Scoția, iar acest reportaj literar de călătorie prin locurile de baștină, publicat în 2018, a avut un meritat succes în lumea anglofonă. De aceea a ajuns să fie tradus și la noi. Proiectul ei original despre granițele schimbătoare de-a lungul istoriei „de unde începe ceva ce s-ar putea numi «Europa» și unde se termină ceva ce nu prea se poate numi «Asia»” a fost subvenționat de o fundație scoțiană și de către Society of Authors. Kapka Kassabova aparține acelei generații din Estul Europei care ajungea la maturitate chiar când cădea Zidul Berlinului și își trăise copilăria și adolescența în comunismul cu frontiere închise etanș populației din țările „lagărului”. Ceea ce își propune ea e să spună „povestea dimensiunii umane a ultimei frontiere a Europei”, care despărțise arbitrar Bulgaria de Grecia și Turcia, deși etniile erau în acele zone de confluență amestecate. Kassabova s-a documentat citind istoria Traciei din antichitatea greco-romană (Homer, Herodot, Ovidiu), istoria Imperiului Otoman și până la mărturii contemporane despre zonă. Astfel, pe tot parcursul, ea folosește spirala istoriei și ca pe un burghiu, scoțând din straturile suprapuse dovezi arheologice, înscrisuri vechi, legende, mituri și ritualuri. Studiază relatările călătorilor străini, documente din timpul războaielor balcanice, celor două războaie mondiale, al Războiului Rece, dar e interesată în primul rând de istoria orală culeasă de ea însăși de la oameni de tot felul întâlniți de o parte și de alta a granițelor, fiindcă e o vânătoare de povestiri adevărate, dependentă de ele, așa cum unii sunt dependenți de alpinism. Pentru ele nu ezită să se bage în situații primejdioase, cu un curaj de admirat la o femeie încă tânără și frumoasă. Se întâlnește și se împrietenește nu doar cu oameni cumsecade (transfugi în Turcia și Grecia, din vremea comunismului, dar și refugiați de azi din Irak și Afganistan, care vor să treacă granițele invers, spre Europa, etnografi, sihaștri îndrăgostiți de natura sălbatică, păstori și pădurari), ci și cu vânători de comori, traficanți de oameni, contrabandiști, militari-grăniceri cu mulți morți pe conștiință, spioni, turnători localnici din convingere sau frică, escroci-călăuze pentru noii migranți. Ajunge în zone muntoase izolate din Balcani și Rodopi, unde se păstrează credințe și ritualuri străvechi, străbate sate pustiite de exodul la muncă în Vest, constată distrugerea, între alte industrii, și a celor ce făceau faima Bulgariei – cea a tutunului și a trandafirilor speciali, a căror esență era solicitată de parfumieri din toată lumea. Cititorul va recunoaște triste experiențe comune. Un loc important în istoria umană a frontierei îl ocupă regiunea ultimului masiv muntos din S-E Europei, Strandja (cu situri religioase multimilenare și urme enigmatice ale străvechilor traci), despicat de granița bulgaro-turcă. Pe versanții împăduriți, în sate de păstori cu metode naturale și supranaturale de vindecare transmise pe cale orală, se folosesc și azi poțiuni, descântece, incantații magice care o fascinează pe călătoare. Dar viața în simbioză cu natura a sătenilor e amenințată: „dubla strânsoare a marilor afaceri și a intereselor de stat sugrumă Strandja de ambele părți ale graniței”. Muntele sacru e jefuit de niște demoni lacomi deghizați în politică și industrie: se taie pădurile seculare, se scoate nisipul din râuri până la secarea albiilor, carierele de piatră sunt exploatate abuziv, în văi e vorba că se vor face depozite de deșeuri. Kapka Kassabova, temerara vânătoare de povești, s-a întors în Scoția cu tolba plină, dar și cu o mare tristețe.
