ALEXANDRU BOUREANU (directorul Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova): „Festivalul Shakespeare de la Craiova aduce în România nume foarte mari ale teatrului mondial”

Eveniment teatral în Bănie

În luna Mai, capitala teatrului românesc se mută la Craiova, unde, pe lângă două pre­miere foarte importante ale Teatrului Na­țional din oraș, va avea loc o nouă ediție a „Fes­tivalului Shakespeare”, poate cel mai presti­gios eveniment internațional din partea noastră de lu­me.

– Anul trecut, în plină pandemie, Teatrul Na­țional din Craiova a luat premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol: „Inimă și alte pre­parate din carne”, în regia lui Radu Afrim, pe un text al prozatorului bistrițean Dan Coman.

– Da. A fost un spectacol montat și jucat în pandemie pe un text despre pandemie, un spectacol ne­cesar, care a pus foarte bine în valoare trupa noas­tră.

– Tot un proiect creat în pan­demie vă aduce și anul acesta un Pre­miu special al UNITER: „Hek­to­­meron”.

– „Hektomeron” a fost un pro­­iect extrem de amplu și de ambițios care a adunat 100 de spectacole online, regizate de 100 de regizori din 100 de țări, spec­tacole inspirate de „De­ca­me­ronul” lui Boccaccio. Acolo, po­vestirile se spuneau în vreme de ciumă, la noi, spectacolele s-au creat în vremea pandemiei de covid. Chiar dacă ne despart sute de ani de Boccaccio și de con­temporanii săi, reacțiile omului la o molimă sunt în esență aceleași. Ne bucurăm că UNITER apre­ciază efortul nostru și că premiază „Hektomeron”.

– Înainte ca războiul din Ucraina să înceapă, ați deschis anul teatral 2022 cu „Femeia mării”, de Ibsen, spectacol pus în scenă de un mare regizor ucrainean: Andriy Zholdak, un text dra­matic care vorbește, printre altele, și despre liber­tate. Veritabilă premoniție…

– Discuțiile cu Zholdak începuseră de multă vreme, prin intermediul lui George Banu, care este foarte atașat de teatrul nostru, mai ales datorită Festivalului Shakespeare. De-a lungul timpului, a existat o pleiadă de mari oameni de teatru care a gravitat în jurul instituției noastre, așa că Zholdak și-a manifestat dorința de a veni să monteze la noi. Am avut diverse discuții, iar el a fost foarte deschis să alegem împreună o piesă de teatru în funcție de ce avea nevoie teatrul nostru în repertoriu. Și pentru că de 30 de ani, la Craiova nu se mai montase Ibsen, am decis să fie un Ibsen. Proiectul a început înainte de pandemie. Apoi a venit covidul peste noi și pro­iectul s-a oprit, pentru ca anul trecut să reluăm dis­cu­țiile. Astă iarnă, Andriy Zholdak a făcut cu actorii noștri un workshop, de pe urma căruia s-a născut „Femeia mării”. Zholdak a scos în față o actriță tânără, dar extrem de puternică și de ta­lentată, pe Cos­tinela Ungureanu care, de altfel, fu­sese nomi­nalizată la Premiile UNITER și anul trecut, pentru rolul secundar din spectacolul lui Radu Afrim, „Inimă și alte preparate din carne”.

– Ce teme a dorit să scoată în evidență Andriy Zholdak?

– Este vorba și despre libertate, dar mai ales des­pre femeie, femeia ca simbol, femeia ca frumusețe umană, în primul rând, femeia ca ființă luptătoare, femeia ca forță interioară. Din păcate, există multe femei care sunt victimele și prizonierele propriilor alegeri și nu au curajul să se elibereze dintr-o re­la­ție sau dintr-o situație care le încorsetează. Des­pre aces­te lucruri vorbește Ibsen, aceste teme sunt dez­bătute și în montarea lui Zholdak. Este un spectacol greu de digerat, mai ales de către femeile aflate într-o astfel de situație, femei care, dacă sunt sin­cere cu ele, pot ajunge, înțelegând mesajul spec­ta­colului, să facă un pas către libertatea per­sonală. Am vorbit după spectacol cu mai multe colege care au avut diverse reacții. Unele au plâns, regăsindu-se în Elida (personajul principal din „Femeia mă­rii”, prin ochii căreia spectatorul vede întregul „ta­blou”), acceptând că despre ele este, în fond, vorba în spectacol. Altele, dimpotrivă, au urât spectacolul tocmai pentru că li s-a pus o oglindă în față, ele aflându-se în relații complicate și abuzive, din care nu vor sau nu sunt încă pregătite să iasă. Până la urmă, după cum spune Shakespeare, teatrul exact asta trebuie să fie: „oglinda lumii” și să ne vorbeas­că despre noi. De altfel, și premierele noastre de dinaintea „Femeii mării” au fost oglinzi fidele ale sufle­tului nostru. Radu Afrim a montat un spectacol de o sensibilitate rară, „Câi­ne cu om, câine fără om”, făcând dintr-un puzzle de texte, o su­perbă și delicată „țesă­tură” a relației dintre oa­meni și câini, în timp ce Beatrice Rancea a pus în scenă „Jocul de-a mă­ce­lul”, un text în care Eugene Io­nesco are, parcă, o pre­moniție a pan­de­miei. Și iată cum un text al teatrului absur­dului a ajuns să de­vi­nă un scenariu al rea­lității zi­lelor noastre. Ce minte colosală a avut Ionesco dacă ceea ce pe vremea lui părea o aberație este ceea ce noi vedem acum la știri ca fiind realitatea noastră de zi cu zi! Dacă ne gândim și la „Rinocerii”, ne cuprinde frica. Populația Rusiei de azi, de exemplu, este efectul unei rinocerizări programate. Avem de-a face cu un popor întreg rinocerizat. Iată cum o piesă de Ionesco funcționează și ca o lecție de is­torie. Dar, din păcate, omenirea nu își învață lecțiile de istorie, de aceea este condamnată să repete gre­șelile trecutului. Poate că dacă oamenii ar înțelege lecțiile venite pe cale culturală, dacă s-ar face edu­cație prin cultură, de la vârste foarte mici, nu am mai ajunge să trăim tragedii de asemenea am­ploare. Pentru că un popor educat e greu, dacă nu chiar imposibil, de manipulat.

– Mereu vin mari personalități la Craiova: de curând a avut loc premiera unuia dintre cei mai mari regizori de teatru ai lumii, britanicul Declan Donellan.

– Noi mergem pe ideea că teatrul național ro­mânesc trebuie să fie teatrul național românesc, în context european. Iar Teatrul Național din Craiova are o anvergură internațională, trasată încă din anii 90. Uriașul regizor Declan Donellan și scenograful Nick Ormerod, de la faimoasa companie londoneză Cheek by Jowl au avut, la începutul lunii Mai, pre­miera spectacolului „Oedip Rege” după Sofocle. Noi mizăm foarte mult pe funcțiile de cercetare și dezvoltare ale teatrului. Așa că regizorii invitați fac mai întâi ateliere cu actorii. Și Declan Donellan a făcut tot un fel de atelier teatral, un antrenament și o „școală”, dacă vrei, foarte necesare actorilor, în special celor tineri. Au avut loc o serie de repre­zen­tații între 6 și 12 mai. A fost un pro­iect care s-a des­fășurat în cele două săli ale teatrului.   

– Chiar începând de mâine, la Craiova are loc o auten­tică sărbătoare artistică, cu care iubitorii teatrului sunt răsfățați, din doi în doi ani. Este vorba despre faimosul Festival Shakespeare, care pune – nu doar Craiova, ci România întreagă, pe harta tea­trală a lumii.

– Da. Ediția de anul acesta are loc între 19 și 29 mai. Și teatrul nostru are o premieră în festival: „Richard III” montat de Laszlo Bocsardi, avându-l pe Sorin Leoveanu în rolul titular.

– Ce nu trebuie să rateze spectatorii care vin în această perioadă la Craiova, ca la Mecca?

– În primul rând, deschiderea. Festivalul Shakespeare aduce la fiecare ediție nume foarte mari ale teatrului mondial. „Sufletele” festivalului, cei care gândesc evenimentul și care muncesc cel mai mult ca acesta să aibă loc sunt Vlad Drăgu­lescu, Emil Boroghină și Lari Ștefănescu. Festi­valul se deschide cu o legendă a scenei interna­țio­nale, cu Robert Lepage și compania sa, Ex Ma­china, din Quebec, cu spectacolul „887”. Este un spectacol autobiografic, ab­solut fascinant. Lepage este un fenomen teatral. El face un tip de spec­tacol care pare plasat cu câ­teva decenii în viitor. Un spectacol de cerce­tare transpusă în imagini tea­trale geniale, care are în spate o echipă colo­sală, pe care o vezi doar la apla­uze. Și de-abia atunci, la final, realizezi ce muncă uriașă stă în spatele acelor edificii fă­ră fisură, care sunt crea­țiile lui Lepage. Specta­colele lui te lasă, pur și simplu, fără suflare. Tre­bu­ie neapărat văzut acest spectacol! Și dacă deschidem apoteotic fes­ti­valul trebuie să-l și închidem la fel. Așa că în final vor veni actorii muzicieni ai celebrei trupe bri­tanice „The Tiger Lillies”, care vor avea un spec­ta­col-con­cert absolut extraordinar: „Tiger Lillies joacă Hamlet”, regia Martin Tulinius, spectacol prezentat de Compania Tiger Lillies și Teatrul Re­publique, din Copenhaga.

Între deschidere și închidere vor fi programate peste 100 de evenimente teatrale: spectacole de in­terior, spectacole de stradă, expoziții, lansări de car­te, ateliere realizate de colegii noștri de la UNATC, expoziții de costum shakespearian, atelie­re de tea­trologie pentru studenți, vor fi spectacole susți­nute de elevi și de studenți pentru că, după cum spu­neam, ne interesează foarte mult latura edu­cativă a teatrului. Printre spectacolele-eveniment se numără „Othello” în regia unuia dintre cei mai mari re­gizori ai lumii, Oskaras Korsunovas, montat la Tea­trul Municipal O.K. din Vilnius, „Pericle”, regia Kelly Hunter, spectacol prezentat de The Flute Theater Royal Shakespeare Company din Stratford-upon-Avon, locul nașterii lui Shakespeare, și multe altele. Una peste alta, va fi o sărbătoare a teatrului avându-l ca patron spiritual pe cel mai mare dra­ma­turg al tuturor timpurilor, William Shakespeare. Așa că așteptăm publicul să vină în număr cât mai mare la Craiova.