MARTA POPESCU (Coordonator proiect „Cu apele curate”): „Fără implicarea autorităților nu se va rezolva nimic”

În urmă cu 25 de ani, când am început a cu­tre­iera România prin deplasările cu „For­mula AS”, am trăit surpriza să descopăr, chiar și în cele mai curate sate, că malurile râurilor sunt deseori murdare, folosite ca loc de aruncat gunoaie. Între timp, acestei „tradiții” i s-au alăturat dever­sările industriale, dejecțiile noilor cartiere reziden­țiale (cu „pretenții”), incapacitatea și impostura a mii de primari, falimentul gropilor de gunoaie, in­trarea în țară a unor cantități uriașe de deșeuri, dintre care multe au ajuns în râuri. Situația apelor din România a devenit dramatică. Ne otrăvim pe noi, ne otrăvim vecinii. Un lăcaș al naturii cunoscut în întreaga lume, Delta Dunării, se umple încet cu deșeuri. Societatea civilă reacționează, elevi și voluntari curăță constant malurile, organizații non­guvernamentale caută să implementeze strategii, însă toate aceste eforturi nu au forța să rezolve o problemă uriașă, în condițiile în care marile insti­tuții ale statului dorm în papuci…

„Zeci de mii de tone de deșeuri rămân anual necolectate în județele riverane Dunării”

– Proiectul pe care îl promovați are un nume foarte optimist. Se mai poate vorbi în acest mo­ment de ape curate în România?

– Din păcate, numele programului este departe de realitatea curentă, el reprezintă imaginea către care tindem, nu cea reală, și care ar trebui să fie un scop comun, începând cu autoritățile publice. Pro­blema este globală. Poluarea cu plastic a oceanului planetar reprezintă una dintre cele mai grave ame­nințări de mediu, organismele internaționale esti­mând că până în anul 2050 este posibil să avem în ape mai mult plastic decât pește. Fenomenul este îngrijorător și în România: de la an la an, curgerile (râuri) și acumulările de apă dulce (lacuri, Delta Dunării) sunt invadate de cantități tot mai uriașe de plastic aduse de viituri. Conform unui studiu efec­tuat de Univer­si­tatea din Viena, 4,2 tone de plastic sunt transportate în fie­care zi (1.533 t/an) de Dunăre (co­lec­tor cvasi-inte­gral al rețelei hidro­grafice din Ro­mâ­nia), în Marea Nea­gră. În acest con­text, pro­gra­mul „Cu apele curate” a fost ini­țiat, în 2019, de aso­ciația „Mai mult verde” și Lidl – Ro­mânia, ca un apel la implicare în redu­cerea poluării cu plas­tic a apelor, adre­sat autorităților și mem­brilor comu­ni­tăților riverane. De la în­ceputul pro­gramu­lui, – pri­mă­va­ra a­nu­lui 2019 și până în prezent, am or­ganizat 68 de ac­ți­uni de ecologizare cu 3.400 de volun­tari. Am colectat 44 tone de plastic de pe maluri, am instalat 4 bariere plutitoare pe Jiu, Cerna, Olt și Buzău, cu ajutorul cărora am colectat 17 tone de plastic din ape și am echipat 8 zone de pe malurile Dunării cu sisteme de colectare se­parată a deșeurilor, în care s-au strâns aproximativ 170 de tone de deșeuri de pla­stic, evitând astfel ca acestea să ajungă în ape.

Județul Olt, vârful deșeurilor menajere necolectate

– Care este situația pe cursul marilor râuri ale României?

– Potrivit unui raport de analiză privind situația gestionării deșeurilor în județele dunărene, în cinci dintre ele rămân anual zeci de mii de tone de deșe­uri necolectate. O mare parte dintre aceste can­tități de deșeuri sunt abandonate în natură, plimbate de vânt și de ploi și ajung mai devreme sau mai târziu în apele Dunării și apoi în Marea Neagră. Aproape 70% din deșeurile menajere generate în județul Olt rămân anual necolectate, cel mai mare procent din­tre cele 12 județe riverane Dunării. Din cele peste 50.000 de tone deșeuri menajere generate în anul 2019, 67,78% (34.000 tone) au rămas neco­lectate. Situații asemănătoare găsim în Caraș-Severin, unde 11.175 tone, reprezentând 31,72% din canti­tatea totală de deșeuri generate, nu au fost colec­tate, în Galați 17% (15.830 tone), Brăila 14% (8.558 tone). Peste 30 de tone de deșeuri, dintre care 23 de tone de plastic, au fost colectate numai în „Săptămâna apelor” (14-22 martie 2022), orga­ni­zată în cadrul programului „Cu apele curate”. În luna Aprilie, am demarat „Caravana cu apele curate”, în care, de la bordul unei ambarcațiuni, am încercat să aflăm stadiul poluării cu plastic din apă, nu de pe maluri, cum făcuserăm înainte. Avem o si­tua­ție dezastruoasă pe brațul Borcea, în dreptul ora­­șului Călărași: cantități uriașe de deșeuri! Dună­rea are un debit mare, așa încât aceste gunoaie plu­tesc până ajung în Marea Neagră sau, când ni­velul apei scade, rămân pe maluri. Am pornit Ca­ravana de la confluența Dunării cu Jiul și am na­vigat până la Galați, ne-am oprit în orașele de pe traseu și ne-am întâlnit cu comuni­tățile locale.

„Colaborăm mai ușor cu comunitățile locale, decât cu instituțiile statului”

– Ce răspuns aveți din partea acestor comu­ni­tăți, cum văd ele pro­blema?

– În comunitățile rive­rane am organizat până acum 55 de evenimente la care au participat 4.500 de localnici. Împreună cu Centrul de resurse pen­tru participare publică, im­ple­mentăm activități de organizare comunitară și instruire în comuni­tățile riverane, în scopul mo­bilizării localnicilor pen­tru reducerea și preve­nirea poluării cu plastic a apelor. Grupurile de ini­țiativă locale formate în program au crescut de la an la an, ajungând să organizeze evenimente cu sute de participanți – de la acțiuni de igienizare și campanii de informare, la ateliere de scris petiții către autorități și redecorarea spațiilor de pe malu­rile râurilor. Conștientizarea la nivel local a apărut odată cu dezvoltarea programului, însă mai este mult de lucru, iar schimbări cu adevărat nota­bile vor fi observate, probabil, peste alți 2-3 ani. Moti­vele noastre de optimism sunt legate de impli­carea comunităților locale, cu care colaborăm mult mai ușor decât cu autoritățile. Se întâmplă și ca primarii unor localități să ne asculte, să promită multe, dar să nu facă mai apoi nimic, dar avem și multe exem­ple pozitive. În primii ani de proiect, am făcut niște amenajări în zone foarte, foarte frumoase, pe ma­lurile Dunării, cu potențial turistic imens, cunos­cute de localnici, dar fără vreun coș de gunoi în jur.    Am amplasat bănci, pubele, și am avut surpriza să vedem că, în timp, comunitatea locală nu doar că a păstrat curățenia, dar a și extins amenajările noas­tre. Un astfel de exemplu este localitatea Islaz, la con­fluența Oltului cu Dunărea, lângă Turnu Mă­gurele. Am avut, desigur, în unele locuri, și panouri și pubele vandalizate, dar nu cred în această men­talitate, cum că în România nu se poate face nimic. Nu o să renunțăm la aceste modele de bună prac­tică. Răspunsul comunităților locale ne dă speranțe.

„Nu mai arunca în apă!”

– Există mult entuziasm în rândul tinerilor, al voluntarilor, care își petrec zile întregi strângând sute de saci cu deșeuri din natură, însă lipsesc, din păcate, acțiunile ferme ale instituțiilor statu­lui, ecologizările rămân la statutul de bune inten­ții. Gunoaiele vor continua să vină, iar malurile și apele vor fi la fel de murdare, în scurt timp. Pu­terea de a schimba lucrurile se află la autoritățile locale, primării și consilii județene și la Minis­terul Mediului.

– „Apele Române” au început să întreprindă acțiuni de ecologizare, chiar ne-au fost parteneri, dar instituția ne-a transmis că, legal, res­pon­sa­bi­litatea revine autorităților locale. Și Mi­nisterul Mediului întreprinde o campanie de ecolo­gizare, însă avem cu toții nevoie de mult mai multe măsuri pe partea de prevenție. Cantitățile de deșe­uri din ape sunt mult prea mari pentru a ne lupta cu ele doar prin acțiuni de ecologizare. Noi ne folosim de aceste evenimente pentru a-i face pe localnici mai atenți. Ei sunt primii afectați de poluarea cu plastic. Primul pas sună: „Nu mai arunca în apă, că apa nu-l spală și nu-l face să dis­pară!”. Apoi, colectarea separată a deșeurilor, foar­te importantă. Însă, dacă în acel oraș nu există con­tainere pentru colectare separată și autoritățile locale nu rezolvă problema, mesajul se pierde sau ajungem la clasicul „eu vreau să fac, dar n-am cu cine”.    De asemenea, în loca­lități mai mici sau mai mari, există locuri știute în care se abandonează ma­siv deșeuri. Fără amenzi, ca­mere vi­deo, acțiuni ale autorităților, nu se va re­zol­va nimic. Este ne­voie de o coo­pe­rare în­­tre autorități, comunități lo­cale și ONG-uri, știm că singuri nu putem salva lu­mea.