DUMITRU CHELARIU (Primar PNL al comunei Pomârla, jud. Botoșani): „N-am visat niciodată că vom accesa fonduri de milioane de euro”

– De-a lungul deplasărilor mele prin țară, am constatat că primăriile din așezările mici, comune și sate, obțin performanțe, mai ales în zonele centrale din Transilvania. De aceea am fost surprinsă să aflu un primar de top, taman în nordul Moldovei, acolo unde expresia spune că „se agață harta-n cui”. În cazul co­munei Pomârla, din județul Botoșani, această expresie este cât se poate de rea­lă, unul din cele trei sate ce o alcătuiesc, Racovăț, aflându-se chiar la granița cu Ucraina –

Mai-marele așezării, Dumitru Chelariu, a activat ani buni în domeniul sportiv, iar după „lăsarea la vatră”, s-a întors în satul natal, gândindu-se că poate participa la schimbarea în bine a vieții consătenilor săi. A candidat și a fost ales în funcția de primar, în 2004. De atunci conduce destinele comunei Pomârla, bogată în locuitori (în total, 2600, mult pentru un sat de azi) și în păduri cât vezi cu ochii. În plus, e vorba de satul copilăriei, o împrejurare care dă motivație și mari satisfacții, când obiectivele stabilite se împlinesc.

De la fotbal, la primărie

– Cum s-a întâmplat să faceți o schimbare atât de radicală, de la sport la administrație publică?

– Am activat într-o echipă de fotbal de Liga a II-a, până în 1992, când am decis să mă întorc în satul meu natal, Pomârla. Contactul cu Occidentul, în­lesnit în perioada sportivă prin deplasări, m-a ajutat să înțeleg mersul lumii, și am avut, efectiv, un șoc să constat că în comuna mea nu se mișca nimic. Am candidat,    convins fiind că pot încerca să fac și la noi măcar o parte din ce văzusem pe-afară, iar inac­tivitatea celor dinaintea mea cred că a fost factorul decisiv în câștigarea primului mandat.

– De la dorința de a schimba și până la reușită, drumul nu este ușor. Dar, dacă după primul man­dat, a urmat al doilea, și apoi alte trei, înseamnă că dvs. ați reușit!

– Aveți dreptate. So­coteala din târg nu se po­trivește cu cea de aca­să. Îi criticasem eu pe cei dinaintea mea, dar când am ajuns în locul lor, am văzut că lucrurile nu sunt așa de ușoare cum se văd din afară. Una e să fii în tribune, alta să fii în joc. Important este că n-am cedat greutăților. Am stu­diat, m-am documen­tat, aveam clar în minte ce vreau să fac. Îmi lip­seau pregătirea și ex­pe­riența. Ca primar, n-ai cum să devii priceput pes­­te noapte la toate. Trebuie să ai istețimea de a căuta oamenii po­triviți să te ajute, oameni care să creadă în tine, să-ți stea alături pe dru­mul ales, iar eu i-am gă­sit. Am reușit să-mi fac o echipă unită și pricepută. De aceea am și reușit să obținem de fiecare dată finanțările de care aveam nevoie. Marele noroc, odată ajuns primar, a fost că am intrat rapid în ho­ra proiectelor. În 2004, lu­mea nu era familia­ri­zată cu această noțiune. Banca Mon­dială tocmai lan­sase un program-pilot de finan­țare pentru pietruiri de drumuri. În prima lună de mandat, am și depus o cerere. Din fericire, am găsit specialiști pricepuți, și cu banii primiți am pietruit primii 10 km de drumuri, le-am scos din noroaie, inclusiv pe cele din centrul comunei. Acel prim proiect câștigat ne-a crescut entu­ziasmul și încrederea în noi, și apoi am mers tot îna­inte, dintr-un proiect în altul. Faptul că lucrurile în­cepeau să se miște, după o perioadă în care nu se fă­cuse nimic, a făcut să câștig și încrederea oa­menilor din comună. La vremea aceea, nici nu în­drăz­neam să visăm că vom ajunge să accesăm fon­duri de milioane de euro.

– Atât de departe ați ajuns?

– Ne-am făcut un obiectiv major din a accesa tot ce se poate accesa. La bugetul local, din taxe și im­pozite, nu adunăm nici 120.000 de euro, bani cu care nu te poți gândi la investiții. Unul din cele mai mari proiecte pe fonduri europene este cel al rețelei de apă și canalizare. E trist să vorbim de apă și canal abia în 2022, dar cred că peste 90 la sută din zona ru­rală a județului Botoșani încă stă prost și foarte prost la acest capitol. Noi am realizat, începând din 2017, un câmp de foraje și sistem propriu de ali­mentare cu apă, cu autonomie, dar abia acum, după multe greutăți, ne apropiem de finalizarea lucrărilor. Într-un astfel de proiect sunt implicați foarte mulți factori, care nu țin de primărie.

Cinci școli, trei grădinițe și un liceu

– Cu școala cum stați aici, în nordul Moldovei? În septembrie va suna clopoțelul, mai sunt copii care să îl audă?

– Ca să vă răspund concret, în cele trei sate ale co­munei – Pomârla, Racovăț și Hulubești – avem cinci școli, trei grădinițe și un liceu. Toate    sunt mo­dernizate la standarde dintre cele mai înalte, am scăpat de mult de toa­leta din fundul curții. Li­ceul a fost înființat în 1879, de un filan­trop al vre­mii, Anas­ta­sie Bașotă, care l-a des­tinat copiilor de clăcași și de țărani, iar astăzi îi poartă nu­mele. În a­ceas­tă toam­nă, vor fi fi­nalizate lu­crările de rea­bilitare la clădirea ce-l adăpos­tește, lucrări fi­nanțate printr-un pro­iect în va­loare de zece milioane de euro. Am reușit, de asemenea, să-mi văd împlinit un vis pe care-l aveam încă din 1998: încălzirea șco­lilor cu un sistem de pompe de căldură. Este o sursă ne­convențională de căl­dură, nu necesită opera­tor uman, poate fi setată din telefon și asi­gură peste tot o tem­pe­ratură constantă. Copiii comu­nei Po­mârla bene­ficiază de toate condi­ții­le nece­sa­re unui proces de în­vă­țământ modern.

Fotbal: primari contra tricolori

– Dvs. veniți din lu­mea sportului. Re­cent, spor­tivii noștri au um­plut România cu me­dalii de aur. În Po­mâr­la se face sport?

– În 2006-2007, printr-un proiect guvernamental, s-a construit o bază sportivă, pe care am modernizat-o recent, prin fonduri proprii. Sunt municipii în țară, care nu au un stadion cum avem noi! L-am inaugurat în vara aceasta, printr-un meci de fotbal între echipa na­țională de fotbal a primarilor și echipa Trico­lo­rilor, componenți ai „Generației de aur”: Belodedici, Prunea, Tibor Selymes, Majearu, Rădoi, Dică și alții. Stadionul este pus la dispoziția copiilor și ele­vilor din localitate, dar vin și din Dorohoi, și din co­mune­le vecine, când au competiții oficiale, și spații­le lor nu le permit.

– Ați spus echipa de fotbal a primarilor? Există așa ceva?

– Da, există, de vreo patru ani. Pentru că iubesc sportul, m-am implicat în organizarea ei, sunt chiar selecționer. În primăvara lui 2022, am ajuns vice­cam­­pioni la campionatul european de acest gen, or­ganizat în Slovacia.

Cultură, da, manele, nu

– Sunteți la fel de implicat și în cultura locală?

– Categoric! Lumea consideră că investițiile în infrastructură trebuie să fie prioritare, dar degeaba faci o șosea asfaltată, dacă ea nu duce la un cămin cul­tural sau la o sală de sport. Educația, sportul și cul­tura sunt pentru sufletul oamenilor, nu poți să le rupi, să aștepți să termini infrastructura ca să te ocupi apoi de aceste domenii. Întrucât căminul cul­tural se află încă în faza de proiect, tot printr-o finan­țare din fonduri europene, am realizat un amfiteatru în aer liber. Are o mie de locuri și absolut toate do­tările necesare desfășurării în bune condiții a spec­tacolelor de cele mai diverse genuri. Cel mai impor­tant eveniment găzduit aici este Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă, la care am avut, la începutul acestui an, 2000 de spectatori veniți din întreaga zonă. Am avut și spectacole de muzică ușoară, dar și piese de teatru jucate de actori ai Teatrului Națio­nal din Iași. Chiar dacă suntem mai de la țară, sun­tem total anti-manele, și încercăm să nu coborâm deloc această ștachetă.

Studenții de la primărie

– Vorbiți-mi puțin despre echipa cu care lucrați în primărie!

– Cine nu înțelege că echipa e factorul deter­mi­nant într-o primărie este sortit eșecului. Eu știu lucrul ăsta din sport. Nu poți obține victorii de unul sin­gur. La început, încercam să le fac pe toate, dar evident că nu reușeam, eram copleșit și greșeam, că nu știam să împart sarcinile. O spun mereu: consti­tuirea echipei a fost un aspect important, pentru că lucrurile nu se fac de unul singur, primarul nu le poate face pe toate, ideile vin de la oameni, cu ei se lu­crează și la implementarea proiectelor. Am dat mereu șanse tinerilor, i-am implicat în proiecte, am avut chiar studenți de la Administrație Publică la pri­măria comunei, care au făcut practică la noi, și când au absolvit, s-au întors acasă, iar acum lucrează în pri­mărie, în locul celor care s-au pensionat între timp. Peste 90 la sută din echipa actuală sunt tineri, mulți și-au început aici activitatea, iar acum mă mân­­dresc cu ei. Roadele nu le culeg de unul singur, nu sunt eu cel mai bun, care să merite toate felici­tările, eu sunt doar interfața, în spate e munca unui întreg colectiv.

– Echipa din primărie e harnică, finanțările vin. Dar oamenii din comună cu ce se ocupă, din ce trăiesc?

– Se ocupă cu ce s-au ocupat mereu: cu creșterea animalelor și cu agricultura. Mai bine de jumătate din suprafața comunei e acoperită de păduri, dar banii de-acolo merg către Romsilva, nu către noi. Unități de producție nu vin în această zonă a Botoșa­niului, cu acces dificil, fără autostrăzi, fără o poziție geografică strategică. În comuna noastră, la Raco­văț, a fost un punct vamal cu Ucraina închis în 2010. În actualele condiții, se fac eforturi să fie re­deschis. Dacă se redeschide vama și traficul de măr­furi, pu­tem spera să vină firme să-și amplaseze și în comuna Pomârla depozite, sedii. Astfel, am putea spera la o schimbare de statut: nu vom mai fi la capăt de linie, ci în fruntea ei.