DRAGOȘ POPESCU (Senator): „Întrebarea mea către polițiști a fost de ce nu intervin în curțile în care se dă foc la deșeuri, deși este infracțiune?”

De la început de Octombrie, Bucureștiul și, odată cu el, ample zone din sudul și estul țării, respiră mai mult fum decât aer. Cel de-al treilea „sezon” de arderi a debutat violent. Seară de seară, orașul este învăluit de o pâclă infernală, cu miros de cauciuc și de plastic ars, cu efect devastator pentru sănătatea oamenilor. La marginile capitalei și în satele din jur se ard tone de cabluri, se ard deșeurile și mașinile ieșite din uz ale Europei „civilizate”, se ard gunoaiele de care vor să scape primarii. Astfel se mai rotunjesc ve­niturile unor vameși, polițiști, politicieni. Marii câștigători ai afacerilor de milioane de euro rămân în umbră, doar marii perdanți sunt expuși: noi, toți cei care respirăm acel amestec otrăvitor de chimi­cale. Presa de investigație, campioană în demas­carea jefuirii pădurilor, nu pare interesată de po­luarea produsă de arderi, iar reacția societății civile e tot mai timidă, încât pare că lupta a fost pierdută înainte de a începe. Una dintre puținele voci ce se aud răspicat este cea a senatorului Dragoș Po­pes­cu.   

„Așteptăm rezultatele anchetelor. Ar conta foarte mult dacă ar apărea primele condamnări”

– Ați muncit susținut la un proiect de lege care să incrimineze incendierile de deșeuri. Acum, această lege este în vigoare, însă efectele nu se simt, instituțiile de control nu se obosesc să o aplice.

– Lucrurile merg foarte lent pentru că autoritățile nu reacționează. Eu continui să fac sesizări, sun la 112 de fiecare dată când reperez un incendiu de deșeuri, s-au deschis câteva dosare penale în urma acestor acțiuni. Cel mai recent caz este legat de focurile de cauciucuri din noaptea de Sumedru, dar întrebarea mea către polițiști a fost de ce nu au luat nici o măsură de prevenție, când știau că asta se întâmplă an de an? De ce nu intervin în curțile în care se dă foc la deșeuri, deși este in­fracțiune? Așteptăm rezultatele anchetelor, ar conta foarte mult dacă ar apărea primele condam­nări, ar crea un precedent, ar da un semnal că lu­crurile sunt luate în serios, altfel, cei ce incendiază și îngroapă deșeuri își vor vedea de treabă nestin­gheriți. În Băl­teni, de pildă, chiar și acum, când vorbim, în mie­zul zilei, se înalță câteva fumuri de la deșeuri in­cendiate. Încă nu am primit nici un răspuns cum de au dispărut astă primăvară, de sub protecția Po­li­ției, noaptea, cele patru autocare ce urmau să fie incendiate pe câmp. În continuare, în acest mic sat funcționează peste 20 de firme, ce nu au actele necesare dezmembrării de autoturisme, și totuși o fac, lucrează cu deșeuri toxice, taie ma­șinile cu to­po­rul, pe marginea drumului național, dau foc la resturi, fără ca poliția să intervină.

– Sunteți printre organizatorii unui eveniment din Parlamentul României, în cadrul căruia medici de prestigiu au transmis autorităților cât de grav este impactul poluării. Nu i-a impresionat pe politicieni?

– La ce ne puteam aștepta, dacă însuși ministrul Sănătății, la acest simpozion legat de poluare, a vorbit despre rolul nociv al fumatului? Se fac pași mici. O mișcare bună a Ministerului Mediului a fost impunerea plății de amenzi sau chiar suspen­da­rea activității, în cazul în care Garda de Mediu sanc­ționează poluatori industriali. Până acum, aceștia contestau, și procesul putea dura ani de zile. Acesta este cam singurul rezultat pozitiv al celor șase întâlniri din 2022 ale grupului interministerial format de Guvern, pentru a vedea cum se pot în­chide procedurile pe poluare deschise României de Comisia Europeană.

„România este singurul stat din UE care nu vrea să ofere datele privind calitatea aerului”

– Ați mers la Comisia Europeană și ați dis­cutat cu François Wakenhut, responsabilul pen­tru monitorizarea poluării, lucru pe care minis­trul Mediului, Tanczos Barna, nu l-a făcut în doi ani de când se află în funcție. Ce v-a spus despre situația din România?

– Mi-a explicat că reprezentanții statului român nu răspund la mesa­jele și sesizările Co­mi­siei Eu­ro­pene. Ro­mânia este sin­gurul stat din UE care nu vrea să ofe­re datele pri­­vind calitatea ae­rului. Nici un oficial al Minis­te­rului Me­diu­lui nu s-a ostenit să adreseze mă­car câ­teva întrebări, să cea­ră un sfat, cum ar pu­tea Ro­mânia să se ali­­nieze ce­rințelor eu­ro­pene privind calita­tea aerului, cum ar pu­tea reduce poluarea. Co­misia Europeană se lo­vește de un zid în co­mu­nicarea cu statul ro­mân, reprezentat de Ministerul Mediului, aco­lo unde se află ace­iași directori de acum 20 de ani, adânc înfipți în funcții și care nu au nici un chef sau interes să schimbe lucru­rile. Să ne uităm la Rețea­ua Națională pentru Ca­lita­tea Aerului, care în­cheie contracte cu ace­leași firme, deține stații insuficiente, cu o men­te­nanță proastă, cu mari probleme de transmi­tere a datelor. Așa re­zol­vă statul român pro­blema: dacă nu avem date, înseamnă că nu e poluare. Dacă s-ar cu­noaște datele reale, am înțelege că situația este mult mai gravă. Am predat un proiect de lege care să oblige statul să transparentizeze datele legate de calitatea aerului.

„Societatea trebuie să își facă auzită vocea”

– Tanczos Barna folosește de doi ani același discurs lipsit de responsabilitate în ceea ce pri­veș­te poluarea, iar Garda de Mediu continuă să ig­no­re sesizările cetățenilor…

– Da, și ministrul, și majoritatea televiziunilor prezintă doar aceste aspecte, inversiunea, cen­tralele de apartament, sărăcia ce-i împinge pe oa­meni să ardă deșeuri în sobe. Ca și cum tot Bucu­reștiul, inclusiv centrul și cartierele de blocuri ar fi populat de oameni săraci, care ard plastice în sobe. Oamenii și natura sunt de vină, instituțiile nu își asumă nimic. Nici studii, soluții pentru scăderea poluării din trafic, așa cum au reușit să facă multe țări, nu se fac. Când s-a lansat noua aplicație de monitorizare a calității aerului, ministrul Barna a spus că, în felul acesta, Garda de Mediu va putea acționa imediat în teren, acolo unde apar surse de poluare în timp real. Dar nu am văzut un singur caz în care Garda de Mediu să spună „senzorii sunt mov („Extrem de rău”), ne aflăm în teren și inter­venim”. Nici măcar unul! Și sunt atâtea sesizări ale cetățenilor exasperați de mirosul infernal în care trăiesc permanent, iar GM răspunde că nu a găsit sur­sa, nu se simte ni­mic în aer. Asta îmi arată că, în conti­nua­re, încearcă să ascun­dă problema. Se in­cen­diază depozite de deșeuri periculoase, cu dega­jări mari de fum, ce ajung în zo­nele lo­cuite. Pro­prie­tarii de depozite de tip „Re­mat” nici mă­car nu au obligația să dețină au­torizație de secu­ritate împotriva incendiilor, iar con­troalele anuale se fac așa, ca „să fie bine pen­tru toată lu­mea”. Pot arde, cum s-a în­tâm­plat recent, elec­tronice, materiale de­o­sebit de pericu­loa­se, dau vina pe un acci­dent și au scăpat.

– Începeți să vă simțiți singur în a­ceas­tă luptă?

– Poate nu singur, dar toți cei care vor­bim despre lucrurile astea ajungem să ne simțim izolați. Pentru că e o luptă cu morile de vânt, de vreme ce nu ai nici un răspuns din partea autori­tăți­lor, ești ignorat, chiar și atunci când le pui adevărul în față. Și atunci, fie pleci din țară și îți găsești un rost în alta, în care ești respectat, fie rămâi și lupți. Când l-am întrebat pe oficialul de la Comisia Europeană ce putem face, mi-a răspuns să mergem peste autorități, să ne cerem drep­tu­rile, să punem presiune până re­acționează. Cred că socie­tatea tre­buie să își adune puterile și să pro­testeze, să își facă auzită vocea.