Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

O retrospectivă

Pentru cine priveşte retrospectiv anul 2022 este evident că el a fost – în plan public – anul unor spe­ranțe zadarnice. Majoritatea cetățenilor se aş­teptau ca „marea coaliţie” (PSD – PNL – UDMR), justificată de contextul internaţional tulbure (pandemie, război în proximitate) și prezentată drept o victorie a „realismului politic”, să rezolve eficient problemele administrative cu­rente și să contureze clar un proiect coerent de evoluție a societății româneşti, atât în plan intern, cât și    extern. Mulți observatori ai vieţii noastre politice au privit, totuşi, cu scepticism alianța de tip „monstruoasa coaliţie”, prognozând că apa și focul nu pot funcționa împreună, că uleiul și apa nu se amestecă. Alţi observatori au mizat pe ceea ce numim, în genere, unitate naţională în împre­jurări dificile, scontând pe faptul că partidele la putere vor renunţa la concurența politică în favoarea interesului general (naţional). Mai ales efectele pandemiei și agresiunea rusească îm­potriva Ucrainei independente și suverane, cu con­secințe grave pentru stabilitatea socială și economică a în­tregului continent, cereau o acţiu­ne adminis­trativă fermă. Ezitările s-au văzut chiar de la început. „Explozia pandemică”, de exem­plu, a surprins guvernul anului 2020 com­plet nepregătit, demascându-i „tarele”, din ce în ce mai vizibile, după trei decenii de postcomu­nism. O clasă politică profesională, cu partide respon­sabile față de electorat, ar fi încercat – din­colo de „cârpelile” de moment, restructurarea „siste­mului”, pentru a-l face capa­bil să suporte mai relaxat şocu­rile neaşteptate. Funcționalitatea lui era necesară, mai ales, în contextul provo­cărilor mondiale ac­tuale, când admiterea Româ­niei în UE și NATO și-a arătat valoarea, indiferent de „murmurele” (spontane sau „interesate”) ale unor nostalgici după „inde­pendentismul națio­nal” al secolului trecut. Dacă nu era membră a NATO, România ar fi devenit „gubernie ru­sească” în 24 de ore. Să re­venim, însă, la „marea coaliție” și la realizările ei din ultimul an. Modul în care a funcţionat a arătat fără dubii că în­țelegerea dintre partidele numite la conducerea țării s-a făcut formal, în interes propriu, și nu în in­­teresul gene­ral comun. Multe oportunități im­puse de si­tuația în care a evoluat țara au fost ra­tate, datorită con­curenței interne pentru acapararea resurselor, pentru rezolvarea „discretă” a „intereselor de partid”. Cele mai multe „soluții”, adoptate sub presiunea situației, s-au vădit a fi improvizaţii de moment, expedien­te pentru disiparea nemulțu­mirilor sociale, decizii aberante, corectate din mers sau anulate după declanșarea unui haos, altfel previzibil. Guvernul „marii coaliții” a dus la limita superioară poli­ticile clasicizate în de­ceniile postcomuniste, de TERGIVERSARE a rezolvării problemelor vitale ale țării, singurele schimbări pozitive ale perioa­dei fiind făcute sub presiunea partenerilor externi și, în mai mică măsură, a societății civile interne. Cu ce se pre­zintă la sfârșitul anului 2022 gu­vernul Ciucă? Nu vorbesc de existența vreunui pro­iect unitar de țară sau de angajamentele ge­nerale, în raport cu organizaţiile internaţionale din care țara face parte (UE și NATO). Ratarea „Schengen-ului” este încă un exemplu de arun­care a mizeriei în grădina celorlalţi, iar, în pro­bleme stringente, precum cea a preţului la energie și a consecinţelor lui, precum și cea a pensiilor „speciale” sau cea a asigurărilor de sănătate și a aprovizionării cu medicamente a populaţiei, „bâl­bâielile” par să fi fost programate anume, dacă nu cumva chiar au fost „programate” din anume interese private sau de grup. Legile învăță­mân­tului sau legile justiţiei au fost atât de „corectate”, încât efectele lor reale sunt deja nule. Guvernul se împrumută în continuare „la greu”, lăudându-se că face economia „să duduie”, dar datoriile se acumulează peste nivelul de supor­tabilitate a PIB-ului. În schimb, PSD-ul și PNL-ul s-au înțeles, se pare, să liberalizeze angajările la stat, crescând și mai mult o castă birocratică parazitară, deși anun­ță un efort masiv pentru „digitalizare” (citește debirocratizare). Nu îmi ajunge spaţiul pentru a înșirui toate realizările Guvernului Ciucă. În 25 mai, el va fi înlocuit de guvernul Ciolacu. După toate datele, în 2023, „stabilitatea”, așa cum a fost concepută de po­liticienii dâmbovițeni va conti­nua. Nu va trebui, aşadar, să ne mirăm, dacă la sfârșitul acestui an – ne vom regăsi cu un bilanţ ase­mănător celui din anul care tocmai a trecut.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian