DRAGOȘ CIOBOTARU (Primarul PNL al comunei Vizantea-Livezi, jud. Vrancea): „Foarte mulți dintre cei plecați în străinătate se întorc”

PRIMARII NOȘTRI

Dacă nu s-ar fi întâmplat să aibă un primar gospodar, poate n-aș fi aflat niciodată de existența comunei Vizantea-Livezi, din județul Vrancea, care în urmă cu un secol jumătate era o stațiune renumită pentru proprietățile curative ale apelor sale minerale.

Situată în partea de nord-vest a județului Vran­cea, comuna este formată din satele Livezile, Mes­tea­cănu, Piscu Radului, Vizantea Mănăstirească și Vizantea Răzășească. Dragoș Ciobotaru, econo­mist de profesie, e primarul comunei din 2016, suc­cedându-i în funcție tatălui său, ale cărui proiecte intenționează să le ducă la bun sfârșit, în ciuda problemelor de care se lovește la tot pasul.

„Nu vă cunosc, dar vă votez!”

Dragoș Ciobotaru are 37 de ani. A plecat din Vizantea-Livezi în 2000, când a început liceul. A făcut ASE-ul la București, apoi a lucrat în finanțe, la Focșani. Acasă s-a întors în 2015, după decesul neașteptat al tatălui său, Fănică Ciobotaru.

– Să lucrezi în finanțe e sigur și bănos. Ce v-a făcut să candidați la funcția de primar, mai ales că plecaserăți de mult din comună?

– Tata a fost primar din 2004 până în 2015. A fost un părinte deosebit, dar am fost și prieteni, și colegi de partid. Eram conectat tot timpul la ce se întâmplă în comună. După ce a murit, am hotărât să candidez ca să-i duc mai departe proiectele în care crezuse așa de mult. Am mizat pe tinerii din generația mea stabiliți în străinătate. Acolo mi-am făcut campania electorală. M-am dus în Polonia, în Italia, unde m-au așteptat 150 de consăteni. Le-am spus ce intenții am, i-am rugat să mă ajute să urnim comuna din loc. Nu vă imaginați cât de mare a fost spri­ji­nul lor! Mă opreau oamenii pe stradă și-mi spuneau: „Dom­nu’ Ciobo­taru, m-au sunat co­piii, mi-au spus că nu există altă soluție decât să vă votez. Nu vă cu­nosc, dar vă vo­tez!”. A fost o con­fruntare des­tul de dificilă, am fost trei candidați puternici, dar am reușit să câș­tig cu 43 la sută. Al doilea mandat l-am câștigat cu 93 la sută din voturi.

– Au existat diferențe între teorie și practică, între planurile dvs. și realitatea cu care vă con­fruntați? Mai poetic spus: e greu să-ți realizezi visele, ca primar?

– A fost o mare diferență, întrucât am constatat repede că ceea ce, ca proiect, ar fi trebuit să se în­tâmple, nu se întâmpla în realitate, din cauza biro­crației românești crâncene. Să vă dau un exemplu. Când am ajuns la primărie, exista un buget de aproximativ 20 de miliarde lei vechi. Când l-am recalculat, pe formula legală, am constatat că ar fi trebuit să avem aproximativ 36 miliarde lei vechi. Ne-am sesizat și răspunsul a fost că anumiți indica­tori fuseseră greșit comunicați de primărie și s-a mers așa, din greșeală în greșeală. Am corectat ce a trebuit corectat și, în următorul an, ne-am dublat bugetul.

Stațiune balneară ca acum 150 de ani

– Aminteați de proiectele dragi tatălui dumnea­voastră, fostul primar al comunei. Ați reușit să le finalizați?

– Cel mai drag proiect al tatălui meu a fost acela de a reface stațiunea balneară care funcționa aici în urmă cu peste o sută de ani. Din păcate, s-a stins prea repede și nu a reușit să-și vadă visul împlinit. Îl împlinim noi, acum. Sperăm ca în 2024 să reușim să deschidem oficial această stațiune.

– Este o investiție privată sau a primăriei?

– E o investiție amplă a Primăriei Vizantea-Livezi, formată dintr-o serie de mai multe proiecte, finanțate prin: Compania Națională de Investiții, Programul Operațional Regional 2023-2027, Planul Național de Dezvoltare Locală și alte surse de finanțare. Construim, efectiv, baza de tratament și-un hotel cu restaurant și terase, dar și piscine exterioare și tot ce cuprinde complexul balnear. Lângă baza de tratament se află un munte, pe care e proprietar primăria, unde intenționăm să amena­jăm un „roller-coaster”, o sanie de vară, un proiect de trei milioane de euro. Vom avea și un „Aventura Park”, cu locuri de cățărat,    tiroliene, chiar și pentru adulți, nu doar pentru copii. Avem, de asemenea, un proiect pentru regularizarea albiei unui pârâu ce trece prin zona stațiunii: vrem să facem ceva fru­mos, cu niște cascade, să-l includem în complexul turistic. La acest proiect se lucrează din 2011, căci durează foarte mult timp să obții licență de ex­ploatare pentru astfel de izvoare minerale, care sunt considerate zăcământ natural. Am obținut licența, terenul pe care sunt izvoarele e al primăriei, și acum construim clădirile, ca să valorificăm aceste izvoare minerale, care au proprietăți terapeutice certificate, atât pentru cură internă, cât și pentru cură externă.

– Vrancea e o zonă de excepție a tradiției popu­lare. Vă preocupă păstrarea ei?

– În primul man­dat am realizat un muzeu al satului. Aveam trei cămine culturale în comu­nă, construite de peste 60 de ani, din paie și chirpici. În locul a două dintre ele am construit al­te două cămine cul­turale noi, iar în lo­cul celui de-al trei­lea, sătenii au cons­truit o sală de festi­vități. Din păcate, în comună s-au cam pierdut tra­diții­le, dar intenționăm să le readucem la viață, pentru că nu se poate fără ele. Conferă identitatea și reprezintă un motiv de mândrie locală. Întregesc sentimentul de „acasă”, după care tânjim noi, româ­nii.

– Copii mai există în cele cinci sate ale comu­nei? Cum arată viitorul lor?

– Avem probleme cu copiii care termină clasa a VIII-a și nu merg mai departe la liceu. Asta e o mare problemă. Pentru copiii de gimnaziu, avem program „after school”, le dăm o masă caldă la prânz. Avem profesori plătiți, care îi ajută să-și facă temele și să îi aducă la zi cu toată materia, și un psiholog. Fiecare copil are, anual, câte două între­vederi cu acest psiholog și cu toții încercăm să îi convingem să meargă la liceu. Dintr-o clasă de 20 de elevi, la liceu merg doar 12. Restul sunt din fa­milii sărace, care nu-i încurajează să meargă mai departe. Societatea le oferă acest exemplu, că nu merită să faci școală. Și credeți-mă că știu ce spun! Ca să vă dau un exemplu: un funcționar care a ter­minat o facultate la 23 de ani angajat în primă­rie câș­tigă 2700 lei pe lună, în timp ce o vânzătoare câștigă 2500. La fel, bărbații care muncesc în construcții câștigă cel puțin 4000 de lei pe lună, deci de ce ar mai face liceul sau o facultate, când salarizarea este aceeași? În România, resursa uma­nă formată profesional nu mai e valorificată corect, nu mai e plătită cum trebuie, iar ceea ce se întâmplă în administrația publică locală e cel mai bun exem­plu.

– În ce sens?

– Conform Legii salarizării publice, niciun sala­riu din primărie nu poate depăși salariul vicepri­ma­rului. Avem funcționari publici de calitate, cu 20 de ani vechime, care sunt esențiali în primărie: secre­tarul general al comunei, care este și juristul primă­riei și care contrasemnează, pentru legalitate, toate actele; șeful de la contabilitate, căci lucrăm cu un buget de 100 de miliarde de lei pe an și banii trebuie cheltuiți cu mare atenție; la achiziții publice, unde se fac licitații de zeci de milioane de euro. Oamenii ăștia au ajuns la nivelul de salarizare al vicepri­ma­rului, 4000 de lei, și chiar dacă legea le dă dreptul să aibă salarii mai mari, nu le pot avea, din cauza acelui articol amintit. Sunt multe exemple! La Autostrada Moldovei, de exemplu, constructorul le dă muncitorilor salarii între 6000-9000 de lei! Sala­riul primarului e de 4900 de lei. În multe comune, oa­menii spun că primarul nu face nimic și ia prea mulți bani. Primarul care nu face nimic trebuie schim­bat! Dacă dorești să fii primar, te duci și îți faci treaba, dacă nu, pleci acasă. Din păcate, sunt foar­te mulți primari care nu fac nimic și au trei-cinci-zece mandate. Dar asta nu e problema siste­mu­lui sau a salariului, ci e problema oamenilor care îi aleg.

„Tinerii își deschid afaceri”

– Din ce trăiesc oamenii în comuna dvs.?

– Populația comunei e acum de aproximativ 4000 de persoane. Din fericire, de vreo doi-trei ani, foarte mulți din cei care au plecat în străinătate au început să se întoarcă acasă, foarte multe familii tinere, unii chiar și-au deschis afaceri, semn că nu intenționează să mai plece. Apoi, în primul mandat, din opt construcții realizate în comună, la patru a lucrat o firmă din Focșani. Am insistat să încerce să angajeze forță de muncă locală, în special în cons­trucții și servicii, și s-a întâmplat treaba asta. Una din firmele care a lucrat la noi are, și în mo­men­tul de față, 25 de angajați din Vizantea, le-au dat mașini, se deplasează în tot județul. Salariile sunt peste 4000 de lei, deci, bine, zic eu. O altă firmă din comună, care lucrează într-un domeniu jude­țean, a angajat peste 30 de oameni. La cons­truc­ția stațiunii balneare sunt 40 de angajați. În pa­ra­lel, au început să se dezvolte în comună comerțul și serviciile.

Am avut, la primărie, un proiect, pe Programul Capital Uman, de aproximativ 2.000.000 de euro, prin care am înființat un Centru social de zi și unul de îngrijire la domiciliu, unde sunt angajate șapte femei. Prin același proiect am format profesional vreo 40 de oameni, din care 11 au primit finanțare între 15.000- 20.000 de euro să înceapă o afacere. Și-au făcut vopsitorii auto, coafor, o făbricuță de sucuri naturale, depozit de materiale de construcții, firmă de construcții, o persoană și-a cumpărat ATV-uri, să le închirieze, și tot așa. Sunt activități mici, de familie, dar noi, în zona asta a Vrancei, avem și partea de agricultură foarte dezvoltată.

La Vizantea sunt vreo 12 tineri care au 4000 de capete de caprine și ovine. Avem trei proiecte pe creșterea vacilor, iar merele și prunele din zona de li­vezi sunt uscate la lojniță și comercializate inclu­siv în piețele din București. S-au dezvoltat atât de bine, încât aduc fructe din Bulgaria și le usucă, pen­tru că se vând foarte bine.