Recviem pentru „Gazeta de Chișinău”

Când am auzit că săptămânalul „Gazeta de Chi­șinău” își încetează activitatea, am crezut că e un zvon lansat de „troli”. Deși cunosc pe propria-mi pie­le ce înseamnă să duci în spate o publicație pe­rio­dică, refuzam să cred că un săptămânal atât de ne­cesar, care s-a impus în spațiul public și pe piața me­diatică, își dă obș­tescul sfârșit fără să neliniș­teas­că autoritățile, fără să provoace dezbateri, îngrijorări, atitudini sau nedu­meriri. Regretul meu că se închide „Ga­zeta de Chi­șinău” vine din înțelegerea clară a valorii echipei de colaboratori profesioniști, a conceptului editorial im­ple­mentat în anul 2022 și a capacităților redacționale de a face un săp­tămânal de care duce o mare lipsă popu­lația R. Moldova. E puțin pro­babil ca în viitorul apro­piat, să mai îndrăznească cineva să lanseze un săp­tămânal atât de ambițios și să adune o ase­me­nea echipă. Oricât m-ar întrista decizia Vic­toriei Popa, fondatoarea „Gazetei de Chi­șinău”, mă simt obligat moral să mă distanțez total de corul nepăsătorilor și colivarilor din societatea civilă și să semnalez că dispariția încă a unui săptămânal e un semn clar că există interese mai vechi și se dorește cu tot dina­din­sul ca pre­sa tipărită de limbă română din R. Moldova, cu mii de abonați, o presă făcută de pro­fesioniști, să fie substituită de surogate sub formă de foi, buletine sau pliante, fără cititori concreți.     

„Din păcate, statul moldovenesc este total in­di­fe­rent la strădaniile redacțiilor de a supra­viețui costu­rilor imense de tipar și distribuție, inflației galopante și incapacității de plată a populației”, spune Victoria Popa, fondatoarea „Gazetei de Chișinău”.    „Banii dați de institu­ții­le europene, române și americane, pentru men­ți­ne­rea și fortificarea presei din R. Moldo­va, nu ajung în redacțiile profesionale, ci sunt re­direc­ționați de «băieții șmecheri», prin mi­ma­rea unor concursuri, spre activități sterile, li­vrarea de pliante, buletine, foi vo­lante fără ni­ciun impact po­zitiv asupra mass-media. Am parti­cipat la di­ferite concursuri destinate presei in­de­pendente, am depus trei proiecte la Departa­mentul pentru relații cu R. Moldova din ca­drul Guvernului României, dar, în majorita­tea ab­solută a cazu­rilor, câștigau cei fără ci­titori, fără nicio gazetă sau revistă profesionistă în spate. Nici infatuații de la Chișinău, nici res­ponsabilii de la Bucu­rești, nu au nevoie de o presă liberă, româ­neas­că, echidistantă, capabilă să infor­meze corect și să schimbe mentalitățile formate de propa­gan­da ru­sească. În afară de ci­titorii sărăciți, nimeni nu are nevoie de jur­na­liștii profesioniști, care preferă să-și facă me­seria fără să execute comenzile par­tidelor politice”. Puțin probabil să nu se cunoască la Bucu­rești un ade­văr vizibil de la mare distanță: în R. Moldova au fost create toate condițiile ca să dispară orice gazetă, hebdomadar sau re­vis­tă care promovează consecvent identitatea ro­mânească a basarabenilor și Idealul reîntre­girii. O perioadă de timp, Departamentul româ­nilor de pretutindeni mai ajuta gazetele care aveau cititori, acoperind, de regulă, 5-6 luni, din facturile pentru costurile de tipar, dar după ce Adrian Dupu a ajuns mai mare pe relațiile cu R. Moldova, presa românească din Basa­ra­bia, cea care avea zeci de mii de cititori, a cunoscut o umilire fără precedent, fiind lăsată să dispară lent din considerente „eco­nomice”. Afirm cu probe în scris, că încă de la început, am semnalat Guver­nului României atitudinea dis­crimi­natorie a secretarului de stat față de publi­cațiile românești cu mii și mii de cititori și in­tenția dânsului să îngroape presa tipărită din Basarabia. Și, în mare măsură i-a reușit.

Zilele trecute, mii de cititori și-au luat rămas bun de la săptămânalul românesc „Ga­zeta de Chișinău”. Se află la rând, pentru ultimul drum, cam aproape toată presa tipărită de limbă română din R. Moldova, cu zeci de mii de cititori, îndeosebi din cele 1600 de lo­ca­lități rurale. Chiar dacă Adrian Dupu se bucu­ră că își atinge obiectivul, să îngroape presa tipărită de limbă română din Basarabia, sun­tem siguri că această bucurie cinică este condamnată de contribuabilii români, care i-au dat bani să întrețină sufletul românesc în stânga Prutului, nu să risipească milioane pe rapoarte fictive, clientelism și „lustruială de sine”.