– Nicio iubire nu poate exista fără el. Din păcate, e abandonat înainte de termen, cu pierderi enorme, care duc adesea la înghețul sentimental –
Să fie, oare, actul de naștere al unei iubiri prima noapte de dragoste? Prima zi de domiciliu comun? Nici vorbă! Amorul începe totdeauna cu un sărut. Pe gură, desigur! Gestul instinctual care apropie buzele, stârnind o emoție vecină cu un leșin. Atingerea aceea de origine nepământeană, care face ca două ființe să formeze un întreg. Semn al dorinței și pasiunii, care din păcate se împuținează pe zi ce trece, odată cu anii căsătoriei, cu grijile casnice, cu primul copil… Și care este înlocuit cu un sărut frățesc, pe obraz. Anosta „pupătură”, lipsită de orice fel de senzație. Primele care regretă moartea sărutului sunt femeile, susțin psihologii. Bărbații se simt mai degrabă eliberați de un „exces” pe care îl consideră, mai degrabă, dulceag. Dar oare ne putem săruta toată viața ca în prima zi? Putem păstra fiorul acela care ne îndeamnă să pornim adesea orbește pe același drum?
De ce moare sărutul?
Cu vremea, sărutările pasionale se împuținează și se răcesc. Seara, când ne întâlnim acasă cu cei iubiți, ne dăm, de obicei, o sărutare fugară pe buze, descărcată de erotism. Ba, uneori, renunțăm chiar total la acest semn de tandrețe și intimitate. Cum se ajunge aici? Pe nesimțite. Vecinătatea permanentă în cuplu, faptul că îl ai pe celălalt la îndemână oricând ațipesc dorința de atingere pasională. Din fericire, vechiul sărut poate fi regăsit și, odată cu el, emoția enormă pe care o răspândește. Filmele de dragoste sunt adesea de prim-ajutor. Felul în care se sărută actorii stârnește nostalgii, dar oferă și un remediu: nu ne putem săruta și noi la fel ca ei? Ei bine, răspunsul nu e întotdeauna afirmativ. Nu toate cuplurile sunt dispuse sau pot să trăiască precum pe marele ecran. Odată pierdută, flacăra primului sărut nu poate fi reaprinsă chiar așa de ușor. Există riscul să impui ceva ce nu mai există și care să producă dezgust sau crispări. În multe cazuri, acesta e începutul sfârșitului. Când sărutul dispare, dispare și intimitatea inițială, fervoarea care a făcut ca dragostea să pară magie. Unora nu le pasă, alții cad în tristețe și în depresii adânci. E clar că iubirea a scăpătat…
Nu renunțați niciodată la sărutul inițial!
Îndemnul îi aparține unei psiholoage americane, considerată în țara ei drept o preoteasă a iubirii: Deborah Lynch. „Nu orice iubire începe cu un sărut. Există oameni timizi, care, deși sunt îndrăgostiți nebunește, nu au curajul atingerii”, spune ea. „Totodată, nu există iubire care să nu fie consfințită, în cele din urmă, cu un sărut. Niciunul din gesturile care compun protocolul iubirii nu au forța de iradiere a sărutului. El este o promisiune a ceea ce va urma. Un producător uriaș de emoție și de așteptare. Cu cât se repetă mai des, cu atât promisiunea fericirii pare mai certă și dorința de a forma un cuplu mai opresivă. De fapt, 80% din fericirea oricărui început de iubire se datorează sărutului, un gest care nu stârnește numai dorința, ci deschide și porțile sufletești. Emoția sărutului ne înmoaie voința, ridică barierele afective, ne face să spunem ce ținem adesea sub lacăt, de teama de a nu deveni niște ridicoli sclavi ai iubirii. Cele mai minunate declarații de dragoste sunt pecetluite de un sărut, cele mai intime mărturisiri, cele mai ardente îmbrățișări. Cât timp e viu și adevărat, sărutul ne înaripează dorința și ne întărește fidelitatea. Amintirea lui ne face să ne întoarcem mereu la el, să-l dorim, să-i trăim pe deplin bucuria. Pierderea sărutului face să dispară un teritoriu uriaș de afecțiune și erotism”, spune Deborah Lynch. Totul devine normal, posibil, cotidian. Dar amintirea lui nu se șterge. El este o stare înnăscută, la care nu putem renunța. Infidelitatea, trădările sunt adesea o încercare inconștientă de regăsire a sărutului dispărut, a emoției care îl însoțește, a stării de bine ce ne cuprinde în prezența lui. El este dovada supremă că dragostea nu este un mecanism ce poate fi învățat, ci un dar divin, cea mai desăvârșită expresie a fericirii.
DINA BRAN
Romanian