Secretele lui ORHAN PAMUK – Scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură

Timișoara – „Capitală Culturală Europeană”

– Orhan Pamuk s-a dedicat literaturii de tânăr, are deja decenii de re­cunoaștere internațională, care au culminat cu Premiul No­bel, din anul 2006. Are un raft întreg de cărți publicate la editura Po­­lirom, încât nu putea fi o alegere mai bună pentru scena „Aula Mag­na” a Universității de Vest din Timișoara în anul Capitalei Cul­tu­rale, decât să-l aibă ca in­vi­tat de onoare –

Prima întâlnire de rang internațional

Timișoara își trăiește din plin momentul de glorie, în postura de Capitală Culturală Europeană, la acest început de Aprilie. În weekend-ul Floriilor catolice, ploaia și vântul mătură ore în șir străzile și piețele largi, dar orașul, înțesat de turiști mai mult ca oricând – vecini sârbi și unguri, grupuri de italieni și spanioli, evrei și japonezi, nemaivorbind de bucureșteni –, își reconfirmă pofta de viață ab­solut contagioasă. Cafenelele și pub-urile sunt pline, fiecare petic de iarbă e călcat de tinerele fa­milii cu copii mici sau de școlari dezinhibați, în vreme ce, dincolo de Bega, zona universitară, în jurul „Aulei Magna” a Universității de Vest, respiră aerul de gală al marilor întâlniri din programul Capitalei Culturale Europene: Orhan Pamuk, bine­cunoscutul scriitor turc, câștigător de Nobel, tradus ma­siv la noi, e primul prozator de rang interna­țio­nal din agenda #Timișoara2023. „Întâmplarea” că Târgul de Carte Bookfest are loc chiar în deschi­de­rea întâlnirii cu Orhan Pamuk nu face decât să în­­călzească și mai mult atmosfera cultu­rală din oraș.

Babilonul din „Aula Magna”

Universitarul timișorean Mircea Mihăieș face oficiile de gazdă în „Aula Mag­na”, în vreme ce Radu Paraschi­vescu, unul dintre cei mai vânduți autori români ai momentului, pare, pentru toți, alegerea potrivită pentru a mijloci dis­cuția cu Orhan Pamuk. Engleza im­pecabilă a celor doi dă, din start, o notă de ștaif eve­nimentului. În sală, lumea bună bă­nățeană e prezență obligatorie. Pe ca­talog: oficia­li­tăți, universitari, antrepre­nori, lumea cul­tu­rală…    „Aula Magna” e ne­în­căpătoare, alte două săli din univer­sitate sunt pline de oameni care urmăresc evenimentul pe mari ecrane. Pentru cine știe stilul lui Or­han Pamuk, începutul dis­cuției de la Ti­mișoara nu e o surpriză. Antrenat într-un dialog despre traducerile cărților sale, Pa­muk se întrece în glume, care stârnesc ro­pote de aplauze. Iată câ­teva dintre decla­rațiile scriitorului turc, făcute în fața publi­cului timișorean:

Pamuk despre simbolurile din proza sa

„Orhan Pamuk a descoperit noi sim­boluri pentru ciocnirile și interac­țiunile di­feritelor culturi, prin intermediul cău­tării sufletului melancolic al orașului său natal, Istanbul”. Așa sună argumentul Co­misiei Nobel, care i-a acordat, în 2006, cel mai mare premiu pentru literatură. Între­bat despre simbolurile despre care vorbea juriul Nobel, Orhan Pamuk are una dintre reflec­țiile cele mai gustate de publicul timișorean: „Dacă un scriitor se gândește prea mult la simbo­lurile pe care le folosește în scrierile sale, sim­bolurile deja nu mai sunt simboluri. Dacă folo­sește sim­boluri, un autor nu ar trebui să fie foarte con­știent de ele”.

Pamuk despre îngerul inspirației

„Nu există scriitor fără inspirație, dar nu merge doar cu inspirație, fără multă muncă și ambiție. Ar fi minunat ca un autor să poată trăi doar din inspirație, dar inspirația nu vine tot timpul. Stai în fața unei pagini goale și aștepți, aștepți, aștepți. Unii scriitori nu rezistă, pleacă din fața paginii albe. Eu unul sunt genul care aș­teaptă până vine ins­pirația. Secretul scrisului este munca și per­severența, până în momentul în care îngerul inspirației vine și îți șoptește toate frazele cu care umpli sute de pagini. Îngerul meu este foarte răbdător și îmi dictează sute de pa­gini! (râde)”.

Pamuk despre cum distruge politica literatura

„Cred că judecata morală e inevitabilă în li­teratură, dar eu fac tot ce pot ca să o evit. Asta e una dintre marile contradicții din viața unui ro­man­cier: cu cât eviți mai mult judecățile morale, cu atât ești un mai mare romancier. Dar e foarte greu. Eu unul simt cum critica socială și cea politică distrug unele cărți. De aceea, încerc să fac politică în afara cărților mele și încerc să ocolesc viziunile sociale și politice în cărțile mele”.

Pamuk despre capacitatea de a ne pune în papucii altora

„Am o pisică care are realmente calități umane. Dar există o calitate pe care sunt sigur că pisica mea nu o are și pe care oamenii o au:    capacitatea de a ne pune în papucii altora, capacitatea de a vedea lu­mea prin ochii altora. Ăsta mi se pare primul lu­cru mai important despre umanitate. E puterea de a gândi: «Dar dacă asta mi s-ar întâmpla mie?». Acesta e punctul în care putem vorbi despre com­pa­siune. Arta scriiturii e arta compasiunii. Ci­tim romane pentru că vrem să vedem lumea prin ochii altor oameni. Vrem să simțim ce simt alți oameni, ce le place altora, ce le trece prin cap când sunt în­drăgostiți, bunăoară. Dorința de a înțelege ce simte celălalt e un sentiment de com­pa­siu­ne. Cred că acest sentiment de compasiune e ceea ce face ca civilizația noastră să meargă mai departe”.

Pamuk despre Est și Vest

Când ești turc, civilizațiile occidentală și orien­tală îți pot părea niște exagerări. Pen­tru mine, Est și Vest nu e o poveste mi­litară, nu e SUA care atacă Japonia, e o po­veste despre schimbarea culturală. Mie îmi pasă despre schimbarea culturală, poate pentru că vin dintr-o țară care, de 200 de ani, trece printr-o perioadă de schimbări culturale. De la ultimul sultan încoace, tre­când prin Kemal Ataturk, Tur­cia trece prin­tr-un forțat proces de occi­denta­lizare. Des­pre asta am citit în ziare, am citit în ma­nua­lele de istorie, am cres­cut în acest con­flict al modernității cu tra­diția. Asta e viața mea, e normal ca tema aceasta să se vadă în cărțile mele.

Pamuk despre amenințările la viața lui

„Nu îmi place să pozez în victimă. Pentru că jurnaliștii mă întreabă mereu despre asta, obișnuiesc să le spun că aveam trei body­guards într-o vreme, iar acum am doar unul, prin ur­ma­re, să nu mai critice regimul de acum de la An­kara, căci lucrurile s-au schim­bat în bine. Am scăpat de câte ori am fost    amenințat. Sunt atâ­ția oameni în închisoare! Eu sunt bine, sunt cel mai citit scriitor din Tur­cia, sunt cel mai popu­lar în lume. Sunt un scriitor fericit. Mă defi­nesc ca un scriitor lent, care scrie cărți lungi”.