Apropierea rocadei – trecerea şefiei administraţiei de la PNL la PSD – pune o presiune uriaşă asupra părților implicate în joc. Pentru PSD contează mult, din perspectiva alegerilor de anul viitor, rezultatele gestiunii. Un deficit prea mare, care reduce posibilitatea redistribuirii generoase a resurselor bugetare, i-ar greva şansele electorale, diminuate, oricum, de uzura normală a guvernării. Liderii săi nu vor să tragă direct ponoasele combinate ale întregului mandat guvernamental. De aceea, la schimbarea „gestionarului”, vor să aibă toate datele pentru găsirea unui eventual țap ispășitor dacă, în timpul rămas, lucrurile nu vor merge bine. PNL-ul vrea, la rându-i, să aibă asigurarea că și-a făcut corect treaba, predând gestiunea în bună regulă. Liberalii ştiu că promisiunea PSD-istă a continuării „alianței stabilității” după alegerile din 2024 nu este sigură și, pe acest fond, vor să demonstreze că, dacă socoteala finală nu iese bine, responsabilitatea trebuie împărțită între parteneri. Se ştie deja că, după un prim trimestru al anului în curs, deficitul (estimat la 20 miliarde de lei) este mult mai mare decât cel prevăzut de guvernanţi. În plus, speranţa umplerii găurii bugetare prin fondurile europene, acordate prin PNRR, pare tot mai firavă, guvernanții fiind incapabili să tranşeze problema pensiilor și salariilor speciale, care le condiționează. Or fi d-nii Ciolacu și Ciucă prieteni, dar brânza (electorală!) este pe bani și disputele se întețesc!
Mai întâi, după constatarea uriaşului deficit de 20 miliarde de lei, a început o luptă în interiorul cabinetului pentru identificarea „vinovaţilor”. Ministerele „de forță” aparţin, majoritar, PSD-ului. Ele s-au întins mai mult decât le era plapuma, cheltuind nemăsurat cu creşterea personalului administrativ, cu proiectele pentru satisfacerea clientelei grupării, cu investiţii fără fundamentare reală în planul naţional de dezvoltare. Pe de altă parte, toate cheltuielile au fost girate de premierul liberal, care trebuia să le amendeze, dacă îi păreau excesive. PNL-ul a căutat să stingă diferendul, afirmând – prin chiar liderul său – că deficitul este mult mai mic, sau chiar că el… nu există! Cu toate astea, conducerile celor două partide asociate au căutat febril soluţii concrete pentru stoparea lui, ținând cont de recomandările preşedintelui Iohannis ca reducerea cheltuielilor să nu afecteze angajaţii sectorului de stat, atât în privinţa locurilor de muncă, cât și a salariilor. Ce alte soluţii ar avea, atunci, cabinetul? S-a propus reducerea cheltuielilor „neesenţiale” ale ministerelor. Dar cele mai multe dintre ele au arătat că nu au cum, că, dimpotrivă, „tăierile” ar greva investiţiile, că sumele strânse astfel ar fi prea mici etc. etc. S-a emis și ideea înghețării salariilor, a tăierii nenumăratelor „sporuri”, dar liderii partidelor au constatat imediat că în felul acesta atacă baza electorală tocmai în anul preelectoral. Nu mai vorbim de tema reducerii unităților administrative (a județelor existente), abandonată din aceleaşi cauze electorale. S-a ajuns chiar și la „sfânta sfintelor” administraţiei guvernamentale, la problema pensiilor „speciale” (cuprinsă și în PNRR) și a cumulului de pensii și salarii „la stat”, care grevează dur bugetul. Nici PSD (iniţiatorul ierarhiei „speciale” între foştii activi ai țării), nici PNL-ul nu vor să renunţe însă la ele, pentru că ar fi „drepturi câștigate” și i-ar descuraja să mai activeze pe viitorii lor beneficiari. S-a ales, până la urmă, soluţia supraimpozitării veniturilor ce depășesc o anume cotă, soluţia reintroducerii impozitului progresiv pentru toţi românii (numai a celor ce lucrează la stat fiind neconstituțională) și, cea „clasică”, a… împrumuturilor de pe piaţa financiară. Evident, faptul că datoria publică a ajuns la (aproape) jumătate din PIB-ul țării nu a mai contat. În anul preelectoral, pentru partidele aflate la putere, orice este permis.
Romanian