Respectul celorlalți și respectul de sine

Apărută în spațiul public, în perioada Paș­telui, vestea că Schweighofer (sau HS Timber, cum își schimbase „părul” în ulti­ma vreme) a vândut fabrica de la Sebeș a trecut aproape neobservată, salutată doar de cei care au luptat ani de zile, pe toate căile cu putință, pen­tru a minimaliza uriașul dezas­tru făcut de gigantul austriac în pădurile din România. Cumpărătorii fabricii, germanii de la Ziegler Group, au o reputație bună, și nu putem decât să sperăm că vor fi mult mai respectuoși cu mediul (înconjurător, dar și cu cel de afa­ceri) din România, decât au fost foștii măcelări de păduri de la Sebeș. Desigur, până la a cere altora să ne respecte, ar trebui să fim noi înșine mai respectuoși cu noi. Valabil – că tot a venit vorba despre o companie austriacă – și când ne plângem că nu suntem acceptați în Spațiul Schengen, de Viena sau de alte capitale euro­pene. Până să ne accepte alții, avem destule de făcut aici, la noi, ca să ne fie nouă mai bine, în primul rând, și ca să ne câștigăm susținerea reală a partenerilor occidentali. Pentru că, dacă e să fim onești, cei de la Schweighofer au găsit în România un context propice, atât legal, cât și para-legal, pentru a face ceea ce la ei acasă, în Austria, sau în alte părți, nu ar fi putut face niciodată. O firmă dintr-o țară care limitează cu mare strictețe tăierea celui mai amărât ar­bust a venit în România și a tăiat la ras pă­durile noastre! Iar situația din industria lem­nu­lui nu e nicidecum singulară. Recenta serbare a lui 1 Mai a ilustrat, încă o dată, cât preț pu­nem pe natură: focuri aprinse aiurea prin parcuri și păduri (că micul nu poate sfârâi în locuri special amenajate!), apoi întreg dezastrul de după petreceri, cu munți de PET-uri și de gu­noaie lăsate în voia sorții. „Grătar în pădure unde te taie capul? Așa ceva nu vezi la noi!”, povesteau, cu mirare niște oaspeți veniți din străinătate. Din nou: ce nu pot experimenta acasă, occidentalii vin să experimenteze la noi. Nu mai vorbim de celebrele deja circuite de ATV-uri, care răvășesc cărările din munți și bagă în sperieți animalele pădurii. Unde mai poți să-ți faci de cap în halul acesta într-o țară care se respectă cu adevărat din Europa? De­cât să te pui să mai cauți legi și regulamente, mai bine vii direct în România: aici sigur poți face ce-ți trece prin cap!

S-a făcut multă bășcălie de expresia „Vreau o țară ca afară”. Occidentul, o vedem tot mai des în ultima vreme, nu mai e nici el ce era, în orice caz, e tot mai departe de imaginea idea­lizată pe care o aveam imediat după ’90. Dar, în loc să adoptăm toate apucăturile proaste și toate radicalismele din Vest, cum o facem în ultima vreme, am putea începe cu exemplele de bun simț și de respect față de sine. Dacă singurul mod în care putem atrage investiții externe (cazul Schweighofer) sau turiști străini (marii amatori de senzații tari pe ATV-uri) este prin a închide ochii la încălcările legii, atunci, mai bine ne lipsim. Ce te faci, însă, că, dacă e să se aplice la sânge legea, vom fi primii care va trebui să o respectăm. Nu va fi ușor, dar res­pectul celorlalți nu se poate obține decât așa.