Statul român și ”celălalt”

Încă de prin 2008 se vedeau primele semne ale fenomenului pe care îl putem observa astăzi cu ochiul liber: tot mai mulți străini pe străzile noastre!    Unii, turiști, căscând ochii la frumusețile țării, cu apa­ratul foto la gât, dar cei mai mulți dintre ei, lucrători cu fi­zionomii asiatice care    vin sau pleacă de la muncă. Mirajul pentru România, o țară aflată în plin avânt economic, exista de multă vreme prin țările sărace din Asia. Marea criză econo­mică a amânat cu un deceniu elanul migrator înspre România. Dar inevitabilul s-a produs și, chiar dacă nici azi nu suntem scutiți de crize de tot felul, economia românească absoarbe tot mai mulți muncitori de peste hotare. Îi vedem peste tot: pe șantiere, în restaurante, în in­dustria livrărilor la domiciliu…

Contextul e cât se poate de clar. Pe de o parte, România se confruntă de multă vreme cu mari carențe pe piața forței de muncă, în condițiile în care milioane de români au migrat spre Occident. Pe de altă parte, mai ales în ulti­mii ani, presiunea pe creșterea salariilor a fost tot mai mare, iar pentru unii patroni, soluția cea mai la îndemână a fost aducerea de muncitori mai puțin pretențioși, precum cei din zona Asiei. Nu în ultimul rând, presiunea vine și din exterior, cetățeni din țări sărace văzând în România – dacă nu salvarea, atunci măcar o trambulină spre țări mai bănoase din Occident.

Cu o întârziere de un sfert de veac, Româ­nia trăiește experiența țărilor care au primit milioanele de muncitori din țara noastră. Doar că, spre deosebire de ele, care au experiență în domeniul fenomenului migrator, România se confruntă pentru prima oară cu complexul de probleme pe care îl aduce – dincolo de indis­cutabilele beneficii – prezența forței de muncă străine. Iar dacă Italia sau Spania au primit, după 2007, dinspre România, cetățeni euro­peni, creștini și vorbitori de limbă romanică, țara noastră are de-a face cu indivizi al căror univers cultural și religios e radical diferit de al nostru, drept urmare,    fenomenul migrator din România nu se anunță a fi comod pentru niciuna dintre părțile implicate. Cum știm deja din experiența diasporei românești, e de-ajuns o scânteie pentru ca lucrurile să degenereze, iar forțele populiste să profite și să-și descarce furia asupra migranților. În contextul acesta, lipsa de reacție a autorităților noastre în a crea un cadru pentru revenirea în țară măcar a unui procent rezonabil din românii aflați în dias­pora e absolut mizerabilă. Promisiuni minci­noa­se s-au tot făcut în timpul campaniilor elec­torale, dar concret nu s-a făcut nimic. Avem milioane de români afară și un deficit de câteva sute de mii de locuri de muncă, nemaivorbind de marea problemă a îmbătrânirii populației ac­tive. În loc să intervină și să atragă înapoi forța de muncă pe care a exportat-o în Vest, statul român asistă, impasibil, la migrația în România a forței de muncă asiatice. Știm deja cât de păguboasă este această inerție a marii coaliții din România – ne costă miliarde de euro, an de an. Și știm, din păcate, și cine e de vină dacă lucrurile vor degenera: întotdeauna „celălalt”. Azi e Uniunea Europeană de vină, Asia mai are doar puțin de așteptat…