
Sentimentele Regelui Charles al III-lea al Marii Britanii pentru România și, în mod particular, pentru Transilvania, sunt cunoscute, de pe vremea când era doar prinț. Le-a afirmat cu voce tare de câte ori a avut ocazia în documentare de prezentare a țării noastre, în scrisori de susținere a diverse activități pro-patrimoniu din România în contextul unor luări de poziție ori în cadrul mai strâmt al unor întrevederi oficiale. Nici o altă mare personalitate din lume nu a vorbit despre România așa cum a făcut-o Charles. Dar chiar și așa, faptul că prima sa vizită externă, după încoronare, a fost tocmai în România, a fost ceva cu totul deosebit. Regele Charles n-a lăsat nici protocolul mai strict, nici îndatoririle tot mai solicitante din noua sa postură regală să-l țină prea mult timp departe de Transilvania lui dragă. A plănuit numaidecât, cu cel mai mare firesc, o vizită privată de cinci zile în România. Vizită pe care, cu un gest de curtoazie (peste care sar mereu vecinii noștri maghiari, când își fac de lucru prin Transilvania), a început-o la Cotroceni. Și-a început speech-ul în limba română, a invocat, din nou, călduros, legăturile sale speciale cu țara noastră și a sfârșit prin a cita din Mihai Eminescu: „Țară de glorii, țară de dor…”.
Versurile lui Eminescu surprind cum nu se poate mai fin ceea ce reprezintă România pentru Charles: o țară, pe drept cuvânt și a lui, ținând seama de proprietățile pe care le are la Viscri și Valea Zălanului. Când vine în România, regele Charles vine acasă. Se și comportă astfel, trăind experiența locului, cu o naturalețe totală: felul în care vorbește cu oamenii, felul în care se bucură de viața simplă de la țară, lipsa totală de țâfnă și protocol. Circulă pe internet imagini recente, ba cu Regele Charles al III-lea plimbându-se prin grădini, ba cu hârlețul în mână. Exact la fel cum era în urmă cu un an sau cu cinci sau cu zece. Sau în urmă cu 25 de ani, când a ajuns prima oară în România. Rangul nu l-a schimbat cu nimic. Modestia este noblețea lui, și Charles chiar știe câte ceva despre noblețe! Noblețea firescului și a bucuriei. Degeaba stăpânești imperii, dacă ești golit de pasiune, degeaba ai averi uriașe, dacă nu ai un loc al tău în care să-ți găsești liniștea, degeaba conduci o țară, dacă nu o iubești. Charles al III-lea iubește România și, văzându-l și ascultându-l, nu poți să nu prinzi un dram de speranță. Ne lipsește atât de puțin ca să devenim, de-adevăratelea, „țara de dor” din reveriile Regelui! Ne lipsesc nu savanții, nu patrioții, nu tehnocrații, ne lipsesc, pur și simplu, acei oameni care să iubească România la fel cum o iubește Charles…