DORIN NISTOR (primarul municipiului Sebeș): „La noi există un cult al muncii”

FORMULA AS ÎN ȚINUTUL SEBEȘULUI

–    Cu doar 32.000 de locuitori, Sebeșul se află în topul celor mai dezvol­ta­te orașe din România. Secretul? O tradiție respectată sute de ani: „Mese­ria, bră­țară de aur”. Oraș al breslelor încă din secolul XIII, când se număra prin­tre cele șapte cetăți ale Transilvaniei, astăzi Sebe­șul oferă muncă de înaltă calificare, un magnet pentru investitorii străini. Am vrut să vedem „minunea” la fața locului –

„Autostrada ne-a deschis porțile către lume”

– Până în urmă cu zece ani, Sebeșul era o pată neagră pe harta rutieră a României: locul în care așteptai ore în șir cu mașina, ca să o iei pe șoseaua de Alba Iu­lia. În prezent, orașul e racor­dat la marea autostradă care duce spre vestul și nordul țării. Se sim­te această schimbare în viața ora­șului?

– Da, schimbările sunt impor­tante. Finalizarea autostrăzii ne-a ajutat în primul rând pe plan eco­no­mic. La Sebeș se întâlnesc două noduri rutiere im­por­tante ale României. Noi chiar spunem că, după Bu­cu­rești, Sebeșul e cel mai important nod rutier al țării. Apariția autostrăzii ne-a dat și o altă deschi­dere față de lume. Acum, ajungem la aeroportul din Sibiu în 25 de minute, iar la Cluj, într-o oră și ceva. De când cu autostrada, putem spune că Sebeșul are aeroport! Tinerii de la noi au posibilitatea să interac­ționeze cu Sibiul, cu Alba Iulia, cu Clujul sau cu Deva foarte ușor. Suntem perfect conectați la lumea bună a Ardealului. Poți să te duci la Sibiu, să parti­cipi la festivalul de teatru fără să fie nevoie să înnop­tezi acolo. Vizionezi piesa și, în câteva zeci de mi­nute ești acasă!   

„Investitorii au înțeles că au un partener serios în Sebeș și au venit”

– Sebeșul se află în topul ora­șelor preferate de investitorii străini. Ce îl face așa de atractiv?

– Un atu important sunt oa­me­nii. În Sebeș există și o mare tradi­ție a muncii calificate. Să nu uităm că aici au funcționat bresle, mește­șugari renumiți pen­tru priceperea lor. Sebeșul a avut și școli bune, exis­tă un cult al muncii aici. Mi­zăm și astăzi pe școli și pe educa­ție. Avem un liceu tehnologic, în­vă­țământ dual – profesional, cum i se zicea pe vremuri. Toc­mai con­struim un liceu nou. Toate sumele naționale alocate Regiunii Centru pentru învățământul dual au fost de 5 milioane de euro. Ei bine, am scris un pro­iect și toată suma ne-a fost alocată nouă! E adevărat că am dublat-o de la bugetul local, am pus și noi 5 milioane. De ce? Suntem conștienți că sin­gura solu­ție ca să rămâi dezvoltat economic este să îți califici continuu forța de muncă. Azi, lucrurile se mișcă foarte repede. Dacă pregătim doar bucătari sau frizeri, s-ar putea să nu reușim să venim în în­tâm­pinarea celor care doresc să investească. Dar când au văzut că suntem cu adevărat preocupați de edu­cație, că venim cu inves­tiții de milioane de euro, compa­niile străine au înțeles că au un par­tener se­rios la Sebeș și au venit. Ba și mai mult, în pre­zent, susțin și com­paniile străine învățământul dual, ca să-și pregătească din timp forța de muncă.

– Companiile străine se plâng, adesea, de greoiul birocratism românesc…

– Ăsta e un alt capitol la care stăm bine. Am eli­minat, pe cât po­si­bil, birocrația. Un certificat de urba­nism îl eliberăm în 48 de ore, o autorizație de construc­ție chiar și în 5 zile. Astfel, îi încu­ra­jăm pe agen­ții economici. Plaja de impozi­tare nu e în niciun caz la maximum, o ținem la un nivel de­cent. Avem companii care funcțio­nează de mulți ani la Sebeș și sunt într-o con­tinuă dezvoltare, dar avem și companii noi, ceea ce ne arată că ne-am orientat bine.

– Forța de muncă presupune, azi, și stil de viață. Ce vă cer în cam­paniile electorale oamenii din oraș?

– Dacă în alte zone din România lumea solicită locuri de muncă, la Sebeș solicitarea este pentru salarii mai bune la lo­curile de muncă existente. Piața muncii se reglează singură. E concurență între com­panii în ce pri­vește forța de muncă, ceea ce înseam­nă că tre­buie să aibă grijă de salariați, altfel riscă să-i piardă. Nivelul veniturilor e în creștere. Dar raportul e reciproc, și cel care lucrează trebuie să încerce să se per­fecționeze continuu și să-și dezvolte capacită­țile, astfel încât să fie apreciat de angajator.

– Bătălia primarilor este pe fonduri euro­pene. La capitolul ăsta cum stați?

– Până în 2016, în Sebeș, fondurile europene atrase au fost de 0 euro! Am început să aplicăm pe toa­te programele de finanțare, astfel încât astăzi stăm mai bine, dar n-am terminat. Când ești admi­nistrație publică, gestionezi o resursă financiară limitată. Banii trebuie să îi cauți: pe programele de finanțare, că sunt guverna­men­tale, că sunt pe fonduri euro­pene, că sunt pe PNRR sau chiar spon­sori­zări. Avem compa­nii care ne sponsorizează cu sute de mii de euro pe an pentru diverse activități – am­bulator social, spi­tal, do­tări pentru școli. Sunt sute de mii de euro, ceea ce în­seamnă tot o sursă de fi­nan­țare! Avem o creșă și o gră­­diniță construite de o firmă privată, ceea ce înseamnă o in­vestiție de peste 1,5 mili­oa­ne de euro. O face o com­panie din grupul Mercedes, care are 1.800 de angajați la Sebeș.

– Viața unui edil în­seam­nă nu doar planuri fru­moase și tăieri de pan­glici, ci și constante bătăi de cap. De ce piedici vă loviți în ultima vreme?

– Încercăm să rămânem consecvenți pe partea de investiții, continuăm să aducem fonduri europene, dar să știți că nu e ușor. Creșterile de prețuri din ultima vreme pur și simplu ne-au bulversat. Sunt eco­nomist de profesie, dar mă lovesc de situații tot mai greu de gestionat. E tot mai greu să finalizăm unele proiecte, sunt lucrări care riscă să rămână ne­ter­minate. Companiile cu care lucrăm nu se vor pu­tea descurca cu noile prețuri. Asta înseamnă pro­cese, tergiversări și, până la urmă, și o nemulțumire a cetățenilor.

Pleacă austriecii, vin nemții

– Una dintre cele mai importante știri eco­nomice din ultima vreme a fost vânzarea fabricii de prelucrare a lemnului de la Sebeș, de către con­tro­versata companie austriacă Schwei­ghofer, și venirea unui nou investitor german. Despre ce proiect este vorba?

– Sincer, am aflat din presă despre tranzacție. Din ce am înțeles din dis­cu­țiile inițiale, noii patroni vor să dez­volte capacitățile de producție de la Sebeș, vor să dezvolte activitatea de aici și să o ducă mai mult spre produ­sul finit. Dar faptul că acționariatul decide să-și dezvolte activitatea pen­tru noi, pentru Sebeș, este benefic.

– Activitatea Schweighofer a fost asociată, de-a lungul timpului, cu probleme de mediu. Care mai e situația din acest punct de vedere?

– Componenta legată de mediu e foarte impor­tantă pentru noi. La Sebeș, întotdeauna au existat frământări pe această temă. S-a făcut și un referen­dum pe tema mediului. Am făcut și eu, în calitate de primar, un referendum, pentru a achiziționa un aparat de măsurare a calității aerului. E în proprie­tatea primăriei, e gestionat de noi, prezentăm măsu­rători ale calității aerului în formă continuă și le punem la dispoziția instituțiilor de mediu. Am insis­tat și pe ceea ce înseamnă problema pulberilor. Avem un consultant și încercăm să luăm măsuri astfel încât pulberile în suspensie din Sebeș să scadă ca intensitate. În plus, am plantat peste 2.000 de copaci în ultimii 6 ani. Îmbunătățim spațiul verde, am început un program de investiții pe partea de asfaltări, să nu mai aducem praful de la periferie în Centru… Indiscutabil, există poluare în Sebeș, dar în momentul acesta, din toate rapoartele făcute de instituțiile oficiale, rezultă că poluarea de la Sebeș nu prezintă un risc major pentru viața omului. Pe de altă parte, când vorbim despre mediu, trebuie să în­țe­legeți că în Sebeș intră și ies, în 24 de ore, fără să vorbim de tranzitul de pe autostradă, 4.000 de ca­mioane! Avem companiile locale care aduc mate­rie primă și scot produse finite. Sunt efecte ale dez­voltării.

– 4.000 de camioane pe zi înseamnă o pro­ducție extraordinară. Ce gen de industrii au acti­vitate la Sebeș?

– Mă bucur că la Sebeș nu suntem cantonați într-o singură activitate economică. Avem industrie auto, industria lemnului, materiale de construcții, industrie ușoară, pro­duc­ție de hârtie, apoi servicii conexe, cum ar fi trans­portul sau construcțiile. Com­paniile mari care au venit la Sebeș au generat o activitate vastă pentru companiile mai mici, dintre care, unele, s-au făcut și ele mari între timp. Firmele mari au generat, pe orizontală, o dezvoltare eco­nomică continuă.

„Ilie Bolojan a reușit să facă din Oradea un model de dezvoltare națională”

– Ați avut recent o întâlnire cu domnul Ilie Bolojan și cu alți oficiali de la Bihor. Există în acest moment în România un dialog între edili, din care să învețe unul din experiența bună a ce­luilalt?

– Pentru mine, și cred că mulți gândesc la fel, Ilie Bolojan e un om care a reușit să facă din Oradea un model de dezvoltare națională. Am discutat despre proiec­te, despre inves­tiții, cum le ducem mai departe, cum facem cu cofinanțările care au depășit estimările inițiale. Am discutat inclu­siv abordarea pe care o vom avea cu Guvernul României, pentru ca acesta să ne susțină. Adevărat: România are probleme în multe zone din țară, dar per ansamblu, ea este un motor care funcționează. Și cred că Sebeșul este, în sensul ăsta, o economie care func­ționează, o sursă de venit. Sebeșul își asi­gură funcționarea, la fel și Oradea, și Aradul, și Clujul. Dar există și costuri ale dezvoltării lor, iar costurile astea, trebuie, cumva, susținute. Altfel, e ca un motor bun, căruia trebuie să îi schimbăm uleiul la 15.000 de kilometri. Da­că noi schimbăm uleiul doar la 45.000, riscăm să stricăm moto­rul! Trebuie să avem grijă de mo­delele și de zonele de succes ale țării. Clujul, de pildă, nu mai este demult un oraș important doar pentru clujeni, este un oraș im­portant pentru întreaga Românie, un motor de dezvoltare pentru țară. Să ne gândim la partea de sănătate, la clinicile universitare, la zona aca­de­mică, la aeroport, la toată dezvoltarea economică pe orizontală, care se răsfrânge asu­pra Turzii, asu­pra întregii zone. Sunt lucruri pe care nu le putem neglija…

Ca edil, eu fac parte din categoria celor care învață cât trăiesc și cărora nu le e rușine să întrebe. Până la urmă, ăsta este scopul întâlnirilor noas­tre. Dar eu am întâlniri și la nivel local. Mă întâlnesc și cu primarii din jur, discutăm, vedem care ce a mai aflat, ve­dem care cum pro­ce­dează când aplică pe un proiect. Pri­mim și delegații de la Bru­xelles, vrem să înțelegem cum văd ei lucrurile în perspec­tivă, să ne pregătim din timp. In­discutabil, o țară este impor­tantă prin guvern și prin fo­rurile naționale, dar motoa­rele care trag sunt adminis­trațiile locale. Administrațiile locale sunt foarte im­portante, sunt vectori principali de atragere de fi­nan­țări, sunt cele care investesc în mod direct pen­tru cetățeni și, de multe ori, preiau cele mai multe dintre problemele oamenilor. De aceea, adminis­trațiile locale trebuie să colaboreze continuu.

– Sebeșul are o așezare geografică ideală: munți, dealuri, păduri, pășuni. De fru­musețile zonei vă ocupați?

– Încercăm, prin „Asociația Munții Șurianu”, unde suntem și noi membri, ca proprietari, să creăm un traseu, să dezvoltăm zona turistică pe Valea Se­beșului, să menținem obiectivele turistice existente și să le dezvoltăm ca expunere. De ce să nu facă lumea un popas la Sebeș, în condițiile în care sun­tem atât de aproape de Sibiu și de Alba Iulia? Sebe­șul poate fi o componentă dintr-un circuit – avem Cetatea Câlnic aproape, e Valea Sebeșului, e Alba Iulia, frumoasele sate săsești, bisericile-cetăți, chiar și Castelul de la Hunedoara sau Cetatea Devei.

„Suntem mândri că Blaga s-a născut la noi”

– Nu stați rău nici în zona culturii. Sebeșul are un tezaur demn de invidiat: Lucian Blaga. Marele poet s-a născut la doi pași de aici, în Lancrăm. De ani de zile, găzduiți și un festival care îi poartă numele…

– Lucian Blaga e unul din reperele culturale cele mai importante pentru noi. Îl omagiem an de an, suntem mândri că s-a născut aici, la noi, la Lan­crăm, că a fost inspirat de locurile acestea pe tot par­cursul vieții și în toată opera lui. Îi încurajez pe toți cei care ajung în zonă să intre la Casa Memorială „Lucian Blaga” de la Lancrăm. Deși ajung des acolo, simt de fiecare dată o mare bucurie: cireșii din curte, fântâna, șura în spate, grădina cu stupi, livada sunt exact ca în timpul vieții poetului. Eu spun că este una dintre cele mai frumoase case me­moriale din România. Festivalul „Blaga” se ține la Sebeș, din 1981. Din 2017, am încercat să îl scoa­tem din zona dedicată doar cercetătorilor și confe­rențiarilor, să-l scoatem în spațiul public. Colabo­răm cu cei de la Teatrul din Sibiu, de la Facultatea de Teatru de aco­lo, avem momente artistice in­spi­rate de dra­maturgia lui Blaga, de poezia lui, dincolo de comunicările științifice. Anul acesta, am adus și Filarmonica din Brașov. Ne dorim ca festivalul să îi atragă pe tineri, în primul rând, să le ofere expe­riențe noi, inclusiv posibilitatea de a interacționa. În fes­tival, chemăm oameni de la Aca­demia Română, din centrele uni­versitare și încer­căm să interac­țio­năm, să schimbăm impresii cu ei. Sunt oameni care ne pot inspira pe toți. Dar și muzica clasică se bucu­ră de audiență în Sebeș. Suntem bucuroși că, în timp, Turneul „Stra­divarius” s-a oprit și la noi. Și lor le place în Sebeș, pentru că au un public special aici, și asta îi moti­vează. La piesele de teatru care vin în turneu, la fel, nu e un loc gol în sală! Orga­ni­zăm, în fiecare an, zile­le orașului. Viața cetății e pli­nă de evenimente cul­turale.

– Domnule primar, sunteți la origine sebeșean. Aveți vreo nos­talgie legată de Sebeșul de altă­dată? Ce-ați vrea să se păstreze din el pentru urmași?

– Spiritul locului. De când eram copil, mie mi-a rămas în minte imaginea asta, cu oameni așezați, liniștiți, cărora le plăcea să meargă pe jos și să se întâlnească în oraș, să vorbească. Sincer, asta îmi doresc cel mai mult, să avem zile și noi în care să ieșim pe jos, la plim­bare în oraș, să comunicăm, să ne bucurăm că for­măm o comunitate armonioasă. Și mi-aș mai dori să încer­căm, în general, ca români, să vedem mai mult par­tea bună a lucrurilor care ni se întâmplă. Uneori, alunecăm în negativism. Ale­gem negrul, în loc de alb. Îmi doresc ca la nivelul percepției generale să înțelegem că se întâmplă lucruri bune în România, că evoluăm zi de zi. Mi-aș dori să fim mai toleranți și să ne bucurăm mai mult de ce avem.

(Foto: Shutterstock- 2, Adrian Pamfilie)