SEBEȘ – Când trecutul explică prezentul

Reverență istorică

Tradiție de la 1150

Potrivit tradiţiei orale, anul 1150 e momentul întemeierii Sebeșului. Primul document care face referire la o „ţară a Sebe­şului”, fondată de coloniştii germani, este „Diploma Andreeană” din 1224. În secolul al XIII-lea, iau fiinţă „Scaunele săseşti”, ca forme de organizare politico-administrative, iar din secolul al XIV-lea datează şi primele menţiuni documentare ale acestora.

Una dintre „cele șapte cetăți”

Sebeșul a fost întemeiat de coloniștii franconi, pro­veniți din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxem­burgului și Alsaciei). În cele mai vechi documente, loca­litatea poartă numele de „Ma­lembach” (1245) și „Mil­lenbach” (1309) și, mai recent, Mülenbach (Râul Mo­rii). Sebeșul Săsesc a fost unul dintre cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind una dintre cele „șapte cetăți” care au dat numele german al provinciei, „Siebenbürgen”. După epidemia de ciumă din 1738, în urma căreia au murit peste 200 de oameni, oraşul a decis atragerea a noi emigranţi din comitatul Baden-Durlach, apoi din Hanau.

500.000 de euro pentru „Casa Zapolya”

„Casa Zápolya” e cel mai vechi și mai valoros edificiu laic din Sebeș – un mic palat, în care a locuit pentru o perioadă de timp și unde a și murit, în 1540, Ioan Zápolya, ultimul voievod al Transilvaniei. Clădirea îi găz­duiește, de-a lungul timpului, pe reprezen­tanţii puterii. Tot aici se desfăşoară, în două rânduri, lucrările dietei Transil­vaniei. „Casa Zápolya” adăpostește acum Muzeul Munici­pal Sebeș. Clădirea a intrat în proprietatea municipiului acum trei ani, când Primăria a plătit 500.000 de euro re­prezentanților Bise­ricii Evanghelice. Mu­zeul posedă o valo­roa­să colecţie de plante a botanistului Alexan­dru Borza, care a stu­diat flora și vegetaţia Văii Sebeşului, dar și colecţia marelui pictor transilvănean Sava Henţia, care cuprinde 44 de lucrări.

Orașul celor 19 bresle

De-a lungul secolului al XIV-lea, Sebeşul cu­noaşte o dezvoltare economică spectaculoasă, fiind numit cu atributul „civitas”. Oraşul dobândește mai multe privilegii care îi permit vămuirea şi ţinerea unui târg săptămânal. Dez­voltarea econo­mică o oraşului e favorizată de dispu­nerea sa la intersecţia a două importante drumuri care uneau Sibiul, Clujul şi Orăştia. Documentele vorbesc și de o prosperă activitate meşteşugărească: un docu­ment numără 19 bresle cu 25 de branşe!

Românii, tot mai numeroși

În 1531 e amintită într-un document suburbia româ­nească a Sebeșului, populată majoritar de țărani coborâți din Munții Șureanu, în mare parte ciobani. În respectivul act, Ioan Zápolya le mulţumește saşilor şi românilor pentru sprijinul acordat împotriva lui Ferdinand de Habsburg. În 1703, Sebeşul are 1.933 de locuitori, incluzându-i şi pe cei 956 de români din suburbii. Ulterior, echilibrul se schimbă. Conform recensământului din 1850, populația municipiului Sebeș e de 8.700 de locuitori, majoritatea români, dar exis­tă încă un procent destul de mare de sași. După ce, în 1873, breslele îşi încetează activitatea, românii pot practica meserii până atunci prohibite, iar în anul 1893 se constituie Reuniunea „Andreiana” pentru meserii şi industrie. Azi, din cei 32.000 de locuitori ai orașului, 83% sunt români.

Carl Filtsch, copilul-minune al Sebeșului

Născut la Sebeș în 1830, Carl Filtsch e una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului său. Începe cursurile de pian la 3 ani, iar talentul lui e remarcat la Curtea Impe­rială de la Viena. Ajunge coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împă­rat Franz Joseph. A debutat în fața publicului în 1841, la „Wiener Musikverein”, după care are un succes răsunător într-un turneu european. E elevul preferat al lui Frédéric Chopin, dar îl are profesor și pe Franz Liszt. „Dacă micuțul va în­cepe să călătorească, va trebui să-mi închid pră­vă­lia!”, spunea Liszt. La scurt timp, Carl își anu­lează turneele planificate prin Europa. Se îm­bolnăvește de tuberculoză, iar medicii îl trimit la Veneția. Acolo e răpus de boală, la numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în mar­mură, se găsește la cimitirul „San Michele”.

Personalitățile Sebeșului

De istoria Sebeșului sunt legate desti­nele a două dintre cele mai importante per­so­nalități ale culturii românești contem­porane: marele poet și filosof Lucian Blaga (s-a năs­cut în satul Lancrăm, azi car­tier al orașului, după care a urmat cursurile Gimna­ziului Evanghelic de la Sebeș), res­pectiv, scriitorul și regizorul de teatru Radu Stanca (unul dintre cei mai importanți mem­bri ai „Cercului Literar” de la Sibiu). Casa Me­morială „Lucian Blaga” din Lancrăm este azi cel mai important reper cultural al Sebe­șului, fiind vizitată de foarte multă lume.