Liviu Ioan Lință (primar PNL al comunei Vața de Jos, județul Hunedoara): „Birocrația omoară România!”

PRIMARII NOȘTRI

Comuna Vața de Jos, din nordul județului Hune­doa­ra, e cunoscută în România, din trei motive: e locul de naștere al părinte­lui Arsenie Boca, satul de obârșie al marelui tara­gotist Pera Bulz și o zonă cu izvoare ter­ma­le foarte apreciate încă din străvechime. Trecută prin mai multe privatizări eșu­ate și închisă de peste zece ani, stațiunea bal­neo­climaterică s-a redeschis recent.

Comună mare, Vața adună între hotarele ei 13 sa­­te: Basarabasa, Birtin, Brotuna, Căzănești, Ciun­gani, Ocișor, Ociu, Prăvăleni, Prihodiște, Tătărăștii de Criș, Târnava de Criș, Vața de Jos și Vața de Sus. În fruntea lor se află primarul Liviu Ioan Lin­ță, cu un mandat de viceprimar la activ în perioada 2012-2016 și care, spun oamenii, a schimbat în bine viața comunei într-un timp foarte scurt.

„Singur nu faci nimic. Ai nevoie de echipă”

– Domnule Liviu Ioan Lință, ce anume vă ne­mul­țumea în mersul lucrurilor, ca viceprimar, de v-ați decis să candidați la func­ția de primar?

– Ca primar, întotdeauna poți să faci mai mult. Degeaba aveam ini­ția­tivă ca viceprimar, dacă pri­marul nu era de acord, nu se făcea nimic, deși eram membri ai ace­lu­iași par­tid. Cu actualul viceprimar, ca și cu toți cei din pri­mă­rie, for­mez cu ade­vărat o e­chi­­pă, și asta face ca lu­crurile să se împli­neas­­că. Am can­di­dat pentru că am dorit să schimb per­cep­ția ge­ne­­ra­lă des­­pre co­mu­nă și să în­­cerc să fac ce­va pen­­tru oa­menii de aici. Co­mu­na Vața de Jos e a do­ua din județ ca supra­față. Avem în admi­nis­trare 22.000 hec­ta­re de te­ren, 13 sate, cu o popu­lație de 3.400 de locuitori și pes­te 100 km de drum comunal. Pen­tru toa­te astea e ne­voie de o echipă bi­ne înche­gată, sin­gur nu faci nimic.

– Am văzut că se lucrează la rețeaua de ali­men­tare cu gaz metan. Semn de civilizație, în­tr-un sat…

– Introducerea gazului metan în comună e un proiect de anvergură, în va­loare de peste 11 mili­oa­ne de euro, fon­duri europene. Prin Progra­mul „An­ghel Saligny” se află tot în derulare rea­lizarea re­țelei de apă-canal și a stațiilor de epu­rare afe­ren­te, tot în valoare de 11 milioane de euro. Alte pro­iecte aflate în diferite stadii de execuție vizează mo­dernizarea școlii gimnaziale din centrul co­mu­nei și a iluminatului public, amenajarea unor pis­te de biciclete și a cinci stații de încărcare electrică, dar și dotarea localităților cu mobilier urban inteli­gent. Mi-aș fi dorit să pot depune mai multe proiec­te pentru nevoile imediate ale oame­nilor, să facem întâi rețelele de apă-canal, drumurile, și abia apoi să implementăm proiecte pe energie verde și resur­se regenerabile. Dar astea sunt cerințele Comuni­tă­ții Europene implemen­tate și în România și tre­buie să ne adaptăm liniilor de finanțare existente.

„Fără subvenții, nimeni nu s-ar mai ocupa de agricultură”

– Zona aceasta, a Țării Zarandului, în care se află și Vața, e frumoasă până la lacrimi, cu sate și biserici străvechi, dar oamenii nu par să o ducă prea bine… Cu ce se ocupă? Mai cresc animale, mai cultivă pământul?

– Din fericire, oamenii încă își întrețin tere­nu­rile, lucrează pământul și cresc animale. Un mare avantaj pentru ei sunt subvențiile de la APIA. În lip­­sa acestora, cred că abia un sfert dintre con­să­tenii mei s-ar mai ocupa cu agricultura. Pentru mi­ne, ca primar, e important ce fac acești oameni, pen­­tru că tot ceea ce câștigă de pe urma muncii lor este rein­vestit aici, iar asta asigură o oarecare sta­bilitate în­tregii comunități. Spre deo­se­bire de alte zone, popu­lația comunei nu e îmbă­trâ­nită, nu sunt prea mulți plecați în străinătate. Avem foarte mulți tineri, poate și pentru că cinci din satele noastre au ac­ces atât la drumul național, cât și la cele câteva tre­nuri care circulă, încă, pe calea ferată Brad-Arad. Sunt și câ­teva zeci de familii nou mutate în co­mună în ul­timii ani, iar odată cu re­des­chi­derea sta­țiunii Vața de Jos a cres­cut numă­rul celor ca­re caută să cumpere case sau tere­nuri în zonă. Asta ne bu­cură, dar ne și obligă să asigu­răm, ca admi­nis­­tra­ție locală, tutu­ror cetățenilor utili­tățile nece­sare unui trai decent.

– Ce înseamnă redeschiderea stațiunii Vața de Jos pentru ad­mi­nistrația locală a comunei?

– Ne bucurăm că s-a găsit, în sfârșit, un inves­titor dornic să re­pu­nă pe picioare stațiunea, să o refacă așa cum a fost în momen­tele ei de glorie. Nu doar oamenii comunei beneficiază de aceste băi, ci toată zona limi­trofă, ba chiar și cei din județele vecine: Arad, Bi­hor, Ti­miș sau Alba. Dacă sta­țiunea func­țio­nează, to­tul va func­­țio­na în jur. Toți agen­ții eco­no­mici vor a­vea de câști­gat, de la micii in­ves­ti­tori pâ­nă la pen­si­u­nile agrotu­­ris­ti­ce. Nu avem mari in­ves­titori în zonă. Sin­­gurul nos­tru avan­taj va fi tu­ris­mul. A­vem un punct mu­­zeal, avem bi­serici-mo­nu­ment is­to­ric, a­vem a­tracții tu­ris­tice și pre­pa­rate cu­li­na­re tra­di­­ționale cu ca­re ne pu­tem mândri.

„Dacă vrei cu adevărat să înveți, o poți face oriunde”

– Dacă tinerii n-au plecat, înseamnă că aveți și copii în comună. Există școli pentru ei?

– În afară de școala gimnazială, avem câteva școli primare la Căzănești, Ciungani și Târnava de Criș. Facem tot ce se poate ca să le menținem deschise, pentru că, dacă vrei cu adevărat să înveți, o poți face oriunde. Școala gimnazială din Vața de Jos, de exemplu, e o școală „smart”, foarte bine do­ta­tă, cu cadre didactice implicate și elevi cu rezul­tate bune.

– În spatele școlii am văzut un teren de sport. Mai fac copiii din sate sport?

– Da, mai fac. Avem peste 100 de copii înscriși la clubul sportiv, la karate și fotbal. Investim în co­pii, îi ducem în turnee, la competiții sportive, peste tot în țară. Am găzduit și noi turnee de karate, chiar și de fotbal feminin, cu peste 250 de par­ti­­ci­panți pe competiție. La karate, au venit la noi 150 de copii din întreaga țară, într-un stagiu de pre­gă­tire pe care ne-am bucurat să-l putem găzdui. În ce­ea ce pri­vește baza sportivă, avem un teren ma­re de fotbal, există spații amenajate și în incinta com­plexului balnear, dar așteptăm și semnarea con­tractului de construire a unei săli de sport. Sun­tem în faza de licitație a lucrărilor și sperăm ca pâ­nă anul viitor, în luna august, acestea să fie finalizate.

– Comuna Vața de Jos pare a fi fruntașă și în ceea ce privește manifestările culturale, care se bucură, de fiecare dată, de un public numeros. Sunt oamenii de la țară dornici de așa ceva?

– Personal, mi-au plăcut întotdeauna spectaco­le­le, evenimentele care adună la un loc oameni pe care-i vezi bucurându-se de ceea ce se întâmplă pe scenă. Mi-am dorit să ducem mai departe niște tra­diții ale zonei, cum sunt Nedeia de la Vața și Fes­tivalul Tara­gotului, aflat în acest an la cea de-a 11-a ediție. Sun­tem mândri să-l avem consătean pe ves­ti­tul tara­gotist Pera Bulz, Tezaur Uman Viu UNESCO. Avem destul de des și lansări de car­te, iar eveni­men­tele culturale de anvergură sunt cam cinci-șase pe an și intenționăm să le înmulțim.

– Tot pe teritoriul comunei dumneavoastră se află și Schitul Bujoara, ridicat pe locul unde s-a născut Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Bo­ca. Pelerinii se înmulțesc. O problemă era drumul greu care duce acolo. S-a reparat?

– Spre Schitul Bujoara drumul e parțial asfaltat. Cealaltă parte, însă, străbate un teren accidentat, prin pădure, pe care-l întreținem atât cât se poate. Nu avem în plan o reabilitare a lui, mai ales că aceasta nu ar aduce niciun beneficiu liniștii din zonă, atât de necesară unei vieți monahale, departe de zgomotele lumii.

„Românilor le place să fie mințiți”

– Cum vă descurcați cu hățișul legislativ de care se plâng mulți primari din țară?

– Cea mai mare problemă, din acest punct de vedere, o constituie avizele pe care trebuie să le obținem de la Drumurile Naționale, CFR, Apele Române. Unele din aceste instituții sunt stat în stat, a durat și șase luni obținerea unui aviz, fără de care nu putem depune proiecte spre finanțare. O altă problemă e că avem drumuri, clădiri și terenuri care nu sunt intabulate. Cadastrarea sistematică, un pro­gram-pilot aflat în derulare și în comuna noastră, e o dezamăgire, pentru că e dificil să ne raportăm la niște legi date cu ani în urmă. Dacă vom merge tot așa și nu se va schimba legea, ne vom trezi că va trebui să împărțim din nou terenul oamenilor, în zonele care au fost cooperativizate, unde nu mai corespund actele cu situația din teren. Sunt nemul­țu­mit de firma care se ocupă de acest program, pentru că vor să facă totul din birou. E nerealist să crezi că poți realiza în doar doi ani o lucrare ce ne­cesită vreo cinci. Am verificat zece poziții din ce au lucrat ei, iar opt nu corespund. Ei nu au semnat un contract cu primăria, așa cum era normal, ci cu Oficiul de Cadastru, dar oamenii nemulțumiți tot la noi, la primărie, vor veni ulterior. E inacceptabil! Birocrația omoară România!

–   E departe Bucureștiul de Vața de Jos, meta­fo­ric vorbind?

– Câteodată e aproape, câteodată e departe. Nu pot spune că am mers vreodată în București fără să rezolv ceva. Cei de la acolo mi-au dat soluții bune, au încercat să mă ajute, mi-au spus prompt ce se poate și ce nu, ceea ce mi se pare de apreciat. E mai corect să știi asta de la început, nu să tot bați drumul Capitalei de zeci de ori fără rezultat. La rândul meu, și eu le spun oamenilor comunei ce se poate rezolva și ce nu, din problemele lor. Nu-mi place să mint, pentru că minciuna se plătește și nu aduce niciun câștig – nici mie, personal, nici consătenilor mei. Din păcate, românilor le place să fie mințiți, s-au învățat cu asta.