MINERALELE

– Sunt un combustibil care atunci când lipsește face corpul nostru să tragă pe marginea drumului. Vi le prezentăm pe cele mai impor­tante, precum și alimentele în care le puteți găsi –

Calciu

Surse: cele mai bune surse de calciu sunt lap­tele, produsele lactate, broccoli, varza, țelina, spa­nacul, fasolea și prazul.

Acțiune în organism: pe lângă faptul că joacă un rol fundamental în formarea oa­selor, calciul este esențial pen­tru coagularea sângelui. El asigură creșterea dinților sănătoși la copii și adolescenți și ajută la reglarea excitabilității neuro-musculare. Calciul reduce totodată potențialul producerii unor reacții alergice și normalizează contracția mușchilor ini­mii.

Deficit: o cantitate insuficientă de calciu poate cauza dureri de cap și musculare, precum și creș­terea excitabilității musculare. În funcție de regiu­nea corporală în care se manifestă, carența poate provoca spasme ale mușchilor faciali, contractura mușchilor flexori ai mâinii sau colici, care apar ca urmare a spasmelor produse în mușchii sfincteri ai intestinului, ai ductului biliar sau ai uretrei. Simptomele pot de asemenea include anxietatea, greața, furnicăturile și amorțeala. În faza inci­pientă, deficiența este adesea însoțită de o redu­cere a capacității de efort și de unele modificări psihice, iar ea poate cauza în cele din urmă os­teoporoză, modificări dentare și fracturi.

Supradozaj: când se află în exces, calciul poate provoca formarea de pietre la rinichi, inhibarea absorbției fierului. În cazul consu­mului excesiv de lapte, s-au constatat calci­ficări la nivelul plămânilor, rinichilor și țesu­tului subcutanat.

Necesar crescut de calciu: poate să apară în cazul consumului ridicat de cafea, al sarcinii, al alăptării, al vârstei înaintate, la pacienții cu tumori, ca urmare a dietei vegane și a adminis­trării unor medicamente precum cele antiacide, cortizon, laxative, hormoni tiroidieni și antiepilep­tice.

Interacțiuni cu alte medicamente: anti­biotice, fier, vitamina D și medicamente pentru ini­mă.

Magneziu

Surse: magneziul se găsește în majoritatea alimentelor vegetale și animale. Legu­mele sunt în mod normal bogate în mag­neziu, dar niveul său poate să scadă în cazul utilizării excesive a fertilizatorilor. O soluție poate fi să optăm pentru legumele bio. O atenție sporită trebuie acordată folosirii citratului sau orotratului. Cele două tipuri de magneziu sunt metabolizate mai repede și mai bine.

Acțiune în organism: magneziul joacă un rol în activarea a numeroase enzime, precum și în transmiterea corectă a stimulilor între celulele ner­voase, pentru funcția de pompare a inimii, prote­jarea în fața stresului, metabolismul hormonal si construirea matricei osoase.

Deficit: carența de magneziu poate genera crampe, în special în zona picioarelor și a labelor picioarelor, spasme musculare, hiperexcitabilitate, tahicardie, nervozitate, migrenă, dureri menstruale, furnicături la nivelul brațelor și picioarelor.

Supradozaj: poate apărea diareea.

Necesar crescut de magneziu: ad­mi­nis­trarea de contraceptive (pilule), diabet, văr­să­turi, dia­ree, expunere la aluminiu, transpirație abun­dentă, sport de performanță, stres, laxative, cor­tizon, chimioterapie, tulburări de somn, sindrom premenstrual.

Interacțiuni cu alte medicamente: antibio­tice, alopurinol (gută), diuretice, antidepresive, somnifere.

Fier

Surse: fierul e conținut în alimentele ani­male și ve­getale. Organismul poate ab­sor­bi fierul, în proporție de 5%-12% din carne, și în proporție de 1%-4%, din legume verzi.

Acțiune în organism: ajută la trans­portarea oxigenului în organism, buna funcționare a multor enzime, sinteza și producerea de energie.

Deficit de fier: pierderea apetitului, tulburări de creștere, epuizare, oboseală, reducerea rezis­tenței, dificultăți de învățare, amețeli, cheilită an­gulară (inflamarea colțurilor gurii).

Supradozaj: atenție, administrarea fierului pe termen lung poate duce la intoxicație cronică! Prin urmare, verificați-vă în mod regulat nivelul de fier din sânge, pentru a afla dacă aportul mai este necesar.

Necesar crescut de fier: la vegetarieni și în cazul donării de sânge, al sarcinii, în procesul de creștere, al sângerării, al utilizării crescute de anal­gezice și antiacide, al anumitor antibiotice, consu­mul mare de cafea, ceai sau limonadă, ori în cazul inflamației cronice, care poate duce la tulburări ale modului în care este distribuit fierul în organism.

Interacțiuni cu alte medicamente: nu luați fier în același timp cu zinc, magneziu, calciu sau antibiotice, antiacide, cafea, ceai sau lapte. Există și alte interacțiuni cu unele medicamente, în privința cărora cel mai bine este să vă documentați la medicul de familie ori la farmacie.

Recomandare: se întâmplă, adesea, ca aportul de fier pur să nu fie tolerat de organism, provocând greață, vărsături sau constipație. În acest caz sunt recomandate medicamentele homeopate, care n-au niciun fel de reacții adverse și au efect rapid. Folo­siți cu încredere Ferrum phosphoricum.

Zincul

Surse: carnea, peștele, produsele lactate, ouăle și brânza ne asigură necesarul de zinc. Atenție: zincul se găsește în tărâțele cerealelor, nu în făină!

Acțiune în organism: zincul este o compo­nentă a enzimelor, influențează sistemul imunitar, precum și hormonii de creștere și insulina.

Deficit: carența de zinc poate provoca tulburări în: metabolismul grăsimilor și carbohidraților, vin­decarea rănilor, simțul mirosului și al gustului. Administrarea suplimentelor cu zinc poate fi luată în considerare și în caz de diabet, impotență, alergii, acnee, psoriazis, ulcer al pielii, căderea părului și cancer.

Supradozaj: zincul poate fi toxic dacă este administrat o perioadă îndelungată, motiv pentru care e recomandabil să vă faceți analize pentru a verifica concentrațiile sale din sânge.

Necesar crescut de zinc: administarea de antiacide, cortizon, chimioterapie sau radio­terapie, inhibitori ECA, contraceptive, diuretice, me­dicamente hipolipemiante. De asemenea, în spor­tul de performanță, în timpul sarcinii și al alăp­tării.

Interacțiuni cu alte medicamente: anumite antibiotice, fier, cupru, calciu.

Siliciu

Surse: argilă, alimente vegetale.

Acțiune în organism: siliciul e o componentă a mul­tor struc­turi, care îi conferă organismului nostru sta­bilitate. Între ele se numără țesutul conjunctiv, un­ghiile, părul și oasele. Siliciul susține biosinteza co­lagenului, sistemul imunitar și menține elas­tici­tatea vaselor de sânge.

Deficit: țesut conjunctiv slab, unghii casante, arterioscleroză, conținut scăzut de colagen, din car­tilaje și tendoane. Deficiența de siliciu poate duce la vergeturi, îmbătrânirea pielii și celulită.

Necesar crescut: osteoporoză, păr și unghii fragile, boala Crohn, colită ulceroasă, diaree, vârstă înaintată, tulburări de resorbție.

Interacțiuni cu alte medicamente: nu se cunosc.

Seleniu

Surse: în special nucile sunt o sursă bună de se­leniu. Un conținut bogat de seleniu au, la rândul lor, măruntaiele și peștele.

Acțiune în organism: acest oligoele­ment are o influență pozitivă asupra siste­mului imunitar. El este, între altele, important pentru sinteza anticorpilor. Seleniul activează hormonii tiroidieni și joacă un rol major în procesul de diviziune și diferențiere celulară.

Deficit: o carență de seleniu poate pro­voca tulburări tiroidiene, slăbește sistemul imunitar și favorizează dezvoltarea canceru­lui.

Necesar crescut de seleniu: în cazul expunerii la metale grele, organismul are nevoie de un aport de seleniu (mai ales în combinație cu vitamina E). Un necesar crescut mai poate să apară în cazul consumului regulat de alcool, chimio­terapie, radioterapie, pancreatită acută, cancer, lim­fedem și reumatism.

Supradozaj: printre simptome se pot număra că­derea părului, unghiile casante, greața și tulbu­rările senzoriale.

Interacțiuni cu alte medicamente: a nu se lua în combinație cu vitamina C, zinc sau crom.

De reținut: în regiunile cu soluri cu conținut scăzut de seleniu, plantele și animalele au și ele un deficit. Drept urmare, se poate întâmpla ca și alimentele noastre să conțină mai puțin seleniu decât ar fi necesar în mod normal. Administrarea preventivă de suplimente se poate dovedi utilă, dar trebuie să avem grijă să nu ajungem la supradozaj. Ideal e să ne adresăm unui specialist.

Recomandare: argila, zeolitul și argila verde sunt furnizori naturali de minerale și oligoelemente și ne ajută, totodată, la eliminarea toxinelor.

Concluzie

Înainte de a apela la suplimente minerale, e bine să ne sfătuim cu un specialist și să verificăm even­tualele lor interacțiuni cu medicamentele pe ca­re le luăm. Astfel evităm ca suplimentele să se dove­dească ineficiente ori de-a dreptul contraproductive.