– Nemuritorul cântăreț francez, Enrico Macias, autorul celebrei melodii „Zingarella”, revine în România, după 52 de ani de la ultima vizită –
A ajuns prima dată în România în anul 1971, ca invitat de onoare la Festivalul Cerbul de aur. Coleg de scenă cu Dalida, Sergio Endrigo, Alain Barrière și Charles Trenet, a încântat, de-a lungul vremii, generația doamnelor și domnilor care azi sunt bunici. Cuvântul pensie nu există însă, în vocabularul lui Enrico Macias, care cântă neobosit, de peste șase decenii, despre pace și iubire. Veșnic tânăr, cântărețul cu origini berbere declara recent:”Ceea ce iubesc cel mai mult pe lume este să fiu cântăreț, să fac muzică și să fiu pe scenă!”.
Enrico Macias a compus în lunga lui carieră peste 150 de melodii, a făcut cunoscută în întreaga lume muzica arabo-andaluză și a lansat 28 de albume de studio. Ultimul dintre ele a apărut în 2019: „Enrico Macias & Al orchestra”. „Timp de 60 de ani, am cântat despre pace și solidaritate. Sunt fericit că am făcut asta și, mai ales, sunt recunoscător sorții, care mi-a permis să trăiesc până la 84 de ani și jumătate, continuând să cânt. Mie, publicul îmi dă energie și mă ține în viață. Muzica și succesul m-au ajutat să mă vindec de traumele și greutățile pe care le-am trăit. Vreau să le mulțumesc fanilor mei și să le transmit un mesaj: trebuie să păstrăm mereu vie speranța, să nu cedăm niciodată în fața încercărilor vieții”.
Carte de vizită
Enrico Macias s-a născut într-o familie de evrei, în Constantine, un oraș din Algeria Franceză, pe 11 dec. 1938, cu numele de botez Gaston Ghrenassia. Părinții lui au fost amândoi muzicieni de ma’luf (un gen de muzică tradițională andaluză, din Algeria, Libia și Tunisia). Tatăl, Sylvain, a fost violonist în orchestra lui Raymond Leyris, cunoscut sub numele de scenă Cheikh Raymond. Tot în acea orchestră și-a început cariera muzicală și Enrico, la 15 ani, cântând la chitară. Cheikh Raymond, maestru al muzicii arabo-andaluze, avea să-i devină mentor și, mai târziu, socru. A avut însă un destin dramatic. În 1961, în timpul Războiului de Independență Algerian, Cheikh Raymond a fost asasinat de Frontul Național de Eliberare. Întreaga familie a decis să părăsească Algeria și s-a mutat în Franța, cu doar câteva luni înainte de terminarea războiului. De atunci, lui Enrico nu i s-a mai permis să se întoarcă în Algeria, iar cei doi copii ai lui, proveniți din căsătoria cu Suzy, fiica lui Cheikh Raymond, s-au născut la Paris.
Enrico Macias s-a afirmat în perioada de apogeu a valului yé-yé, iar primele lui cântece – „Paris, tu m’as pris dans tes bras”, „Les Filles de mon pays” și „Poï Poï Poï Poï” – au făcut furori. Primul lui disc, „Adieu mon pays”, din 1962, a fost foarte bine primit de public, iar melodia „J’ai quitté mon pays” (Am plecat din țara mea) devine imnul exilaților din toată lumea. „Când am ajuns în Franța, am rămas orfan de patria mea și încă mă simt așa… dar nu simt nevoia de răzbunare sau ură. Cântecul meu «Enfants de tous pays» redă cel mai bine idealul meu de pace și solidaritate între ființele umane”, spunea el.
În lunga lui carieră, Macias a luat numeroase distincții: premiul Vincent-Scotto în 1965; discul de aur pentru melodia Mélisa, în 1976; titlul de Cântăreț al Păcii, oferit în 1980 de secretarul general al ONU și pe cel de Ambasador al Bunăvoinței pentru pace și apărarea copiilor, oferit de Kofi Annan în 1997. Dar cele mai înalte distincții au fost franceze. Enrico Macias a fost ridicat în rangul de cavaler (1985), iar mai apoi, Ofițer al Legiunii de Onoare Franceze (2007) și numit Comandor al Ordinului Artelor și Literelor din Franța (2006).
Artistul a vrut să se întoarcă în țara natală, Algeria, în mai multe rânduri, dar a renunțat în urma protestelor sistematice ale unei părți a clasei politice de acolo, care îi critica sprijinul față de Israel.
„Vreau să cânt până la ultima suflare”
Acest „ultim turneu” al lui Enrico Macias, care include și țara noastră, a început în Franța, în urmă cu un an. „Sunt fericit să fiu încă aici, să mă trezesc dimineața, să dau interviuri, concerte… Dacă acestea nu ar mai exista, aș fi terminat, terminat. Nu mi-am calculat niciodată succesul sau cariera. Drogul meu este muzica, care îmi curge prin vene, prin inimă. Vreau să cânt cât mai mult posibil, până la ultima suflare. Pentru «ultimul meu turneu», fiul meu, Jean-Claude, a avut ideea de a recrea tempo-ul unei zile, de la răsăritul la apusul soarelui. Începem cu primele mele hituri într-o atmosferă de music-hall și încheiem cu o petrecere totală, în sunet de muzică arabo-andaluză”, spunea el.
Concertul lui Enrico Macias de la Sala Palatului din 20 octombrie este o întoarcere în istoria muzicii. N-o ratați!
Biletele se găsesc la Sala Palatului și online pe IaBilet.ro și au prețuri cuprinse între 100 și 350 lei.
Romanian