Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Dureri de umeri și ceafă

Foto: Shutterstock – 7

– Reumatismul se află în raport direct proporțional cu fri­gul: temperaturile scad, durerile se întorc din exilul de pes­te vară, de unde au plecat: picioare, șale, spinare, ge­nunchi. Pentru cei ce lucrează așezați la birou, zonele cu probleme sunt ceafa și umerii. Durerile care apar sunt chinuitoare și au efect ne­ga­tiv asupra randamentului profesional. Reme­dii­le simple pe care vi le recomandăm au succes vindecător rapid    –

Adaos pentru baie

Frigul și umezeala sunt agre­so­rii care provoacă de foarte multe ori du­rerile din zona cefei și a ume­rilor. Baia totală destinde nervii și mus­culatura, iar câteva picături de ule­iuri eterice, de cimbru, rozmarin sau ienupăr, adăugate în apă, po­tențează efectul băii. Uleiurile eterice se pot amesteca cu un ulei de bază și pot fi masate pe zonele afectate.

Mișcare și masaje

O poziție permanentă de menajare a zonelor dureroase sau repausul la pat agra­vează, de cele mai multe ori, con­trac­turile, pentru că musculatura și fasciile devin tot mai rigide. Tera­pia ideală o reprezintă miș­carea ușoa­ră a gâtului și umerilor, deoarece stimulează irigarea sanguină și elas­ticitatea. Se fac mișcări de rotații len­te, cu umerii, și de răsucire, cu capul. Și masajul, practicat de preferință de un profesionist, poate fi o reală bine­fa­­cere. Alternativa pentru acasă este automasajul cu o minge de tenis, pe perete. Se mișcă de la un umăr la altul, fără a folosi mâinile, și în sus, de la baza cefei, spre cap. Se învață ușor și sunt extrem de eficiente.

Cu picioarele goale

Mersul pe tocuri înalte sau în pantofi cu talpă de calitate inferioară dăunează nu doar picioarelor, ci întregii coloane ver­te­brale și aparatului locomotor. Pen­tru întă­rirea musculaturii picioarelor, pentru ame­liorarea ținutei, dar și pentru relaxarea cefei și a umerilor se reco­man­dă mersul cu pi­cioa­rele goale. Acum, că vara a tre­cut, podeaua casei ia locul peluzei cu iarbă, cu condiția să nu fie din materiale sintetice. Pe su­pra­fețe netede, efectul nu e așa de puter­nic, dar miș­carea în sine este folositoare organis­mului.

Poziție corectă la birou

La masa de lucru, picioarele ar fi bine să fie lipite de podea, gambele și coapsele să se afle într-un unghi drept, iar speteaza scaunului să fie dreaptă și să aibă un reazem (suport) pentru coloana vertebrală. Ante­brațele stau relaxate pe bi­rou, umerii atârnă ne­con­tractați, brațele for­mează un unghi drept cu antebrațele. Marginea su­perioară a computerului este la înălțimea ochilor și la o distanță de o ju­mă­tate de metru de aceștia. Mausul să fie la înde­mâ­nă și ușor de manevrat.

Poziție corectă în pat

Foarte multe persoane dorm în poziția fetusului, ușor curbate de spate, dar astfel se produce o contratensiune la nivelul mușchilor posteriori, care provoacă dureri. În poziția pe spate, fără pernă, coloana vertebrală rămâne dreaptă, „compensând” statul pe scaun de pe parcursul zilei. Cei ce dorm pe-o parte au ne­vo­ie neapărat de o pernă, ca să nu se curbeze zona cer­vicală a coloanei. Cea­fa și picioarele trebuie să fie drepte, iar brațele în­tinse, pentru menținerea echilibrului.

Alternativ cu poziția pe spate, se poate dormi pe burtă, cu capul răsucit într-o parte, pen­tru distensia (întinderea) mușchilor laterali ai cefei.

Căldură plăcută

Căldura relaxează mus­cu­la­tura și reprezintă o măsură ideală de prim-ajutor pentru prevenirea unor contracturi pu­ternice. Mij­loa­ce utile în ve­derea relaxării sunt buiotele cu apă fierbinte, să­culeții cu sâm­buri de cireșe sau fularele groa­se, de lână. Dar nu trebuie evi­tat doar frigul, ci și cu­ren­tul, care poate provoca dureri sau le poate înrăutăți pe cele exis­tente deja.

Leacuri populare

* Se culeg frunze de nuc, se rup în fâșii și se stropesc cu țuică de pru­ne curată, de 35°-40° (așa cum se stro­pesc rufele înainte de-a fi căl­cate). Se aplică un strat gros de frunze pe o su­prafață de circa 10 cm, unde se află lo­cul bolnav – braț, umăr, picior –, apoi se badijo­nează cu o folie de plastic cât mai strâns, ca să nu „răsufle”, și se lea­gă deasupra cu fașă elastică. Ope­ra­ția se face seara la culcare și com­presa se lasă până dimineața (pielea se va păta). Se fac circa 3-4 ședințe. Re­zultatul va fi nemaipo­me­nit. Vă mai propun o rețetă al cărei incon­ve­nient este că pre­pa­rarea ei durează mai mult. * Se sapă o groapă la rădă­cina unui nuc și se taie un fragment dintr-o ramificație a ei mai sub­țire (să aibă diametrul de circa 5-10 mm). Se spală de pă­mânt și se introduce până la fundul unei sticle cu ulei (de trei sfer­turi) de floarea-soa­re­lui sau măs­line. Se sigilează bine sticla cu dop de plută și ceară, apoi se îngroapă în pă­mânt, astfel ca lumina să nu pă­trun­dă. Ope­­rația se face toam­na, înainte de a cădea frunzele, iar sticla se scoa­te iarna, prin luna ia­nua­rie, când pă­mântul înghea­ță. Cu acest „mir” se ung părțile anchilo­zate sau dure­roa­se. Rezulta­tele se vor simți foarte repede.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian