OLTIȚA CÎNTEC (curator FITPTI): „Oltița, tu vrei să dai foc la oraș?”

– La Iași se desfășoară în fiecare toamnă un eveniment tea­tral de anvergură. Este vorba despre Festivalul Internațional pentru Pu­blicul Tânăr (FITPTI), găzduit de Teatrul Luceafărul. Curator al acestui festival este criticul de teatru Oltița Cîntec, conf. la Uni­ver­sitatea din Iași, pe care am invitat-o să ne fie ghid al evenimentului –

„Douăzeci de scene, optsprezece țări, 150 de evenimente”

– Va începe curând o nouă ediție a „Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr”. Care e tema din acest an?

– Tema ediției cu numărul 16 este „feminin-mas­cu­lin”, o temă eternă, dar acum parcă mai actuală ca nici­odată. Sunt fluidități de gen, sunt încă probleme cu vio­len­ța domestică, traficul de persoane, cu reac­țiile miso­gine, cu subreprezentarea femeilor în artele scenice, de la dramaturgie la profesiunile specifice și pozițiile de top management. Despre asta e vorba și în volumul colectiv bilingv, pe care l-am coor­donat (a noua apa­riție din­tr-o serie care a debutat în 2015), Teri­to­rii de recuperat. Tea­trul prin len­tile de gen (Ter­ri­­tories to Reco­ver. Theatre through Gen­der Lens), la care au contri­bu­it, în afară de mine, Mirela Patureau, Irina Wolf, Miha­ela Michailov, Oa­na Cris­tea Gri­go­rescu, Daniela Șilin­dean, Cris­tina Ru­siecki, Anca Hațiegan, Iulia Po­po­vici. Da, nu­mai autoare, asta e. E mai echilibrat la traducători, Car­men Tărniceru și Mircea Sorin Rusu.

– Ce trupe de teatru vor ilustra tema ediției?

– Între 4-10 octombrie, vor fi spec­tacole de tea­tru indoors și out­doors, spectacole accesi­bili­zate, tea­tru VR, tea­tru filmat, lecturi publice, lan­sări de carte, expoziții, tea­tru stu­dențesc, work­sho­p-uri, film docu­men­tar, con­fe­rințe, dezbateri, întâl­niri spectatori-artiști. Se configu­rea­ză un program dens, atrăgător pentru toate categoriile de public, în peste 20 de locuri din oraș. Invitații (din 18 țări – Algeria, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, El­ve­ția, Franța, Ger­mania, Italia, Israel, Marea Bri­ta­nie, Mexic, Republica Moldo­va, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria și România) vin la Iași cu formule artistice inedite, de largă adre­sabi­litate. Dintre creatorii români, pe afișul FITPTI apar numele câtorva dintre regizorii no­torii: Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Andrei și Andreea Grosu, Bobi Pri­cop, Alexandru Mâzgă­reanu, Cristian Ban, Selma Dra­goș, Beatrice Iordan, Andu Dumitrescu. În pro­gram sunt spec­ta­cole care prilejuiesc reîntâlnirea cu celebrități ale scenei, precum Dorina Lazăr, Pavel Bartoș, Tudor Chirilă, Mihaela Teleoacă, Al. Papa­do­pol, Lari Giorgescu, Mihaela Sîrbu dar și companii in­dependente (Centrul Maidan, Cluj, Var Cultural, Bucu­rești, Teatrul Fix, Iași etc.).

– Cât de greu este să aduci publicul tânăr la teatru?

– Nu e greu, dacă oferta cu care încerci să îi atragi spre teatru e una la care să rezoneze. Ado­lescenții și tinerii adulți nu sunt o catego­rie omo­genă. Sunt foarte multe subcategorii, sub­grupe, pe vârste, preocu­pări. Preferă alte for­me de socializare, cu grupul de amici, e și ăsta un item care trebuie avut în vedere. Uite, de exemplu, în Franța, mersul la teatru e abia pe locul al 14-lea în topul prefe­rințelor la tineri.

– Se spune că tinerii nu mai pot fi atrași de cul­tură și totuși, Teatrul Luceafărul din Iași are săli pline. Care e secretul?

– O politică repertorială diversă, o va­rie­ta­te sti­lis­tică (genuri, retorici regizo­rale), des­chiderea către așteptările publicului, anco­ra­rea în tren­durile estetice ale momentului, co­nexiunile inter­naționale, dinamica artis­tică, o echipă pasionată de ceea ce face. Sigur, nu dezvăluim chiar tot, mai avem și „secreteˮ.

„«Alba-neagra» cu bugetul ne face munca foarte dificilă”

– Care sunt marile probleme cu care se con­frun­tă un director de teatru pentru tineret și un curator de festival?

– Oful cel mare este imposibilitatea de-a lucra pre­­dictiv. Bugetul ni s-a comunicat la final de martie-de­­but de aprilie. A rămas la nivelul anului anterior, în con­diții de inflație galopantă, majorarea TVA la ca­zări, de la 4 la 9 la sută, scumpirea continuă a bile­telor de avion, a prețurilor la carburanți. Această „al­ba-neagraˮ cu bugetul ne face munca foarte dificilă.

– Este cultura amenințată în România zilelor noastre?

– Este o agresiune a deci­denților la adresa culturii ro­mâ­ne. Oamenii aceștia nu în­țe­leg că actul cultural repre­zintă o necesitate, că el mode­lează și îm­bo­gă­țeș­te indivi­du­al, că efectele con­su­mului cul­tural se văd pe ter­men me­diu. Co­masările, bloca­rea pos­turi­lor și alte măsuri dras­tice, da­că e să ne lu­ăm după in­for­ma­țiile de pe surse, sunt de­zas­­tru­oa­se. Colectarea de către stat e marea problemă, acolo ar trebui să se lu­creze pentru echi­librarea defi­citu­lui. În loc să facă acest lucru, ei ho­tărăsc să strângă și mare tare lațul la gâtul ce­lor co­recți. Sper ca mă­car în al 12-lea ceas înțelepciunea să primeze.

„Nu trebuie ratat nimic”

– Revenind la festival, te rugam să ne spui ce nu trebuie să rateze pu­bli­cul din Iași, între care și mulți cititori ai revistei „Formula AS”…

– Nu e doar publicul ieșean, vin spectatori din toa­tă regiunea să vadă spectacolele din program. Din po­ziția de curator vă spun sincer că nu trebuie ratat ni­mic. Știu că nu se poate. Fiecare alege ce consideră că i se potrivește. Iată câteva posibile recomandări: „Stai jos sau cazi” e producția Tea­tru­lui Luceafărul din Iași, după romanul omonim scris de Bogdan Mun­­teanu, dramatizat de scriitor, împre­ună cu Da­nie­la Șilindean. E despre o boală, epilepsia, despre care știm prea puține și care ne înspăimântă, pentru că nu-i înțelegem simptomele și nu știm cum să reac­ționăm. Partenerii acestui proiect al Teatrului Lucea­farul sunt UMF Iași și Centrul Cultural „I.I. Miro­nescuˮ. Poate fi văzut și la București, în Fes­ti­valul Național de Teatru, secțiunea Educațional.

Am selectat Teatrul de Comedie din București cu o creație realizată de duetul regizoral Andreea și An­drei Grosu. E o formulă creatoare unică în industria tea­­trală autohtonă, cei doi artiști lucrează mereu îm­preună, se pliază perfect. „Căsătoria”, de N.V. Go­gol, va încheia, pe 10 octombrie, evenimentul nostru, cu o distribuție de cinci stele (Tudor Chirilă, Mirela Zeța, Liviu Pintileasa, Mihaela Teleoacă, Alin Flo­rea, Dan Rădulescu, Bogdan Cotleț, Smaranda Cara­gea, Silviu Debu).

Am avut pe radar, ca întotdeauna, și companii independente, pentru care FITPTI este o platformă de expunere. În 2022, în România, din cauza violen­ței domestice au murit 42 de femei și 4 copii. Sta­tis­tica asta neagră continuă: aproape 40.000 de femei și 9.000 de copii au fost victimele agresiunilor; peste 11.000 de ordine de protecție și peste 20.000 de ordine de protecție provizorii au fost emise. Despre asta vorbește producția realizată de Compa­nia clu­jeană „Amalgam”, „Unele rufe se spală în public”.

Am mai făcut-o, o facem și anul acesta! Jucăm la sectia Oncologie a Spitalului de Copii „Sfânta Ma­ria” din Iași. Bucuria din ochii și de pe fețele acestor copii nu se compară cu nimic altceva! Pentru ceasul acela de spectacol de teatru uită de toate, inclusiv de per­fuzoarele la care sunt conectați, paloarea din obraji le dispare, iar colțurile buzelor se întind până spre urechi! Compania Hilarilar din Spania va sus­ține pentru ei spectacolul nonverbal „Major­domul”. Un festival e o sărbătoare care trebuie să atingă, ca stare, pe toată lumea!

– Pe lângă multă muncă și oboseală, care este răsplata festivalului de la Iași?

– Nimic nu se compară cu satisfacția pe care eu, curator al FITPTI, o trăiesc atunci când spectatorii întreabă, sincer preocupați, „Se pun în vânzare bile­tele?”. Sunt oameni care iubesc teatrul, pentru care festivalul acesta e ocazia de-a viziona creații altfel inaccesibile. Oameni care și-au făcut un obicei ca la debut de octombrie să fie parte a acestei sărbători a artelor, să socializeze într-un mod elevat. Pentru mine, cu toate dificultățile inerente, FITPTI este modalitatea de-a împărtăși cu spectatorii o parte din ceea ce văd, din ce știu și îmi place să fac.

„Oltița, tu vrei să dai foc la oraș?” a fost răs­pun­sul-întrebare la una dintre solicitările mele (multe) de a primi acceptul pentru un spectacol cu elemente de foc, în aer liber, Fire Drama, Trezirea sufletului. „Doar la figurat!”, am zis. Am căutat variante, am vorbit, m-am sfătuit, eram pe punctul să renunț, dar am continuat să exasperez oamenii, pentru ca spec­ta­colul merită să-l vedem. Și, da, are elemente de risc, dar cei 14 artiști implicați fac asta de multă vre­me, își iau toate măsurile de precauție, chemăm pom­pierii, poliția locală și jandarmeria, ne îngrijim să nu fie probleme.

N-aș vrea să închei recomandările mele fără să-l amintesc pe Pavel Bartoș, care revine, a mai fost de cel puțin cinci ori în 16 ediții, ca actor al Teatrului Odeon. Acum e cu un ONE MAN aproape SHOW (Comic Entertainment), al cărui scenariu l-a scris pornind de la întâmplări din viața personală, „un spectacol despre decizii bune sau nebune, despre greșeli sau negreșeli, despre iubire în toate formele ei, despre viață, pur și simplu, mesajul fiind unul foarte clar: viața trebuie și merită trăită din plin!”, cum zice în prezentare.

Teatrul Gong din Sibiu și Centrul de Tea­tru Educațional Replika din București au rea­lizat „Povești invizibile”, de Mihaela Michai­lov, un spectacol inspirat din lumea copiilor nevăzători. Teatrul Act e prezent cu „E ade­vă­rat, e adevărat, e adevărat”, Teatrul Ode­on, cu „Neliniște”. Nu avem spațiu să men­țio­năm toate cele peste 150 de evenimente susținute de o galerie foarte onorantă de par­te­neri (ambasade, institute culturale, univer­si­tăți etc.). Nimic altceva nu se compară cu întâlnirea directă artiști-public, de aici vine forța emoțională extraordinară a teatrului!