„Copilul meu are sindromul Ehlers-Danlos” (Răspuns pentru DANA G.)

Aceasta este o boală genetică rară, care afec­tează țe­sutul conjunctiv. Atât sexul masculin, cât și cel fe­minin sunt afectate de această maladie, in­diferent de rasă. Incidența nu este cunoscută cu exactitate, însă literatura arată o frecvență de apro­ximativ 1/5000 sau 1/10.000 de nașteri. Sindro­mul Ehlers-Danlos cu­prin­de o serie de afecțiuni genetice rare, ale căror cauze sunt variabile. În unele cazuri poate fi vorba, la anu­mi­te tipuri, des­pre un deficit de colagen. Semne cli­nice: hi­per­elas­ticitatea pielii, care este fragilă și se ru­pe la șocuri minime, generând plăgi mari, urmate de o cicatrizare îndelungată și dificilă; * hi­perlaxitate ar­ti­culară cu ins­ta­bilitate, însoțită adesea de lu­xații parțiale sau to­tale; * hematoame numeroase, spon­­­ta­ne; * dureri cronice, care se pot însoți de o artroză precoce; * hernii care pot sur­­veni la orice vârstă, adesea re­ci­divante, chiar după tra­tament; * unele forme afectează copiii și se ca­rac­terizează prin scolioze im­portante. Com­pli­cațiile mai puțin frecvente pot fi grave: perforații ale co­lonului, ca­re adesea este dilatat și aton, rupturi ar­te­riale spon­­­tane. O afectare cardiacă banală, precum pro­laps de valvă mitrală, este frecventă. La nivelul ocu­lar pot exista riscuri de leziuni ale corneei, sub­­lu­­xații ale cris­talinului sau desprinderea re­tinei. Nu exis­tă tra­ta­ment cauzal al acestei boli. Sin­gu­rul tra­tament dis­ponibil este cel simpto­matic. Suturile plă­gilor trebuie să fie fine (fir nere­sorbabil, lăsat mult timp pe loc). La nivel articular pot fi practicate unele in­ter­venții chi­rurgicale (montarea dispozitivelor de fixare, precum și înlocuirea capsulei pentru luxațiile de umăr, chirurgie articulară sau vertebrală), dar aces­tea se realizează doar dacă este absolut necesar. Echi­pele chirur­gicale de rea­nimare trebuie să cu­noas­că ris­cu­rile le­gate de acest sindrom îna­inte de ori­ce inter­venție. Reedu­ca­rea poate fi efi­cace dacă este bine con­dusă, evi­tân­du-se orice gest care agra­vează lu­xa­­ții­le, prin întărirea mușchilor sta­bilizatori. Ree­du­ca­rea în piscină este cea mai indicată, însă manipu­lările sunt contraindicate.

dr. RĂZVAN C.

„Mama s-a ars cu ulei încins” (Răspuns pentru CRISTI S. – Galați)

Răspunzând solicitării dvs. de a vi se indica unele re­medii naturiste care să contribuie la reducerea su­ferințelor mamei dvs., v-aș recomanda unguen­tul Epi­telin, produs de S.C. Exhelios Timișoara (str. Eftimie Mur­gu nr. 3), pe care îl puteți găsi în far­macii. Acest un­guent realizat pe baze naturiste are în com­po­ziția sa, printre altele: ex­tract de Gălbe­nele, Mu­șețel și ulei de Luminița-nopții și este indicat pen­tru tratamentul ur­mătoarelor afecțiuni ale pielii: arsuri, escare de de­cu­bitus, plăgi posto­pe­ratorii și eczeme. Sper să-i fie util și eficient ma­mei dvs.!

VICTOR T. – BUZĂU

„Băiețelul meu face alergie la praful de casă” (Răspuns pentru RODICA B. – Botoșani)

Așa cum ați menționat în scrisoarea adresată de dvs. prestigioasei reviste „Formula AS”, opera­ția de po­lipi a ameliorat într-o oarecare măsură suferințele co­pilului, dar este evident că nu a putut rezolva si­tua­ția, deoarece în acest caz este vorba de o rinită aler­gică, alergenul care o provoacă fiind praful de cameră. Ins­pirând acest alergen, la care fiul dvs. prezintă o sen­sibilitate deosebită, în corpul lui se produce o substanță denumită hista­mină ca reacție de apărare și care declan­șează, din păcate, secrețiile nazale abun­dente și înfundarea nasului, la care v-ați referit în scrisoare. Nu este cazul să vă mai adresați unui me­dic specialist ORL, rezolvarea cazului fiind de com­petența ex­clusivă a unui medic specialist alergolog. Nu știu dacă la Botoșani veți găsi un medic specialist aler­golog bun și nici dacă farmaciile de acolo sunt în­zestrate cu injecțiile necesare desensibilizării or­ga­nis­mu­lui la praful de cameră. Tratamentul aler­giei de care suferă copilul dvs. este de două feluri. În prima categorie intră medicamentele antihista­minice, care tra­tează însă numai efectele bolii, nu și cauza ei. Prin ad­ministrarea acestor me­dica­mente sub un strict con­trol medical, dată fiind vârs­ta fragedă a copilului, care impune dozarea aten­tă a medicamentelor, se blo­chea­ză sau se re­du­ce producerea histaminei, res­pectiv se desfundă nasul și se reduc secrețiile. Este deci un tratament de moment, de ameliorare a efec­telor bolii, trata­mentul repetându-se la nesfârșit cu ocazia fiecărei crize. Cel mai bun tratament este însă cel care vizează cauza bolii, vindecând definitiv bol­navul, respectiv desensibilizarea organismului prin in­jectarea în corp a unor doze din ce în ce mai mari, sta­bilite de medicul specialist alergolog, a unui pre­parat (gen vaccin) care conține tocmai praf de cameră. Ast­fel, corpul se obișnuiește încet-încet cu praful de cameră, astfel încât își pierde sensibi­litatea la acesta, crizele de rinită alergică dispă­rând definitiv, odată cu dispariția sensibilității la alergenul care o provoacă. Dacă nu reușiți să ob­țineți tratamentul necesar la Bo­toșani sau la Iași, eu vă recomand cu multă căldură Spi­talul „Dr. Carol Davila” – Serviciul Alergologie (Calea Gri­viței nr. 7, București), care dispune de toate mij­loacele de investigație necesare și în același timp vă poate îndruma la o farmacie spe­cia­lizată din Bucu­rești care deține și „vac­cinul” la praful de cameră ne­ce­sar tratamentului, vaccin produs în stră­inătate și care nu poate fi găsit la orice far­macie. Sper că prin cele relatate mai sus am reușit să vă edific pe deplin asu­pra tra­ta­mentului necesar copilu­lui dvs., căruia îi do­resc vin­de­care grabnică și definitivă. Men­țio­nez că și eu am suferit în urmă cu mai mulți ani de un astm bron­șic alergic deosebit de grav, de care am fost vin­decat defi­nitiv cu ajutorul tra­ta­mentului de de­sen­sibilizare recomandat de Spi­talul „Dr. Carol Davila” din Bucu­­rești, la care pe atunci lu­cra ma­rele om de știință și medic aler­golog, Dr. Sero­pian, căruia îi port și azi cele mai alese senti­mente de recunoștință.

IONEL SPIREA – Focșani

„Sufăr de veruci plantare” (Răspuns pentru ELENA – Tulcea)

Am avut această problemă în 2005, la piciorul drept. Am făcut două veruci plantare când m-am tăiat la mare, într-o scoică. Mi-au ieșit una la baza degetului mare și una în călcâi. Le-am cauterizat de trei ori, în 2006-2007, dar fără efect. În 2008, le-am extirpat chi­rur­gi­cal. După cum știți, aneste­zia în talpă este foarte dureroasă. Tă­ie­tura de bisturiu trebuie efectuată exact lângă partea de la suprafața verucii și foarte adân­că. Când se extrage ve­ru­ca, me­­dicul chi­rurg trebuie să o exa­mi­neze cu lupa, să vadă dacă a extras toate rădăcinile. Aten­ție! O singură rădăcină ruptă și ră­masă în talpă duce, în decurs de 3-7 luni, la creș­te­rea unei veruci plantare sau a mai multora (2-3 bucăți). Dacă ve­­ruca este intactă, gaura ră­ma­să du­pă operație se coase cu fir chirurgical. După 7 zi­le se scoa­te firul. La câte veruci aveți, o să stați în pat până la prin­derea ră­nilor, dar după 1-2 luni o să dansați ca la nun­tă. Cu res­pect,

CRISTIAN – Piatra-Neamț