Despre presă și democrație

La mijlocul anilor 2000, când ultimele trus­turi occidentale de presă – cu excepția notabilă a elve­ție­nilor de la Ringier – și-au vândut participațiile și s-au retras de pe pia­ța românească, situația a fost una­nim interpretată ca o vul­nerabilizare a șubredei noastre de­mocrații. Cele mai sumbre aștep­tări aveau să se confirme: încăpute pe mâna diver­șilor moguli autoh­toni, preocupați să-și spele imaginea, marile noastre branduri de presă s-au stins unul după altul, eșuate în mediul online, supuse dictaturii click-ului, pentru o mini­mă relevanță. Dar faptul că balansul puterii dintr-o țară deja membră a Uni­unii Europene ajunsese să depindă de ca­pri­ciile unor magnați media din Germania, Elveția sau de aiurea era, în sine, un lucru îngrijorător. Pe orice piață sănătoasă, legătura titlurilor de presă cu publicul cititor e adevăratul garant al viitorului publica­ții­lor, pe de o parte, și al inde­pen­denței liniei edi­toriale, pe de altă parte. Câtă vreme avea tiraje mari și îi aducea un profit bun, an de an, nici mă­car unui patron ca Dan Voi­cu­lescu nu i-a trecut prin minte să închidă ediția print a „Gazetei Sporturilor”, chit că nu se afla în cele mai bune relații cu echipa de acolo.

Când și cum s-a pierdut legătura dintre presa românească și publicul său e o poveste lungă și complicată. Explozia Internetului, care i-a obiș­nu­it pe mulți cu prostul obicei de a consuma arti­cole de presă, fără să plătească nici măcar prețul unei mer­denele, e doar unul dintre motive. Dis­tru­gerea inte­re­sată, sistematică, a rețelei de dis­tribuție e altă cauză. Nu trebuie scoasă din calcul nici lipsa de scrupule a unor mari „făcători de ziare”, care au preferat profitul facil, unei creș­teri sănătoase a produselor pe care le coordonau. În fine, la mai bine de un deceniu de când și-a cedat titlurile se­rioase, („Evenimentul zilei” și „Capital”) unor in­ter­mediari cu legături politice la cel mai înalt nivel, trustul elvețian Ringier (o imagine a succesului, la început) decimează ultimele redacții de presă cotidiană care mai func­ționau după o rețetă căreia putem să-i spu­nem de-acum „de modă veche”.

Cu câteva luni înaintea unui an electoral cru­cial, din multe puncte de vedere, ultimul trust occi­den­tal se retrage din jocul de reglementare al de­mo­crației noastre, punând principiile co­mer­ciale înain­tea celor etice. Nici nu-i poți con­dam­na: sunt o fir­mă care vrea să facă profit, așa cum crede de cu­viin­ță, cu sau fără responsabilii editoriali cu care a lucrat în ultimii ani. La urma-urmei, pot închide toa­te redacțiile și se pot re­tra­ge cu totul, e dreptul lor! Întrebarea e ce facem noi – public, reporteri, in­ves­titori, actori publici, firme bănoase din Româ­nia, care pot susține prin publicitate proiecte jur­na­listice serioase. Cât de ușor pot fi manipulate rețe­lele so­ciale, se știe foarte bine, sunt studii serioase pe tema asta în țări unde presa scrisă stă, oricum, mai bine, decât la noi. Cât de puternic manipulează televi­ziunile de la noi, abonate la banii marilor partide, iarăși se știe. 2024 va fi, din toate punctele de vedere, un test important pentru democrația noas­­tră. Deși e un clișeu, presa rămâne una dintre cele patru puteri care asigură echilibrul unei so­cie­tăți sănătoase. Vremea când marile trusturi occi­den­­ta­le investeau în presa de calitate de la noi a apus. De-acum, ține de fiecare dintre noi să sus­ținem presa serioasă și textele valoroase, plă­tind din buzunar, așa cum plătim un doctor bun sau un bucătar iscusit. Dumneavoastră, cei care citiți în print aceste rânduri, sunteți adevărații stâlpi ai pre­sei și ai societății noastre. Vă mulțu­mim încă o dată pentru asta, sunteți un exemplu și o inspirație pentru noi!