MALVINA CSERVENSCHI: „Ce fac este o pasiune uriașă”

Liniște și lumină

– Toată lumea se plânge de vremuri grele, dar tu strălu­cești. Te regăsesc chiar mai ra­dioasă de­cât la pre­ce­den­ta noas­tră în­tâlnire. Ai găsit rețe­ta fericirii?

– Cred că, mai degrabă, am descoperit secretul liniştii, al pă­cii sufleteşti. Ea ne pune lu­mină pe chip. Inclusiv fizic ară­tăm mai bi­ne, când avem împli­nire su­fle­teas­că. Iar ca să ajungi să do­bân­deşti pa­cea sufletească, tre­­buie să alini­ezi ceea ce simţi cu ceea ce gân­deşti şi cu ceea ce faci. Asta este triada, secretul. Când nu mai există nicio stare de ten­siune între lucru­rile astea, a­tunci se echili­brea­ză ba­lanţa şi-ţi găseşti liniş­tea. În plus, de­sigur, e esenţial să faci ce-ţi pla­ce, să te înconjori cu oameni fru­­­moşi, cu o energie bu­nă, iar atunci când treci prin în­cer­cări, prin mo­mente dificile, să le trans­­­formi în oportu­ni­tăţi, în obsta­co­le trecă­toa­re, ori să vezi în ele nişte lecţii pe care să le înveţi. Ştii, ade­se­ori avem tendinţa să ne în­tre­­băm „De ce mi se întâmplă mie asta?” sau „Ce-am făcut de mi se în­tâm­plă asta?”. Con­­vin­gerea mea este că, în realitate, n-am făcut ceva pentru care suntem pe­dep­siţi, ci, pur şi sim­plu, încercările sunt niș­te provocări care ne ajută să des­coperim ceva nou despre noi înşine.

Smaralde, rubine și safire

– În ultimii ani, provocările n-au lipsit: pan­de­mie, inflație, me­diu internațional agitat, dar, cu toa­te as­tea, Casa de Bijuterii „Mal­ven­sky” a cres­cut asemenea lui Făt-Frumos din po­ves­te: într-un an cât alţii în şapte. De altfel, noul sediu al firmei spu­ne tot: un palat su­perb, situat pe o arte­ră ultracen­tra­lă a Bucureș­tiu­lui. Fa­ce par­te din marketing?

– Scopul mutării a fost unul prac­­tic. Mai întâi, că în sediul anterior nu mai aveam loc: echipa se mă­rise, colecţii­le erau din ce în ce mai mul­te, iar eu aveam încă multe idei de dez­vol­tare… Voiam să creez bijute­rii cu pietre pre­ţi­oase – smaralde, ru­bine, safire, inclusiv cea mai im­por­tantă bijuterie cu diamante, adică inelul de logodnă, or, după părerea mea, astfel de bijuterii, cu pietre foarte valoroase, îţi impun un spaţiu exclu­si­vist, unde să-i oferi clien­tului intimitate, timp şi atenţie, să-l faci să se simtă important şi răsfăţat. Îmi doream să le ofer românilor această experienţă de lux: să vină într-un loc elegant, unde să găsească bijuterii cu în­sem­nătate, multă căl­du­ră din partea noas­tră, a echipei, şi un „customer service” de­să­vârşit, să ple­ce de aici zâm­bind, cu o bijuterie care să le vor­beas­că despre valori şi simboluri, de care să nu se mai despartă nici măcar o zi din viaţa lor. Aşa am pornit în „aven­tura” mutării. Am găsit această ca­să albă, la care visam de­mult, o adevă­rată biju­te­rie archi­tec­turală, din anul 1920, con­struită în stil franţu­zesc, cu stuca­turi splendi­de şi cu îngeri repre­zen­taţi în fie­care ca­meră. Ce loc mai nimerit să fi găsit, având în vedere că eu obişnuiesc să spun des­pre membrii echipei mele că sunt „în­gerii Mal­ven­sky”, care îndeplinesc dorin­ţe?! Aici am putut să dedic câte o încăpere fiecărei colecţii, iar etajul întâi este destinat exclusiv bijute­riilor cu pietre pre­ţioase, diamante şi verighete. Şi, în plus, edu­ca­ţiei în dome­niul gemologiei! Aşadar, pot să spun că mi-am îm­plinit visul! Azi, când intri în Casa de Bi­ju­te­rii „Mal­ven­sky”, găseşti biju­te­rii care, în majoritate, îţi vor­besc despre tradiţiile ro­mâ­nilor. Indiferent de cla­sa lor socială, româncele au purtat tot­deauna po­doa­be, indiferent că era vor­ba de un șirag de măr­ge­le sau de bijuterii rafinate, pur­tate de doamnele din protipen­dată. Eu iubesc foarte mult Ro­mânia, chiar dacă, vor­bind cu români de aici sau de peste ho­ta­re, re­marc că au tendinţa să vadă mai curând partea nega­tivă a lucru­rilor, dar eu continui să susţin că ţara noastră e o ţară bogată, mai ales în tradiții. Și asta îmi do­resc cel mai mult: să traduc în aur simbolurile româ­neşti, astfel ca persoanele care ne cumpără biju­te­riile să-şi adu­că aminte de tradiție.

Liga diamantelor

– La precedenta noastră dis­cu­ție, tocmai ter­mi­naseși cursul de gemologie, de la reputatul „Ge­­mological Institute of Ameri­ca”, şi făceai primii paşi spre crearea bijuteriilor cu diamante. Azi orga­nizezi master­class-uri de gemologie, iar co­lec­ţia de podoa­be cu dia­man­te a de­ve­nit un brand Malvensky. Simţi că ai trecut într-o altă „ligă”, că ai intrat în clubul select al Ca­se­lor de Bijuterii de elită?

– Avem trei categorii de pro­duse şi îmi doresc să le onorez în continuare pe toate. Faptul c-am intrat în zona creatorilor de bi­ju­terii preţi­oa­se nu înseamnă că am lăsat deoparte podoabele create acum unsprezece ani, la înce­putul Malvensky. Ori­ce cli­ent, fie că achiziţionează o bijuterie cu şnur, fie că plă­teş­te pentru un diamant de 8 ca­ra­te, beneficiază de toată aten­­­ţia şi consideraţia noas­tră. Dar, da, simt, într-adevăr, că am trecut într-o altă „ligă”. Lumea diamantelor şi a pie­tre­lor preţioase e una fasci­nan­tă, dar pentru a a­jun­ge acolo şi pentru a fi în con­tact cu tot ce se întâmplă pe piaţa inter­na­țio­nală necesită multă do­cu­mentare, multe cunoş­tin­ţe şi mul­tă muncă şi, recu­nosc cu mân­drie că, acum, indife­rent cu ce tip de bijuterie sunt pro­vo­cată, pentru o comandă privată – coliere, cer­cei, inele, cu pietre ori­cât de mari şi de rare – sunt ca­pabilă s-o ono­rez, în cel mai scurt timp. Şi e o plăcere pentru mine să fac asta: să călătoresc în diferite colţuri ale glo­bului, în căutarea unei pietre spe­ciale, să concep desig­nul, îm­pre­ună cu cli­en­tul, în funcţie de dorinţele acestuia, dar, fireşte, în stilul „Mal­vensky”…

Când oștean, când stegar

– Există şi o recunoaştere internaţională pen­tru bijuteriile tale?

– Furnizorii „Malvensky” şi producătorii din întreaga lume ne cunosc foarte bine, fiin­du-le cli­enți, toţi ne apreciază şi sunt mândri să colaboreze cu noi. Şi se minunează de sediul nostru, această bijuterie arhitecturală. În ceea ce priveşte restul brandurilor de bijuterii de la nivel internaţional, credinţa mea este că fiecare are un loc aparte în sufletul clienţilor, oamenii se îndrăgostesc de stilul unei Case şi de poves­tea din spatele bijuteriilor, deci, pe piaţă, e loc pentru toată lumea. Dar şi în sfera locală ne bucurăm de o imagine foarte bună: marile lanţuri de bijuterii din România, care au un sistem de business pe care-l apreciez, ne pri­vesc cu admiraţie. De exem­plu, anul trecut, la „Gala Femeilor Remar­cabile”, cei de la Kultho au onorat povestea „Mal­vensky” cu un premiu, care, fireşte, m-a bucurat.

– Să adăugăm că, în anii din urmă, ţi-ai păs­trat statutul de furnizor al Casei Regale a Româ­niei, ba chiar ai fost o­no­rată cu Ordinul Co­roana Ro­mâniei în grad de ca­va­­ler. De aseme­nea, ai creat trofeele pentru mai multe mari competiţii de tenis, ceea ce reprezintă tot o re­cu­noaştere a pro­fe­siona­lis­mului tău. Si­gur că toate aceste ono­ruri sunt o carte de vizită excelentă pentru Casa „Mal­ven­sky”, dar pentru tine, per­sonal, care e ade­vă­ratul gust al succesului?

– Bucuria lucrului pe care îl fac. Asta e ceea ce mă face cu devărat feri­cită! Să creez bijuterii, să creez trofee, să creez lucruri frumoase şi cu po­ves­te. Întregul proces de creaţie, de la viziune până la forma finală, îmi induce o mare, mare, mare fericire şi satisfacţie. Iar atunci când văd că sunt apreciată pentru ceea ce fac, evident că-mi creşte sufletul. Sunt flatată de aprecierea celor care m-au ales să creez trofeele pentru aceste mari com­petiţii de tenis, m-am simţit onorată când Majestatea Sa Margareta mi-a acordat această distincţie pentru munca mea… Astfel de aprecieri îmi fac bucuria şi mai mare! Da, sunt    binecu­vântată! Şi de multe ori, venind zilnic la muncă, mă simt ca un coman­dant de oaste. (râde) De fapt, uneori sunt unul dintre oşteni, alteori sunt un cavalerist, alte ori sunt stegarul… Dar sunt un co­mandant care înţelege că totul se face prin iubire, pasiune şi armonie şi, pe de altă parte, prin orga­nizare, clari­tate şi determinare.

– Mi-ai ridicat mingea la fileu: care e secretul succesului „Mal­ven­sky”? Ce vă transformă în câș­tigători pe piața bijuteriilor?

– Pe lângă elementele pe care le-am pomenit anterior, succesul Casei „Malvensky” vine din energia noastră, a echipei. Poate să fie totul per­fect, dar dacă nu transmiţi o energie bună, prin bunăvoință și im­plicare, nimic nu iese cum tre­buie. Oamenii simt energia bună.

– Energia bună este un com­bus­tibil care trebuie regenerat per­ma­nent. Cum procedezi?

– Eu îmi alimentez energia și starea bună cu timp petrecut cu mine însămi. După o zi întreagă de muncă, simt nevoia să dau volumul la minim în propria mea minte şi să stau în linişte. Nu ştiu dacă asta se numeşte meditaţie sau intro­spec­ţie… Pentru mine, liniştea din minte şi din su­flet re­prezintă „hrana” cea mai bună… Şi-mi mai încarc bateriile încon­ju­rându-mă cu oameni buni şi luminoşi.

Călătorie în trecut

– Malvina, din exterior, pare că viaţa ta e alcătuită din muncă şi iar muncă. Dincolo de ea mai există ceva?

– O mică precizare: cele 7-8 ore pe care le petrec la serviciu zilnic eu nu le percep ca fiind muncă. Pur şi simplu, ceea ce fac repre­zintă o uriaşă pasiune! Pe de altă parte, întotdeauna îmi fac timp şi pentru mine. Ce înseamnă asta? Călătorii de plăcere, mult timp pe­tre­cut cu familia, cu oa­meni dragi, lucruri mici, dar care pentru mine sunt mari, fiindcă mă fac fe­ricită: orele în care fac sport, înot, fac exer­ciţii de yoga, masaje…

– În Hunedoara, ora­șul buni­cilor tăi, mai ajungi?

– Da, am ajuns în zonă chiar de curând. Am fost invitată la un eve­niment care avea loc la Castelul de la Săvârşin, am aterizat la Timi­şoa­ra şi, imediat după ce m-am insta­lat în maşina care trebuia să mă ducă la Săvârşin, pornind la drum, am realizat că în zona ace­ea mă simţeam ca acasă. Dar nu înţelegeam de ce. Am sunat-o pe mama, l-am sunat pe tata, am sunat-o pe sora mea şi, vor­bind cu ei, am făcut aşa, ca o călătorie în timp şi, brusc, mi-am dat sea­ma că mă simţeam atât de bine acolo fiindcă eram „acasă”, adi­că aproape de casa bunicilor mei… De care mi-e foar­te dor… Îmi aduc atât de bine amin­te toa­te vacanţele pe care le-am petre­cut la ei, tot ce am învăţat de la ei, parc-ar fi fost ieri… Mi-e atât de dor să vorbesc cu mamaie şi cu tataie…

La gura sobei

– Să mai facem o călătorie în timp: ce planuri ai pentru 2024?

– Pentru mine, familia e cea mai importantă, e mai presus de orice, aşa că vreau ca, în continuare, să petrecem mult timp împreună, să-mi fie toţi sănătoşi şi împăcaţi… Mai ales iarna, îmi place aşa de mult să stau acasă la ai mei: să facă tata focul în şemineu, eu să pregătesc masa împreună cu mama şi cu sora mea… În fiecare an, de Crăciun, facem o po­ză împreună, întreaga fa­milie reunită. E o tradiţie a noastră, care mi se pare aşa de emoţio­nan­tă! În ceea ce priveşte „ac­țiu­nea Mal­ven­sky”… am pla­nuri mari: acum mă con­centrez pe şapte monu­mente is­to­rice ro­mâneşti, care se vor trans­forma în câteva co­lec­ţii-semnătură „Malven­sky”. E vorba de Sarmize­ge­tusa Re­gia şi Ulpia Tra­iana, unde-am fost când eram mică şi fă­ceam dan­suri populare (râ­de), Cas­te­lul Pe­leş, pi­cio­­rul Podului lui Traian, cre­at de Apolo­dor din Da­masc, care se află în Dro­beta-Tur­nu Se­verin, chiar lângă „Cole­giul Tra­ian”, unde am în­văţat eu, și Ate­neul Ro­mân și… sur­pri­ză! Şi, nu în ulti­mul rând, îmi doresc ca şi în 2024, să con­tinui cu ra­mura educa­ţio­nală pe care am inau­gu­rat-o în 2023: e vorba de cursurile de ge­mo­logie, care se ţin în Casa de Bijuterii „Mal­vensky” şi care nu li se adre­sea­ză nu­mai celor din domeniu (de­signeri, ţin­tui­tori, con­sul­tanţi de vân­zări, ma­na­geri de magazine, pro­prietari de afaceri cu bijuterii etc.), ci şi „pro­fa­ni­lor”, adică pasiona­ţilor de pietre pre­ţioase, care aspiră să lu­creze în do­meniu sau doar să acumuleze cunoş­tinţe, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni. Şi, apropo de vârstă, din 2024 vom preda astfel de masterclass-uri şi în şcoli, pentru copii şi adolescenţi.