„Eu pe cine propun?”

„Eu cu cine votez?”: dilema binecu­nos­cută a bietului personaj caragialian s-a transformat, în ultimele luni, pentru „turmenta­te­le” partide politice din Ro­mâ­nia, în „Eu pe cine pro­pun?”. Selecția și promo­varea de personal sunt prin­­tre problemele cele mai vechi și mai grave ale sis­te­mului nostru politic de după 1990. Partide­le politice nu se omoară deloc cu firea, când vine vorba de capitolul resurse uma­ne, esen­țial în orice întreprindere serioasă. Sigur, în plin an electoral, politi­ca de re­crutare nu lipsește din lupta pentru pu­tere, doar că, în loc de calitate, mai-marii poli­ti­chiei preferă cantitatea. Marile victorii au devenit, mai nou, recolările „en gros” din unele filiale ale concurenței! Ri­dicol e că, inclusiv partenerii de guver­nare, PSD și PNL, râvnesc la primarii și la organizațiile locale ale celorlalți…

Infinitele discuții despre o candidatură comună a puterii la alegerile pentru Pri­mă­ria Generală a Capitalei au readus în prim-plan criza de soluții a scenei noastre politi­ce. Două dintre cele mai vechi parti­de politice din România, PSD și PNL, nu au fost în stare, luni de zile, să vină cu o alter­na­tivă realistă la actualul edil-șef, Nicușor Dan. Fiecare dintre variantele ve­hi­culate de cele două tabere, Gabriela Firea și Sebas­tian Burduja, avea mari fra­gilități – prima cu probleme de imagine, iar liderul PNL București, fără pic de imagine. În coaste și cu un personaj pre­cum Cristian Popescu „Piedone” (auto­pro­pus drept candidat la Primăria Capita­lei), liderii PSD și PNL, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, erau con­strânși să iasă cu un nume, în cel mai scurt timp. Până la urmă, zvonurile s-au confir­mat, iar chirur­gul ortoped Că­tă­lin Cîrstoiu, managerul Spitalului Uni­ver­sitar, a fost cel ales să repare „oasele” rupte ale coaliției. Dar: are el calitățile necesare unui adminis­trator de mare capitală europeană, are el an­vergura politică pentru a gestiona un Con­siliu Ge­ne­ral format din mai multe partide, are el cele mai elementare cunoș­tin­țe de administrație publică? Greu spre impo­si­bil de demonstrat oricare din di­le­me­le de mai sus. O întrebare rămâne, oricum: de ce ne trezim, cu numai câteva luni înainte de alegeri, cu propuneri despre care abia dacă am auzit? De ce nu ni se oferă soluții cu experiență în administrația publică? De ce nu ni se propun candidați care să poată de­monstra credibil interesul lor constant pentru problemele complexe ale Bucureș­tiului? Bunul simț indică nu­mai două variante: ori marile partide de la gu­ver­nare nu au niciun om pregătit pentru adminis­tra­rea Capitalei, ceea ce e grav, ori au oameni potriviți pentru acest post, dar îi țin deopar­te, din meschine calcule poli­tice, ceea e cel puțin la fel de grav. În ori­ca­re dintre variante, cel care pierde este cetățeanul. Și nu doar cel din București, pentru că situația e valabilă în multe locuri din țară…