Neplăcerile verii – Răul de călătorie

• Vacanța e o perioadă de refacere. Dar ce e de făcut când dru­murile ei se transformă într-o tortură? Iată ce e bine să știți despre kinetoză, boala răului de călătorie •

Drumul este plin de curbe, șoferul virează în pantă, luând-o ba în sus, ba în jos, frâ­nând și accelerând în mod repetat: în aceste condiții, nu toți oamenii se mai pot bucura de frumusețea peisajului. Pentru că pot suferi, după caz, de greață și amețeli, de frisoane și oboseală, de du­reri de cap și transpirații reci. Cu cât mișcările ve­hiculului sunt mai bruște și cu cât durează călătoria mai mult, cu atât sunt mai severe simptomele.

Mulți oameni resimt disconfort la anumite tipuri de mișcări. De obicei, simptomul pre­pon­derent este greața, care este ușoară în general, și dis­pa­re de la sine, odată cu încheierea călă­toriei. Dar este posibil ca simptomele să se și agraveze: cei afec­tați pot să sufere episoade se­vere de vărsă­turi și apar probleme de circulație a sângelui.

Când simțim disconfort la bordul unui vas, vorbim despre răul de mare, care este tot un rău de mișcare, întrucât simptomele pot să apară și la schi, în teleferic, în ci­ne­mato­graful 3D etc. Acest sindrom, care constă dintr-o va­rietate de simptome complet diferite, este numit de medici ki­netoză (din grecescul „ki­nein”, care înseamnă „a se mișca”).

Cine sunt cei afectați?

Conform unui studiu din 2023, al Univer­sității Autonome din Bar­ce­lona, ​​șoarecii au prezentat modele compor­tamentale care corespund simptomelor tipice ale kinetozei, după ce au fost rotiți într-un aparat: temperatura lor corporală a scăzut, s-au ghemuit într-un colț și și-au pierdut apetitul. În ce-i privește pe oameni, studiile au arătat că femeile sunt în general mai predispuse la ki­ne­toză decât bărbații. În cazul lor, se bănuiește că fluc­tuațiile hormonale din timpul menstruației și sarcinii cresc sensibilitatea la anu­mite tipare de mișcare.

Într-un sondaj din 2020 efectuat pe 4.479 de pasageri de mașini și transport public din Brazilia, China, Germania, Marea Britanie și SUA, 46% dintre cei chestionați au spus că în ultimii cinci ani s-au confruntat cu simptomele răului de mișcare. Cea mai mare proporție a celor afectați s-a înre­gis­trat în China (61,7 la sută) – ceea ce vine în sprijinul ipotezei potrivit căreia factorii genetici joacă un rol important. Navele și bărcile au fost percepute ca fiind mai problematice de­cât mașinile și auto­bu­zele, în timp ce avioanele, tre­nurile și tramvaiele au fost considerate ca fiind cel mai puțin neplăcute dintre toate formele de transport.

Rolul vârstei

Vârsta joacă, de ase­me­nea, un rol. De exemplu, vârstnicii se plâng rareori de simptomele așa-nu­mi­tului rău de mișcare. Pro­babil, pentru că organele senzoriale devin mai in­sensibile pe măsură ce îm­bătrânim. Statisticile arată că în mod special sunt afec­tați copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani. În multe cazuri, simpto­mele dispar pe măsură ce cresc, însă în altele ele persistă până la vârsta adultă. Deosebit de pre­dispuse la răul de călătorie sunt per­soanele care suferă de ame­țeli, migrene și anu­mite boli ale ure­chii interne.

Detectarea cauzelor

Există o mulțime de recomandări vizând modalitățile de ameliorare ale simptomelor provocate de sensibilitatea la mișcare. Printre acestea se numără tactici bine-cunoscute, pre­cum cea de a conduce noi înșine mașina, de a ne așeza pe locul din față sau, dacă ne numă­răm printre pasageri, să ținem ochii închiși. Potrivit fizioterapeuților, astfel de mă­suri sunt utile. Dar ele sunt strategii compensatoare, care nu combat cau­zele mai profunde. Ei recomandă așa-numitul antre­nament de obișnuire sau de desen­si­bilizare, al cărui scop este de a crește în timp rezi­liența corpului la sti­mulii problematici gene­rați de mișcare. Dincolo de conflictul sen­zorial, există și alți fac­tori care contribuie la pre­dis­poziția de a suferi de kinetoză. De exemplu, dacă virajele sunt cele pe care le tolerăm cel mai greu, responsabili sunt și mușchii posteriori din partea superioară a cefei. La simpto­mele care apar când privim pe gea­mul lateral con­tribuie, adesea, și faptul că reflexul natural de miș­care a ochilor este redus. Iar atunci când ni se face rău în traficul din interiorul orașului, dar nu și pe autostradă, res­pon­sa­bilă pentru apariția simp­tomelor ar putea fi și o instabilita­te a segmen­tului cervical al co­loa­nei.

Tehnici noi de vindecare a kinetozei

Pe cât de variate sunt diagnosticele, pe atât de diferite sunt și noile metode de tratament ale răului de mișcare. De exemplu, pacienții sunt îndrumați să-și antreneze musculatura profundă a cefei, să stea drept în timpul călătoriei, să-și mențină bărbia ușor înclinată atunci când se află în traficul din oraș. Dacă stările de amețeală apar mai ales în timpul virajelor, cei afectați sunt îndrumați să facă mișcări blânde, de rotație a capului, care provoacă doar o amețeală ușoară. Dacă răul de mișcare pornește de la ochi, din cauza mișcării rapide a peisajului observat prin fereastra mașinii, se recomandă exerciții ușoare, în care pacienții sunt îndrumați să treacă cu privirea de un lucru la altul aflat într-o încăpere, până când se obișnuiesc cu observarea lor rapidă. Timpul necesar pen­tru atingerea rezulta­telor dorite variază foarte mult, de la individ la individ: unii pa­cienți au pro­grese vizibile după doar 6 ședințe, altora, care suferă de o hipersensibilitate congenitală, le pot fi nece­sare săptămâni de-a rândul.

Detectarea precoce a riscului de kinetoză

Se crede că numărul celor afec­tați de kinetoză va creș­te în viitor din ca­uza mașinilor au­to­nome, care nu vor mai fi conduse activ, și a jocurilor și aplicațiilor de realitate virtuală, care devin din ce în ce mai realiste. În func­ție de inten­sitatea și durata unui stimul de mișcare, aproape toți oamenii pot dezvolta simptome de kinetoză.

Potrivit re­pre­zen­tanților forțelor ae­rie­ne ameri­cane și germane, între 10% și la 20% dintre can­didații care doresc să devină piloți pre­zintă în timpul antrenamentului de zbor simptome ale răului de mișcare. Cei aflați în această situație urmează un antrenament de desensibilizare, pe durata căruia trebuie să-și întrerupă instrucția. Cu ajutorul unor scenarii spe­ciale de testare derulate pe un simulator, se speră să se găsească indicii psihofiziologice ge­nerale, pe baza cărora această predispoziție să poată fi evaluată.

Ce ne poate ajuta

Când patinatorii artistici fac piruete, nu ame­țesc, pentru că le-au exersat de multe ori îna­inte. Am putea folosi această metodă, pentru a ne creș­te cu ușurință reziliența corpului la mișcările pro­blematice. Diverse studii recomandă activități fizice precum dansul, gimnastica ușoară și exercițiile de fitness.

Prevenția: * Fără nicotină, fără alcool, doar mâncare ușoară înainte și în timpul călătoriei. * Evitați alimentele bogate în histamină, precum salamul, brânza maturată și alimentele ultra-pro­cesate.

În timpul călătoriei: * Reduceți stimulii vizuali dacă vă aflați pe o navă. Ca pasager al unei mașini, stați în față și ațintiți-vă privirea către un punct fix aflat la orizont, în direcția de mers, ori închideți ochii. Țineți capul nemișcat, nu priviți pe geamul lateral și evitați lectura, scrisul sau vizionarea videoclipurilor.

* Pauzele, aerul curat, muzica și miro­surile plăcute reduc în general stresul.

* Când luați și copiii la drum, distra­geți-le atenția sau mergeți cu mașina pe timp de noapte.

Remedii naturale

* Semințele de fenicul, anason și chi­men, precum și mușețelul exercită un efect ge­neral de calmare asupra sistemului digestiv. To­tuși, încă nu este clar dacă ele ajută și la combaterea simptomelor kinetozei.

* Se crede că dozele mari de vitamina C leagă histamina, putând ameliora astfel simptomele.

* Uneori se recomandă presopunctura, aplicată la baza încheieturii mâinii.

* În homeopatie se folosesc remedii precum Cocculus D6.

* O alternativă fitoterapeutică: ghimbirul (Zin­giber offi­cinale). Este disponibil și sub formă de capsule. Preparatul trebuie administrat cu o jumătate de oră înainte de începerea călătoriei și apoi luat o dată la patru ore, dacă este necesar.

Remedii și terapie medicamentoasă

* Terapia medicamentoasă se bazează în principal pe rolul histaminei, căutând să o com­bată cu ajutorul antihista­mi­nicelor, al căror efect secundar bine-cunoscut este oboseala. Atenție: sunt însă contraindicate copiilor sub 10 ani!

* Pot fi de ajutor anumiți ochelari care își propun să rezolve problema conflictului senzorial, folosind o linie artificială a orizontului.

Pentru a contracara senzația de vomă, numeroase medicamente conțin ingredientul activ dimenhidrinat, un antihistaminic care blochează receptorii și poate reduce greața.