TIA ȘERBĂNESCU: “Se simte nevoia unui partid adevărat de centru-dreapta, cu câteva principii clare și cu oameni credibili, fără plagiate”

Analiza politică a lunii iunie

“Nu prea există alegeri fără fraude”

– Am avut două rânduri de alegeri în luna Iunie, și locale, și europarlamentare. Cum arată peisajul politic național în acest moment? Cine a ieșit pe minus, cine a ieșit pe plus?

– Peisajul politic de la noi s-a schimbat destul de substanțial. USR, care era cotată ca a treia forță po­li­tică, după PSD și PNL, și avea pretenții de alter­nativă la guvernare, a ieșit foarte prost din aceste ale­geri, în primul rând la europarlamentare, unde AUR, o formațiune euro-sceptică, a întrecut copios USR. Asta a dus automat la demisia președintelui Cătălin Drulă. Nici la locale USR nu a obținut re­zul­tate gro­zave, a fost sub propriile așteptări și sub așteptările generale. Alianța de stânga-dreapta cu PMP și Forța Dreptei nu a funcționat, iar singurul câștigat din această alianță e Eugen Tomac, de la PMP, care s-a rostuit cu un nou mandat de europarlamentar.

La locale, proporțiile inițiale s-au cam păstrat. PSD are grosul primarilor, vreo 1.500, PNL vreo 1.000 – ambele partide au o structură puternică în teri­toriu, iar asta îi va ajuta și la alegerile parla­men­tare. USR nu are așa ceva, după cum nici AUR nu are, sunt zone întregi din țară în care cele două formațiuni practic nu există. UDMR a luat vreo 200 de primării, apoi, surprinzător, vreo 90 de mandate au fost cucerite de independenți, și abia după aceea vin USR și AUR, pe ici, pe colo, cu câteva zeci de man­date. USR a păstrat Timișoara, oarecum sur­prin­zător, dar mai ales Bucureștiul, prin Nicușor Dan, care și-a proclamat victoria evitând să apară alături de cei ce l-au susținut. Când s-a lansat, erau împreună: așa e politica! USR a pierdut cele două sectoare pe care le avea în Capitală, dovedind că, dacă nu știe să câștige, nu știe nici să piardă. Au fost cereri de renumărare, acuzații de furt, acțiuni în judecată. Ca regulă generală, nu prea există alegeri fără fraude; sunt mai mici, sunt mai importante, dar de existat există, chiar și la case mai mari. Amintiți-vă de Donald Trump, cum le cerea guvernatorilor să-i facă rost de niște voturi! La Sectorul 1, s-a im­pus un candidat necunoscut de nimeni, venit de la SRI: “băieții” sunt pe cai mari peste tot. Măcar el provine direct de la SRI, spre deosebire de alții, care vin mai pe ocolite. Practic, în București, coa­liția a luat toate sectoarele, cu excepția sectorului 5, unde a câștigat Piedone Junior. Cum va discuta Nicușor Dan cu ei, nu știm, căci nici în primul mandat, cu două sectoare la USR, nu se poate zice că au cola­bo­rat și că au realizat lucruri mărețe împreună.

– Cum arată lucrurile din perspectiva europar­lamentarilor? Pe cine trimitem la Bruxelles și cum va arăta noul Parlament European?

– La europarlamentare, surpriza a fost trecerea pragului de către SOS, care, cu ajutorul voturilor din diaspora, îi trimite în Parlamentul European pe Diana Șoșoacă și pe Luis Lazarus. Din fericire, în Parlamentul European există limită la declarații, când ai terminat minutul, adică exact când se încin­ge Șoșoacă mai tare, ți se taie microfonul. AUR, care are șase parlamentari europeni, s-a afiliat la grupul conservatorilor și a dat deja o declarație cum că e împotriva războiului din Ucraina, ceea ce nu a făcut niciodată până acum George Simion. Dacă vrei să te integrezi, începi să iei seama la vorbe și la fapte, ca să te bage lumea în seamă!

La noi în țară, proporția celor considerați extre­miști și anti-europeni nu e foarte mare. În alte țări, însă, rezultatele au fost mai îngrijorătoare. În Franța s-a ajuns la alegeri anticipate, a fost dizolvat parla­mentul, în Belgia premierul și-a dat demisia, tot din cauza avansului extraordinar al forțelor extremiste. Chiar și așa, structura Parlamentului European (PE) a suferit mici modificări, popularii europeni încă do­mină, sunt pe plus, socialiștii au pierdut ceva, dar sunt tot pe locul doi, deci, motorul PE va asigura o continuitate în protejarea valorilor europene. Nu există riscul să cădem nici spre extremismul de dreapta, nici spre progresism.

“Cel mai probabil, Iohannis va deveni un elefant politic”

– După alegerile europene, urmează marea împărțeală a funcțiilor în Uniunea Europeană. Președintele Klaus Iohannis visează și el la un post bun. Îl va obține?

– E mare zarvă în legătură cu conducerea Co­misiei Europene: Ursula von der Leyen visează la un nou mandat și are șanse bune, deși are multe hibe, nu știm dacă nu se va apropia prea tare de ea ancheta Parchetului European privind achiziția de vaccinuri anti-COVID. La șefia Parlamentului European va rămâne, probabil, tot Roberta Metsola, la Consiliul European, unde era șef Charles Michel, se va alege un nou președinte. La funcția asta spera Klaus Iohannis, dar nu are șanse, pentru că postul le va reveni socialiștilor. Iohannis a anunțat recent, după o ședință CSAT, că își retrage candidatura de la șefia NATO. O retragere destul de comică, câtă vre­me nu-l susținea nimeni. Oricum Iohannis nu era o soluție pentru NATO și pentru nicio poziție exe­cutivă, având în vedere cum s-a comportat, mai cu seamă în ultimul mandat de președinte al României, când, practic, n-a existat. Partenerii noștri s-au com­portat politicos cu el, i-au mulțumit că s-a retras, dar ei știau bine cu cine aveau de-a face. A fost la li­mita penibilului toată povestea. Oricât de poli­ticoși sunt liderii europeni, ei se măsoară unii pe alții la fiecare pas. Mă îndoiesc că Iohannis a stârnit încrederea cuiva pentru un post mare. Cel mai probabil, va deveni un “elefant politic”. Traian Bă­sescu zicea despre Mircea Geoană, învinsul său din 2008, care candidează din nou la prezidențiale, că e “un elefant fără viitor politic”. S-ar putea ca și Iohannis să ajungă la categoria “elefanți politici”. Deja tropăie degeaba. Ca profesor s-a pensionat, soția s-a pensionat și ea. Dar să nu-i plângem noi de milă lui Iohannis că moare de foame. Are din ce trăi, poate să dea meditații în continuare…

Dumnezeul în care nu cred i-a pedepsit pe cei din fruntea USR

– Nici nu s-au terminat bine localele și euro­par­la­mentarele, că a și început cursa pentru pre­zi­dențiale. Schimbă în vreun fel recentele rezul­ta­te dinamica luptei pentru Cotroceni?

– Prezidențialele au fost deja incluse în cam­pa­nia recentă. Mircea Geoană candidează de câteva luni! Dacă la un moment dat cochetau cu ide­ea unei candidaturi comune la prezidențiale, PSD și PNL au renunțat. Măcar asta e clar. Dar nu se mai înțeleg în legătură cu data alegerilor prezidențiale. O sta­biliseră pentru Septembrie, dar PNL nu mai vrea, insistă pentru Noiembrie. Fiecare cu interesul lui: PSD vrea să profite de recalcularea pensiilor și nu vrea să intre în iarnă, când încep tot felul de ne­plă­ceri. E mai bine pe căldură, când lumea e mai odihnită după concedii. PNL vrea în Noiembrie, ca să își mai adune puterile, pentru că “alipirea de PSD nu îi ajută la identitate”. Care identitate, că și-au pierdut-o de multișor?! La PNL, s-a stabilit că Ni­co­lae Ciucă va candida. Din partea PSD, va candida Marcel Ciolacu, care începe să se creadă un lider fără frontiere. A fost în Bavaria și a ținut o ședință cu guvernul regional de acolo, s-a dus și la meciuri, cu tricoul galben pe el. Tot zice că a venit vremea unui președinte de stânga, după atâta vreme. Traian Băsescu i-a replicat: “Președinții de dreapta nu au făcut mineriade!”. Mai contează și ce faci în funcție, nu doar ce orientare politică ai. Alegătorii n-ar avea probleme să aleagă un președinte de stânga, dacă ar fi convingător, dacă ar avea prestanță. Dar Ciolacu, nu știe nimeni ce a făcut până la 37 de ani, când și-a înființat o firmă de patiserie și s-a apucat să pră­jească covrigi! E adevărat că e euroatlantist con­vins, că știe că asta e regula ca să reziști pe piață și că asta e șansa României, căci fără banii UE nu făceam mai nimic.

Lupta pentru data alegerilor ascunde o bătălie mult mai zdravănă între pozițiile celor două partide. PNL se simte vioara a doua și crede că Nicolae Ciucă e omul, deși nu e: n-are talent, n-are carismă, n-are discurs, n-are nimic de lider. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!.Pe de altă parte, dacă te uiți ce soartă au avut premierii PSD care au candidat la președinție, Ciolacu ar trebui să fie și el nițel mai circumspect. Problema e că nu știi pe cine să alegi. Dacă asta oferă cele mai bune partide… Nici Mircea Geoană nu e o mare lumină, a schimbat taberele de atâtea ori că nici el nu mai știe cui aparține. Nu e de încredere, nici mare anvergură politică nu are. Cumnatul lui e condamnat, și asta e o piatră de moa­ră. Va fi interesant de văzut dacă Ionuț Costea va fi adus să își ispășească pedeapsa în țară sau se va găsi ceva ca să scape. Și-a mai anunțat candi­datura Ana Birchall, ca independent. Femeie deșteaptă, care a ieșit din rând când a fost la Justiție, dar cum să can­didezi fără nicio susținere, de una singură?! Doar ca să mai apari pe la jurnalele de seară? Vrea să can­dideze și Cozmin Gușă, ca suveranist, dar tot acolo, și mai bine plasat, e George Simion, care are un partid în spate, tot acolo e și Diana Șoșoacă.

La USR, Elena Lasconi a câștigat președinția partidului și, cel mai probabil, va merge în cursa pentru Cotroceni. Elena Lasconi a câștigat la Câm­pulung cu un scor zdrobitor, dar a și făcut treabă. Ea era cap de listă la USR pentru europar­lamentare, dar au dat-o jos, pentru că a îndrăznit să spună că susține familia tradițională, că e ortodoxă și crede în Dumnezeu. Nu mai poți să faci o declarație de bun simț, că te taxează propriul partid! Iată că i-a pedepsit pe cei din fruntea USR Dumnezeul în care nu cred, și Lasconi are șanse mari să lupte pentru Cotroceni. Pe de altă parte, candidatura la Cotroceni presupune o anvergură mai mare: o fi Lasconi de succes la Câmpulung, dar drumul până la preșe­din­ție e lung și greu. Ea face față la dezbateri, dar nu știm ce proiect are, ce vrea, e de stânga, e de dreap­ta? Parcă văd că și Dacian Cioloș va candida, deși e și el “elefant”, numai că nu știe. Vor mai fi sur­pri­ze, cu siguranță, cu diverși independenți.

– După eșecurile USR, Reper, PMP și Forța Dreptei, ar fi loc de o forță nouă în zona de centru?

– Loc ar fi: lumea s-a săturat și de PSD, și de PNL, care s-au tocit, au făcut și blatul ăsta între ele, s-au compromis reciproc. Se simte nevoia unui par­tid adevărat de centru-dreapta, cu câteva prin­cipii clare și cu oameni credibili, care n-au mai făcut politică sau au făcut-o mai degrabă independenți. Se simte nevoia unui partid cu oameni curați, fără plagiate, cu CV-uri serioase. Ar fi nevoie de așa ceva și în alte țări, nu doar la noi. Doar că ciclul natural de înnoire a clasei politice nu funcționează, nici la noi, nici în alte părți. Avem mare nevoie de o politică “bio”, sănătoasă, nu doar cu chimi­cale băgate de tot felul de instituții.